Săptămâna care a trecut a început cu o ninsoare de pomină! Nu este și nu poate fi considerată o ninsoare în plină iarnă drept eveniment excepțional. Tradițional însă, anume așa se întâmplă. Fiindcă nu știm nici noi să fim înțelegători (în opinia unora, autoritățile ar trebui să aibă câte un angajat pentru fiecare fulg de nea ca să-l prindă încă din zbor, înainte chiar de a atinge el asfaltul țării), dar nici autoritățile abilitate nu fac întotdeauna față şi sunt „luate prin surprindere”. Mai este însă şi altceva la mijloc: așteptăm cu toții cu nerăbdare acești nămeți! Troienele se așează peste lumea pestriță din jur, peste nevoile noastre, peste mizeria care ne înconjoară și exercită rolul unui element purificator, pacificator, calmant, fie el și temporar. De aceea țin să vă felicit, dragii mei, cu această zăpadă mănoasă! Și să-mi cer iertare pentru că nu o onorez cu o tăcere corespunzătoare...

În sfârșit, au trecut sărbătorile și se mai excită și newsfeedul! Încet - încet revenim la un flux cu care suntem obișnuiți. Iar în perioadă electorală el este deocheat și șugubăț de tot! Pentru umilul Dumneavoastră cronicar este o perioadă extrem de complicată... În primul rând, fiindcă totul este doar discurs și promisiuni electorale, adică majoritatea e fake (hai, noroc, dragă tovarăș Trump!), în sens că sunt evenimente pur discursive, lipsite de conţinut... În al doilea, fiindcă nu mai știu cui să acord Cireșica de pe tort... Că doar nu pot să le-o dau chiar tuturor?!

20,4 MILIOANE DE TRAVERSĂRI DE FRONTIERĂ Cifra (pentru 2018) ne-a fost comunicată de către Fredolin Lecari, șeful Poliției de Frontieră. Pentru o țară cu o populație de 3,55 mln locuitori și fără obiective sau reputație turistice notorii îmi pare o cifră enormă! Prinde viață renumitul banc despre Moldova – Stat Major...

DODON VA MURI ROMÂN! Pe 15 ianuarie a fost Ziua Culturii Naționale care este și ziua în care s-a născut Eminescu. Mă va judeca El cum socoate de cuviință pentru sacrilegiul comis și anume acela de a aminti de preș(e)dintele RM în acest context. Dar n-ai cum, căci s-a băgat. A depus flori la monument. Și a trântit-o: „Eminescu s-a născut moldovean și a murit român”. Iată cum! Premonitor! Și nici nu ai cum să zici ca nu are dreptate... Eu îi doresc lui Dodon, și ne doresc nouă tuturor, viață luuuungă și același sfârșit onorabil!

MELEŞCANU LA CHIŞINĂU Ministrul Afacerilor Externe din România a fost în vizită la Chișinău la invitația omologului său moldovean, Ulianovschi. Meleșcanu ne-a asigurat că suntem o prioritate pentru România pentru perioada cât deține președinția Consiliului UE. Meleșcanu a mai zis că vrea investiții mai multe românești în RM. Filip a zis la rându-i că vrea să facă Unirea prin infrastructură. Între timp, RM semnează un contract pentru reabilitarea drumurilor cu... Belorusia, cu holdingul Balavtodor! S-o fi terminat seminţa drumarilor în România... Anunțul e făcut pe 15, în ziua când Dodon depunea flori la Eminescu... Uite-așa contradicții...

DE FRATTINI NU SCĂPĂM De unde credeam că vom scăpa de Frattini, reprezentantul OSCE pentru Transnistria, prietenul Rusiei și al lui Lavrov personal, ne-a căzut bucuria-n scârbă. Nu se duce bratello nicăieri! Probabil nimeni nu și-l dorește prin alte părți, așa că va mai rămâne la noi.

PENSIA ZINEI Bunica noastră, Zinaida Porcescu, care are 96 de ani, care a trecut prin război, foamete, colectivizare, care și-a văzut familia ciopârțită în ’40 are o pensie puțin peste 1000 de lei pe lună. Ceea ce face 12 mii pe an... Actualul deputat socialist, Zinaida Greceanîi, partidul căreia arborează secera și ciocanul, simboluri care guvernau atunci când era foamete, colectivizare, război, din cauza cărora au fost ciopârțite familii, ridică lunar 10 mii de lei numai din pensie. 12 vs 120. Țineți bine minte acest raport. Victime și călăi... 12 vs 120!

SCANDALUL SĂPTĂMÂNII Fiindcă suntem în plină campanie electorală e tradițional în Republica Moldova să ne mai ciondănim din cauza unui subiect vechi ca Independența: „limbă / alfabet”. Eu am comentat destul de desfășurat cazul cu videoul aruncat în spaţiul media de către gagauzinfo.md, respectiv și nu prea doresc să mă repet. Vă invit cu multă insistență să citiți textul referitor la acest video. Voi zice aici doar atât: acel film nu este despre „conflict lingvistic” ci despre un infractor care a încălcat regimul de viteză (într-o perioadă mult prea sensibilă pentru circulație, de altfel) și un polițist care încearcă să-l amendeze. Infractorul este obraznic și refuză să execute cerințele polițistului. Punct. Comportamentul său nu poate fi calificat decât drept ofensare a ofițerului în exercițiul funcțiunii și refuz de a colabora. Cu atât mai mult că a apărut pe final și versiunea completă a filmului cu polițistul care vorbește rusește și care confirmă totalmente versiunea de rea-voință a șoferului.

Dar această poveste mi-a adus aminte de cazul Scripal si de tactica englezilor în materie de comunicare. Ei au făcut exact la fel: au lansat o primă parte din informație. Apoi au lăsat Kremlinul să reacționeze cu o versiune. Apoi publicau alte probe, care demascau minciuna rușilor. Și tot așa înainte până când Kremlilnul s-a încâlcit definitiv și a fost decredibilizat totalmente. Cred că toți acei care au încercat să-l apere pe șofer sau să-l acuze de ilegalitate pe agentul de circulație sunt acum cam în aceeași situație... Nu pot decât să-i felicit pe acei de la MAI. Voluntar ori ba, dar le-a reuşit o strălucită operaţiune în materie de comunicare!

ELECTORALA

146 DIN 401 CEC a înregistrat oficial deja 146 de candidați din acei 401 pretendenți anunțați. Doar 5 din ei sunt candidați independenți. Nu-i de mirare. Totuși procedura de colectare a semnăturilor e destul de anevoioasă. Resursa administrativă e de mare folos aici (și nu mă refer doar la resursele statului). În ceea ce mă privește, urmăresc atent circumscripția 50, Europa de Vest. Aflu că Maia Sandu e deja înregistrată, bănuiesc fără nicio semnătură din propria-i circumscripţie... Năstase face un apel către emigrați: „Aveţi încredere!”. Clar. Ei fac acolo, la Chișinău, ceva, dar noi trebuie să avem încredere. Chiar așa, de ce nu am avea încredere? Mă uit peste carierele lor și mă umplu de încredere! Eu în genere am un obicei straniu: de fiecare dată când vreau să mă încarc cu încredere în cineva îi studiez minuțios biografia...

AGRESIUNE ŞI LISTE RUPTE Igor Grosu, pretendent sau candidat (că nu mai știu) a făcut o declarație – bombă: o persoană care îl ajută să colecteze semnături ar fi fost atacată, iar lista de semnături i-ar fi fost luată și distrusă. În opinia mea este o învinuire extrem de gravă. IGP mentionează că la poliție nu a fost depusă nicio plângere sau sesizare în acest sens, dar că ei investighează cazul. Repet și insist: faptul este de o gravitate extremă! Nu se poate trece peste el fără sancțiuni aspre, foarte aspre (mă tem şi să zic care anume ca să nu dau idei cui nu trebuie)! Faptul că nu a fost depusă plângere la poliție e, printre altele, strigător la cer!... Mai repet și altceva: libertatea cuvântului nu înseamnă că poţi spune orice! Eu nu am niciun motiv să nu-l cred pe Grosu, dar, le fel, nu am niciun motiv să-l cred. Iar în cazul acuzațiilor de acest fel o sancțiune trebuie să cadă inevitabil! La fel precum trebuiau să cadă sancțiuni în 2016, în povestea cu 30.000 de sirieni... N-au căzut atunci...

Cam atât. Cireşica de pe tort din această săptămână am s-o trimit „activiştilor civici” și Consiliului pentru egalitate care chipurile văd în comportamentul polițistului despre care scriam mai sus o „încălcare a legislației în vigoare”, în special acelor din ei care trăiesc astăzi după hotare. Le-aș recomanda un exercițiu simplu: mai priviți o dată filmul și încercați să reproduceți situația (dar s-o reproduceți întocmai: cu intonații, postùri, telefon etc.) cu un polițist din străinătate. Apoi reveniți și povestiţi cum a fost. Nu-i nimic, noi putem aștepta. Chiar și câțiva ani.

Iată-ne ajunși și în 2019 ! Încă puțin și vom fi nevoiți să celebrăm o aniversare tristă: în aprilie 2019 se vor împlini exact zece ani de la așa numita „revolutie twitter” care trebuia să însemne o reorientare definitivă a Republicii Moldova spre valorile europene și Uniunea Europeană.

Zece ani mai târziu, în aprilie 2019 există riscuri mari ca Republica Moldova să intre din nou pe mâna antieuropenilor, dacă e să credem anumite sondaje sau barometre electorale. Am să vă las să meditați bine asupra acestui fapt. La toate câte s-au întâmplat în acești zece ani. În Republica Moldova și în țările vecine.

Am să vă ajut puțintel și am să vă dau câteva date: Un sondaj IMAS care zice că 53% din alegătorii din R. Moldova (prin definiție, sondajele din RM nu iau în calcul preferințele emigraților) ar vota pentru aderare la UE și doar 29% contra.

La zece ani după 2009 42% din cetățeni ar vota pentru aderarea la Uniunea Vamală!

O altă cifră: Doar 24% din remitentele care vin în Moldova provin din CSI (adică din Rusia). Din UE vin 44%. Aș fi curios să știu (deși înțeleg că nu e posibil) cum sunt ventilate sau concentrate aceste sume...

Cu toate acestea, conform acestui sondaj doar 26% ar vota pentru Unirea cu România (țară UE, în treacăt fie spus), iar 57% - contra...

E curios acest sondaj: răspunsuri și cifre care se bat cap în cap... Ceea ce reflectă mai degrabă cacealmaua din capurile moldovenilor decât calitatea sondajului.

Nu prea aș avea evenimente de comentat, suntem în perioada sărbătorilor de iarnă și perioadă electorală. Mare lucru notoriu nu se întâmplă. S-ar cuveni să vă doresc tuturor un an 2019 cât mai bun, sănătate (că-i mai bună decât toate) și clipe fericite. Și chiar vă doresc tot binele, să nu credeți, dar atunci când plouă cu urări, ele sunt devaluate oarecum, chiar și cele mai sincere din ele. De aceea și vă invit în această perioadă cam vidă de conținut factologic la reflecție. Zece ani, fraților! Nu doi, nu trei, nici măcar cinci... ZECE!

Totuşi câteva chiţibuşuri vreau să le menţionez, căci le consider semnificative:

PREŞ-EDINŢII M-a împins păcatul anul acesta să ascult „urările” Preș-edintelui RM. Nu mă așteptam la ceva anume și nici nu contează cuvintele lui prea mult, dar cred că am avut încă o dovadă că omul demult și-a pierdut orice noțiune de rușine sau respect față de instituția statului pe care o ocupă. Mesajul său a fost unul pur electoral și nicidecum o urare către cetățenii țării...

Și un alt caz curios, despre ce i s-a întâmplat idolului său de la Cremlin: „Pervîi kanal” a organizat un direct pe Youtube și transmisiunea „în direct” a lui Putin a adunat cam de patru ori mai multe dislike-uri decât aprecieri pozitive. Iar din cauza torentului de comentarii negative sau zeflemitoare televiziunea a fost nevoită să le blocheze. Uite-așa aventuri...

ROMÂNIA – ŞEF LA CONSILIUL EUROPEI România a preluat oficial Președinția Consiliului Europei. Nu există țară care să ne fi susținut mai mult. Nu există țară care să ne fi ajutat mai mult. Și sunt convins că ne vor ajuta în continuare. Vom vedea dacă această oportunitate unică pentru R. Moldova va fi exploatată cum se cuvine de către ai noștri „pro-europeni”...

ELECTORALA:

4 ianuarie este data-limită când candidații electorali trebuie să prezinte la CEC grupurile de inițiativă. Despre candidați și concurenți încă nu vreau să scriu, aștept listele definitive de la CEC, deși unele bizarerii pot fi menționate, precum decizia Maiei Sandu de a candidata în Europa de Vest (ați visat cumva, emigrați moldoveni, să fiți reprezentați în Parlament?) sau faptul că în circumscripția în care se prezintă Năstase apare (din pură întâmplare, desigur) un alt Andrei, tot Nastas și acesta. Până atunci însă, ar fi bine și cuminte să trecem în revistă circumscripțiile una câte una. Europa Liberă a publicat un șir de slide-uri cu fiecare din ele.

AM UITAT DE REFERENDUM? Nimeni nu discută despre referendum, deși procesul este bine anclanșat și avansează cumințel. Vom aminti că întrebarea cheie la referendum va fi despre reducerea numărului de deputați, adică o concentrare și mai mare a puterii... Eu unul sunt categoric împotrivă, dar pe noi chestii din astea mărunte nu ne interesează, nu-i așa?...

Cam atât. CIREŞICA DE PE TORT din această săptămână am să i-o trimit lui Victor Ostalep. Dar să reamintim povestea în ordin cronologic: o doamnă, Diana Crudu, a arborat în ograda ei un tricolor fără pasăre pe el. Ostalep, crezându-se mare erou, a depus plângere la poliție cerându-i Dianei să-l scoată. Diana s-a supărat (absolut legitim) și l-a numit pe Ostalep „r...t cu ochi”. Deschide.md a preluat mesajul, dar a descifrat acele trei puncte și a scris „rahat cu ochi”. Lui Ostalep nu i-a plăcut că a fost asociat cu noțiunea de „rahat cu ochi” și a depus plângere la Inspectoratul de Poliție Buiucani precum că a fost numit „rahat cu ochi” de către Deschide.md. Haideți să fim obiectivi: nu cred că Diana Crudu, care a scris „r...t cu ochi”, sau reporterii de la Deschide.md, care au scris „rahat cu ochi” preluând inexact citatul, au efectuat măcar un simplu test olfactiv ca să se convingă dacă este într-adevăr Ostalep „rahat cu ochi”. Din pozele lui Ostalep putem conchide doar că este „cu ochi” fără a ști dacă este „rahat” ori ba, această din urmă categorizare necesitând investigații histologice mai serioase, respectiv sintagma „rahat cu ochi” nu poate fi înțeleasă decât metaforic. Deci, îmi pare logic ca Victor Ostalep să prezinte dovezi materiale, analize de țesuturi certificate de către experți independenți, că nu este „rahat cu ochi”. Din momentul în care această dovadă este adusă, domnul Ostalep ar trebui să demonstreze că calificativul „rahat cu ochi” (redus deci la statut de metaforă) a fost folosit în context denigrator sau ofensator, căci nu-i exclus ca Diana Crudu să fi atribuit calificativului „rahat cu ochi” un sens pur pozitiv. Ce ziceți, spre exemplu, de așa o interpretare: „rahat cu ochi” - îngrășământ, fertilizator organic („rahat”) și însuflețit („cu ochi”) al solului Patriei, al statalității de nezdruncinat a Republicii Moldova? Fiți de acord, din acest punct de vedere și ținând cont de cauzele pentru care militează Victor Ostalep, calificativul „rahat cu ochi” este unul foarte pozitiv și i s-ar potrivi de minune. Dar dacă Victor Ostalep, în condițiile în care prezintă probe histologice că nu este „rahat cu ochi”, consideră că „rahat cu ochi” este ofensator, îmi pare firesc să aducă dovezi argumentate precum că Diana Crudu a folosit metafora „r...t cu ochi” în sens negativ. Pentru moment însă, redacția Deschide.md a făcut necesarul cerându-și scuze pentru faptul că în loc de „r...t cu ochi” a scris „rahat cu ochi”.

Iar tatăl Dianei și-a vopsit poarta în tricolor. Cu un galben pur și imaculat, fără păsărele pe el. Fiindcă nu poate un fertilizator organic însuflețit al solului statalității Republicii Moldova fi mai presus decât tricolorul!

„Cum îţi doreşti să fii îngenuncheat, aşa vei fi

îngenuncheat.”,

Claudiu Komartin, „Maeştrii unei arte muribunde”, 
((poemul „Tot ce am înţeles”) Cartier, 2017, p.138)

Ne apropiem încetișor de sărbătorile de iarnă, care la noi, după cum bine știți, sunt servite în porție dublă, iar asta înseamnă că intrăm într-o perioadă letargică de vreo lună și ea va începe chiar în week-endul care urmează. Mai devreme de 15-16 ianuarie nu cred că are rost să ne trezim din beție. Oameni suntem cu toții, chit că unii beau Hennessy cu Château Margaux, iar alții – vutkă contrafăcută cu vin din praf. Rezultatul, vorba lui Lucinschi (preşedintele care evalua calitatea vinului după culoarea urinei), e oricum acelaşi…Cu atât mai mult că nici în perioade mai sobre nu suntem chiar cu mintea trează...

Și cu atât mai puțin vor merita atenție evenimentele din R. Moldova cu cât vom avansa în perioada electorală... La ce să ne ostenim să ne încordăm neuronii la tot șirul de minciuni și prostie stratosferică care se tot lățește pe zi ce trece? Iar dacă nu ați decis până acum pentru cine veți vota, n-am ce să vă fac. Porcul în ajun nu se-ngraşă. Înseamnă că-mi calicesc și eu buricele degetelor în dodii, năsădindu-le de taste...

Iată eu, de exemplu, am încercat, cruce-mi fac!, să ascult câteva emisiuni cu invitați politicieni de pe la noi... Apoi m-am întrebat: „Dar cu ce am greșit? Ce-i cu autoflagelarea asta?” Nu rezistă, domnii mei, nici mintea și nici urechile la așa tâmpenii! Totul e caznă și chin: de la formă (accente insuportabile cu palatalizări chişinăuene, regionalisme tocite și false care nici la emisiuni folclorice nu ar avea trecere, melodii ale frazelor și intonații de bădăran pușcăriaș rus (intonații de „gopnik” dacă doriți un slang mai local)), vocabular limitat, oameni care nu găsesc cuvinte nici pentru a închega o frază, și până la conținut despre care nici ar trebui să pomenim, căci îl cauți, nu cu lanterna, ci cu lumina farului, dar tot nu dai de el în hăul care ți se deschide...

Vom reveni la „electorală” mai târziu, dar aş dori să încep cu altceva:

AZI ÎN TIMIŞOARA, MÂINE-N TOATĂ ŢARA! Săptămâna care trece este acea care ar trebui să ne aducă aminte de Revoluția din România din 1989. Ar trebui. Condiționalul e, din păcate, la locul lui. Opiniatimisoarei.ro a publicat un mic reportaj stradal, iar ceea ce am văzut m-a întristat... Tinerii de azi nu mai știu ce a fost cu 29 de ani în urmă, pe 17 decembrie, ziua în care 62 de oameni au murit, iar câteva sute au fost răniți... Trecutul uitat este nemilos. El se răzbună negreșit. Există o legătură directă între această „uitare” și evenimentele din ziua de azi cu acel OUG nenorocit care tot este împins cu atâta insistență...

ROMÂNIA E TOTUŞI ALTFEL! Curtea de Apel a decis: România nu-l extrădează pe jurnalistul turc, Kamil Demirkaya. Așa și-mi sună în urechi: „Cît sîntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit ! / Despre partea închinării însă, doamne, să ne ierţi; / Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi, / Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, / Să ne dai un semn şi nouă din mila măriei-tale...” Iar nouă, celor care i-au extrădat (conform formulei NKVD-iste „bez suda i sledstvia (fără judecată și cercetare)” pe cei șapte profesori turci, cred că ni se potrivește mai degrabă un alt catren: „Vezi colo pe urîciunea fără suflet, fără cuget, / Cu privirea-mproşcată şi la fălci umflat şi buget, / Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri, / La tovaraşii săi spune veninoasele-i nimicuri”

UCRAINA SCAPĂ DE BOR! Un alt eveniment care are o semnificație deosebită pentru noi (bizar, nu? tot ce-i mai important se întâmplă fără noi): Ucraina a făcut încă un pas important pentrui a scăpa definitiv de influența KGB-ului, aka BOR. Ei au constituit biserică ucraineană care în cel mai apropiat timp va primi și tomosul de la Constantinopol! O înfrângere colosală pentru Rusia, căreia i se taie astfel accesul la mințile a 40% din „enoriaşi”! Iată ce trebuia să facă R.Moldova acum 26 de ani... Markel de la Bălți a și sărit în apărarea bisericii de la Kremlin. Dar el ar trebui să înțeleagă că nu este decât un sectant la momentul dat. Deși epoleții nu i-a luat nimeni, cu siguranță.

CUC DE FLORI DE CUC Comisia Unificată de Control așa și nu funcționează corect, Tiraspolul nedorind să adopte un regulament clar, mai mult chiar, moldovenii îi acuză de tentative de falsificare a hărților (în favoarea lor, de la sine înțeles). Promo-Lex constată că școlile românești au în continuare probleme, iar acces la pământurile lor fermierii așa și nu au obținut. Altfel spus, exact ce ziceam de la bun început: Tiraspolul a mai zmuls un avantaj, prin intermediul OSCE (acel al plăcuțelor pentru automobile), fără a ceda mare lucru. Dar nu-i nimic: vine un alt negociator în locul lui Bratello la OSCE și vom avea și alte inițiative luminoase de „dezgheţ”.

11.000 DE LOCURI VACANTE Cam atâtea ar fi în baza de date a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă. Locuri de muncă sunt. N-are cine lucra. Mai rămâne desigur de văzut și care sunt salariile, dar cifra este oarecum îngrijorătoare și lasă de gândit...

ACTION LA BĂLŢI Procuratura Anticorupție ajunge, în sfârșit și în Nord! Mai multe percheziții au avut loc în câteva localități, printre care și în municipiul Bălți, localitate despre care, ca prin minune, nu prea se aude în comunicate oficiale la acest subiect. Sper că acest interes să fie unul de lungă durată și mult mai calitativ decât niște angajați de la birourile de înmatriculare a mijloacelor de transport.

OPEN DIALOGUE – OPEN FILE Dosarul „Open Dialogue” cu rezultatele investigației comisiei parlamentare a fost desecretizat. Gest simbolic și pur formal din moment ce acest raport a fost făcut public cvazi imediat. Și despre reacțiile celor vizați am mai scris și nu vreau să mă repet. Aș fi trecut cu ușurință peste această „noutate”, dar... am citit așa o știre: cică procuratura ar fi primit și ea raportul și investighează. Reiese că dacă nu l-ar fi primit nu ar fi investigat? Nu știu cum D-stră, dragii mei, dar eu simt un mic disconfort dialectic aici. O problemă tipică de logică, de cauzalitate... Trebuie să consult medicul. Sau oracolul.

ELECTORALA

ZMĂUL CU TREI CAPETE Iată-ne ajunși și la campania electorală. Vom rămâne laconici la acest capitol, fiindcă nici nu prea vreau să mă întind aici, din pură lene. Așadar avem grosso modo delimitate forțele electorale. Săptămâna trecută toți actorii politici care nu treceau pragul electoral conform sondajelor au renunțat (să mai zică careva că nu servesc la nimic aceste sondaje!). PL, PLR și PUN au zic că nu se bagă în tărâță și-i sprijină pe cei de la ACUM. Avem, deci cele trei forțe aliniate: PSRM, PD și ACUM. E mai uşor aşa de ales, nu? Câte nu le fac politicienii pentru a ne uşura viaţa!

ÎN RÂND DUPĂ INTEGRITATE Pentru a se înregistra la alegeri candidații vor trebui să prezinte CEC-ului niște certificate de integritate pe care trebuie să le ridice personal de la CNI. Mai multe „vedete” partinice au și fost observate pe acolo, dar ceea ce e total hilar este faptul că a fost observat la CNI și... Ilan Shor! Eu zic că dacă i se eliberează un certificat lui Shor, celorlalți ar trebui să li se dea unul „by default”. Și încă un detaliu: eu nu reușesc să asociez cuvântul „certificat” cu ceva pozitiv. Pe când eram copil „om cu certificat” însemna o persoană care... nu-i cu toate acasă, să-i spunem așa (iată, de exemplu, cum altfel poate fi considerat omul care înființează „colhoz” în 2018?), sau unul într-atât de prost încât nici diplomă de școală medie nu primește ci doar un... certificat. Respectiv, în acest caz nu am nicio problemă de ordin cognitiv. Atâta nu înțeleg, de ce anume CNI ar trebui să elibereaze certificate? Deși... în cazuri evidente nici de specialiști nu e nevoie.

Cam atât. Ne mai rămâne CIREŞICA DE PE TORT pe care o voi trimite astăzi la Soroca, colectivului de „haiduci” anonimi care au vandalizat instalațiile noi-nouțe de pe faleză la doar o săptămână după renovare... ce să zic? Postam și eu cândva o poză cu vandalisme similare de la Cetetea Soroca nu mult după renovare... Se vede că au dreptate acei cu „statul capturat”... E capturat și bine de tot! Până la talpa tălpilor...

Nu ai cum să vorbești despre evenimentele săptămânii trecute fără a pomeni despre 1 decembrie, Ziua Națională a României, punctul culminant al acestui an în care sărbătorim, comemorăm sau… tânjim după Centenar. Greul evenimentelor comemorative a avut loc la Alba Iulia. Dacă am sta și le-am înșira aici pe toate câte le-a făcut România pentru Republica Moldova în acest an care, iată, se scurge, nu ne-ar mai rămâne loc pentru altceva. De la activitatea echipelor SMURD, sutele de grădinițe și școli reparate și până la ajutor macrofinanciar!

Multe ar fi putut face și Republica Moldova, câte ceva a făcut ea, nu zic ba, mai ales acolo unde era doar de acceptat daruri fără a sufleca mult mânecile, dar... Parlamentul a fugit de-a lungul anului de tot ce conține „limba română” în text, chiar dacă 74 din deputați sunt cetățeni ai României, conducta de gaz așa și a înghețat la Ungheni, iar (și acesta era poate cel mai important lucru!) televiziunile românești așa și nu pot fi văzute decât de privilegiații din municipiile mari... Nu voi fi capabil nici să pomenesc toate ceremoniile cu ocazia Centenarului, dar două evenimente m-au marcat în mod deosebit: copiii din România și din Republica Moldova care și-au cântat „Deşteaptă-te, române” peste Prut și pelerinajul lui Ion Mărgineanu (75 de ani) până la Alba Iulia... M-au bucurat sorocenii și bălţenii. Păcat că li se acordă prea puțină atenție în presa centrală, deși pe Deschide.md văd din ce în ce mai des știri de la Bălți, iar asta mă bucură cu adevărat.

ŞI TOTUŞI, CUM STĂM CU UNIREA? Curaj.net de pe FB mi-a adus aminte de un sondaj din martie 2014, realizat cică atunci de Centrul Român de Studii și Strategii. Sondajul afirma că 52% din moldoveni își doreau Unirea. Aveți cumva impresia că numărul lor a diminuat de atunci? Mă rog, putem desigur lesne zice că e o făcătură, dar... majoritatea covârşitoare a persoanelor din anturajul meu, de exemplu, își doresc Unirea. Dar poate că anturajul meu este unul cu totul excepțional. Al Domniilor voastre cum este? Și dacă chiar suntem majoritari?... Visuri, visuri... Dar atunci cu acea mie de cereri de cetățenie pe care le primesc consulatele României zilnic cum rămâne? Astea sunt cât se poate de reale! Tare-i bine-n România! Și în UE! Întrebați de acei 74 de cetățeni ai României, deputați în Parlamentul Republicii Moldova!

SONDAJ BOP Apropo, despre sondaje. Cică 40% din Moldoveni și-ar dori ca Republica Moldova să facă parte din nou din Uniunea Sovietică. Plauzibil. Vorba aia: „Tot mai bine-a fost atunci”. Cu atât mai mult că majoritatea vor totuși în UE nu în UV. Același sondaj îl scoate pe Dodon în frunte la capitolul încredere. Doar cu 15%! În oricare țară sănătoasă acest scor este unul zdrobitor pentru o personalitate politică. 53,6% zic că nu au încredere în nimeni... Și aceasta este cifra care trebuie reținută, nu faptul că dodon e în frunte. La fel precum și faptul că 75% din respondenți nu au numit pe nimeni „erou al timpurilor noastre” și nu faptul că 4% l-au numit pe Putin, iar 1,8% - pe Stalin (procentaje destul de încurajatoare, de altfel)... Dar presa vrea senzațional și bagă portrete cu Ștefan, Putin și Stalin în față...

UE AJUTĂ TRANSNISTRIA UE este mărinimoasă. Îi ajută pe toți. Chiar și pe acei care o ponosesc și fac totul pentru a o dezmembra. Chiar și pe acei care nu-și respectă nici acele mizerabile promisiuni făcute tot lor, negociatorilor europeni. Moldovenii așa și nu au acces la pământurile lor... Cică guvernul le va plăti câte 700 lei pe lună drept despăgubire. Avere, nu foaie verde (chiar dacă nu-i deloc sigur că ar fi câştigat mai mult lucrând pământul)! Iar exporturile Transnistriei către UE au crescut cu 42%... Asta zic și eu forță negociatoare și clarviziune! Strategie geopolitică şi expertiză!

CANDU – ÎN SUA După ce l-a amenințat pe Dodon că poate fi destituit până la sfârșitul anului, ceea ce nu-i deloc exclus, la o adică, Adrian Candu a plecat în SUA. Iar Dodon – la Moscova. Uite-așa o bătălie navală moldovenească...

REFERENDUM LA ALEGERI După cum promitea Plaha, vom avea și referendum în ziua alegerilor. Cu tocmai două întrebări, ceea ce e deja o aberație. În principiu în lumea bună nu se cuvine să amesteci scrutinele... Și nici referendumuri cu mai multe întrebări nu se fac. O întrebare din cele două este extrem de populistă şi va exploata neîncrederea absolută în politicieni a cetățenilor: dacă ei acceptă să se micșoreze numărul de deputați până la 61. Am căutat câteva cifre pentru a vedea ce se întâmplă în alte țări europene comparabile. Iată deci ce avem:

• Croaţia: 4,17 mln populaţie, 151 deputaţi, 27616 cetăţeni per deputat
• Moldova: 3,55 mln, 101 deputaţi, 35149 cetăţeni per deputat
• Albania: 2,88 mln, 140 deputaţi, 20571 cetăţeni per deputat
• Lituania: 2,87 mln, 141 deputaţi, 20355 cetăţeni per deputat.

(Vom elimina Bosnia și Herzegovina din ecuație căci ei au un Parlament cu două camere, deci e cam greu de comparat. Vom aduce totuși cifrele: 3,52 mln. 42 + 15 deputați, 83810 sau 61754 cetățeni per deputat în funcție dacă calculăm doar camera de jos, aleasă prin vot proporțional sau ambele). Media europeană la capitolul cetățeni reprezentați de un deputat este de 37150. După cum vedem, nu există niciun motiv în afară de populism ieftin și concentrarea puterii pentru a diminua numărul deputaților în Moldova. Dar cine să asculte?...

AVEM BUGET! Înainte de a pleca, Parlamentul a votat bugetul pentru 2019. L-a votat și-i bun votat, ce să mai transpirăm aiurea?... De parcă cineva se mai uită pe cifrele astea... E și acesta cu deficit, ca și toate celelalte de până acum. Ne vom bucura că se adună mai mulți bani la buget. Cu tocmai 14% față de anul trecut!

LA CCA E PE VECHI Vorbeam mai sus de TVR. De nenumărate ori am vorbit despre omniprezența propagandei putiniste în spațiul mediatic moldovenesc... Pentru ca să se schimbe cu adevărat ceva, am avea nevoie măcar pe undeva de oameni curajoși... Măcar la CCA. Ar trebui, dar nu-i de unde. Aceleași persoane. Corneliu Mihalache revine la Consiliul Coordonator al Audiovizualului. El a mai fost membru CCA în perioada 2006-2012, deținând și funcția de președinte. Insubmersibili!.. Iar noi vrem TVR...

CHIRTOACĂ – PREŞEDINTE PL Dorin Chirtoacă, marea speranță a politicii moldovenești în sfârșit a devenit președinte. Nu al țării, doar al PL-ului. Mulți îl vedeau președinte al țării, nu al PL-ului...

DIPLOME FALSE Israelul a demantelat o rețea de medici cu diplome false. Încercați din trei ori să ghiciți din ce țară provin falsurile. Recunoașteți că ați ghicit din prima: din Republica Moldova!

EPILOGUL MERELOR „Nu am aruncat niciun măr. .... Pur și simplu eu le-am cărat în marginea livezii, ca să vină mașina și să îi fie mai comod de încărcat. Au mai întârziat mașinile, pentru că erau doar două mașini de la întreprinderea de la Orhei și ei mi-au spus să aștept”, declară Valentin Secrieru, proprietarul merelor. „După ce am scris despre tonele de mere care putrezeau la marginea satului Găureni din raionul Nisporeni, a comentat această bătaie de joc de săteni și tânărul Ion Secrieru. Ce a făcut BRIGADA criminală? A trimis „cumpărători” la agricultor, care i-au plătit bănuți pentru kilogramul de mere, impunându-l să spună că merele nu erau lăsate la marginea satului, ele așteptau să vină mașina, pentru a fi încărcate.” îi răspunde Maria Ciobanu. Ei, și cum să-i dai de capăt? Nu știu cine are dreptate. Dar eu zic să mai postați poze cu mere, dacă găsiți! Poate îi ajutați astfel pe gospodari să-și vândă roada.

Cam astea au fost... CIREȘICA DE PE TORT până în ultimul moment îi era predestinată fostului viceministru de externe, Valeriu Ostalep, care a depus plângere la poliție precum că cineva arbora drapelul României. Eu zic că poliția ar trebui să-i satisfacă cererea și să creeze un caz de jurisprudență. Apoi în baza acestei hotărâri să scoată toate drapelele rusești din țară! Nu-i bai, noi ne vom mulțumi și cu tricolorul cu găină pe el, căci ne reprezintă... Ziceam „până în ultimul moment” căci a sosit o noutate – trăsnet! Cică Marian Lupu ar putea deveni noul președinte al Academiei de Științe! Să vedeți ce culmi va atinge știința Moldovei! De doi metri! Vom trimite rachete până la soare, dar le vom trimite noaptea – să nu se topească! Așteptăm confirmare. Dacă nu, poftă mare, tovarăș Ostalep!

"And then there is the issue of how to deal with Russia. Our hopes that relations with Russia would improve and that Moscow would finally fully accept our complete sovereignty and independence after joining NATO and the EU have not been fulfilled. Instead, Russia is back as a revisionist power pursuing a 19th-century agenda with 21st-century tactics and methods. At a global level, Russia has become, on most issues, a status-quo power. But at a regional level and vis-a-vis our nations, it increasingly acts as a revisionist one. It challenges our claims to our own historical experiences. It asserts a privileged position in determining our security choices. It uses overt and covert means of economic warfare, ranging from energy blockades and politically motivated investments to bribery and media manipulation in order to advance its interests and to challenge the transatlantic orientation of Central and Eastern Europe."

An Open Letter To The Obama Administration From Central And Eastern Europe, “Gazeta Wyborcza”, July 16^th, 2009

Săptămâna care a trecut e din alea în care un eveniment sau două le umbrește pe celelalte și devine foarte simplu să alegi primordialul de secundar. Vom ajunge desigur și la ele, dar le vom păstra pentru „plat de résistance” și vom începe cina noastră informațională de vineri (care nu are nicio taină, iar dacă și-o are noi nu avem cum s-o știm acum, chit că toate ies la iveală mai devreme ori mai târziu) cu o „mise en bouche”, ca la casele cele bune, europene.

De fapt, am și început, dacă ați citit acel fragment pe care vi-l aduc în calitate de motto, de decor culinar. E un fragment dintr-o scrisoare deschisă adresată Administrației Președintelui american Obama în demult uitatul iulie 2009, cu 5 ani înainte de anexarea Crimeii și declanșarea războiului în Donbass. Scrisoarea era semnată de 22 de personalități din Europa de Est (printre care Lech Walesa, Vaclav Havel, Emil Constantinescu...). Ignorată atunci. Un document care trebuie citit cu mare atenţie, măcar azi. Să purcedem însă la degustare:

A NINS Nimic extraordinar aici: e sfârșit de noiembrie. Dar, tradițional, ninsoarea ne ia prin surprindere. Oamenii nu sunt pregătiți, tehnica nu e reparată sau lipsește și tot așa mai departe, conform tradiţiilor şi misterelor locului. Și dacă nu ar costa vieți, am putea face haz. Dar tributul plătit primelor zăpezi este tradițional același: accidente cu morți și răniți...

PSRM FACE MITING ÎN PMAN Suntem în plină campanie electorală, indiferent de ce ar putea să scrie în legile noastre electorale. După mitingul PD-ului, iată că și PSRM-ul aduce cu autocarele lume în PMAN. Dar nu atât mitingul în sine (previzibil din toate punctele de vedere, inclusiv la capitolul preț per autocar sau microbus de participanți: toată Moldova știe deja pe de rost tarifele practicate) mă interesează aici, ci acel reportaj video publicat de Moldova.org cu „manifestanţii” aduşi de la Bălți. În sfârșit publicul chişinăuean descoperă ce zace în provincie! N-au trecut nici măcar 30 de ani... (apropo, despre Bălți: săptămâna aceasta am dat de un articolaș destul de curios despre primarul actual al orașului, cu incursiuni în istoria municipiului, care, cred eu, vă poate ajuta să înțelegeți și mai bine „provincia”)

Establishmentul intelectual din capitală a avut parte deja de o răbufnire a acestei violențe șovine cu ocazia mitingului lui Shor din PMAN, dar tradițional a atribuit acel discurs populismului oratoric. Iată că acum aveți parte de un veritabil vox populi! Iată acum să-i văd pe toți acei căutători de „armonie socială” care se manifestă de fiecare dată când apare ceva pro-românesc în spațiul public sau politic. Acum ce ziceți? Numai să nu credeți carecumva că ceea ce iese astăzi la suprafață e ceva nou. Întrebați bălţenii. Ei știu. Apropo, imediat după miting, Dodon a și fugit la Moscova și a ținut un discurs în Duma de Stat apărând limba rusă și prezența militară în Transnistria. Poate de aia nu se mai sinchisește nimeni?... Mă întreb dacă nu vede vre-un deputat „trădare de ţară” aici, căci în alte locuri găsesc cu ușurință.

LIMBA DE STAT – OBLIGATORIE? Se pare că acei deputați care nu pot lega două propoziții în limba de stat vor putea huzuri și în continuare mizând pe electoratul șovin despre care am scris deja. Proiectul de lege care ar obliga candidații la parlamentare să cunoască limba română nu pare să se bucure de susținerea majoritarilor, chiar dacă 70 din deputați sunt cetățeni români cu acte în regulă. Ei tot sunt pentru „armonie socială”. Eu sunt de acord cu acest proiect, dar consider că e un fel de a pune carul în fața boilor. Sunt lucruri mult mai stringente de soluționat pentru a obține această „pace socială” la care visează toți. Iată doar două inițiative: 1. Reluarea retransmiterii posturilor românești de televiziune pe întreg teritoriul țării (și nu doar prin cablu) 2. Obligativitatea și exclusivitatea limbii de stat pentru actele oficiale cu folosință în Repulica Moldova. După asta se poate reveni și la jocul de-a „limba română” cu articolul 13 și obligativitatea ei pentru funcționarii de stat. Numai că soluționarea acestei probleme ar lipsi puterea (oricare n-ar fi ea) de un excitant important al electoratului în perioadele electorale.

OSCE O IA DIN NOU RAZNA La fel de tradițional aș zice, numai că asta nu avantajează deloc Republica Moldova. Aici este exact ca-n Meșterul Manole. Cu fiecare nou mandat e aceeași poveste. Parcă fac o tabula rasa la toate experiențele anterioare. Noii comisari ajung la Nistru entuziaști, ferm convinși că tocmai ei sunt acei care vor mișca carul din loc. E firesc și uman. Ceva de genul: „Voi face mai bine ca precedenții. Să vă arăt eu cum se negociază, nu ca incapabilii de până la mine.” Tiraspolul a înțeles foarte bine cum funcționează și de fiecare dată cere ceva. Noul negociator propune, impune Chișinăului concesii. Noul negociator crede că mișcă carul din loc. Că a „reluat dialogul”. Numai că mandatul său e scurt, iar Tiraspolul promite și revine invariabil la un status quo anterior. Exact la asta asistăm şi astăzi. Pentru Claus Neukirch eu nu am decât o întrebare: „Matale când pleci? Să știm și noi cât de scump ne va costa mandatul dumitale.” Această incompetența cronică devine de-a dreptul plictisitoare. Numai că europenii ar trebui să înțeleagă la un moment dat că jocurile de-a mijatca nu ne mai afectă doar pe noi. Vedeți motto-ul de la începutul textului...

VLAH E CU PUTIN Iar în Găgăuzia Vlah împarte fluturaşi în care ea e alături de Putin. Poate îi trimite careva unul şi lui Herr Neukirch?

SHOR INSULTĂ BĂTRÂNII De câțiva ani propaganda putinistă, încercând să discrediteze emigrații și să diminueze influența lor asupra opiniilor din R. Moldova, vehiculează un mem discursiv care nu variază foarte mult: „acei plecaţi să şteargă c***l”. În mod paradoxal acest mem este atribuit doar celor plecați în occident, nu și celor plecați la Moscova, dovadă clară că este o fabricație propagandistă. Iată și săptămâna trecută unul din reprezentanții lui Shor a spus-o, chiar în Italia, acolo unde partidul celui care a stat la manetele fraudei bancare care ne-a dus faima în toată lumea organizează concerte. Faptul că e o insultă la adresa emigraților e una, dar această construcție discursivă este o insultă directă la adresa unui corp întreg de meserii ale geriatriei și, indirect, la adresa tuturor care apelează la ele. Așa că atunci când repetați inepții din astea, vorba aia: Think twice! Deși acei care o repetă au, de regulă, probleme la capitolul  „think”.

HARTA CLIENTELISMULUI A fost publicată o hartă interactivă foarte curioasă care arată cum au fost repartizate fondurile de la buget în funcție de apartenența la un partid din guvernământ. Nici nu am ce comenta aici. Traseismul politic la nivel local și importanța „resursei administrative” are acum și o explicație vizuală.

DUCA E PE DUCĂ? Se pare că apune steaua nemuritorului patron al AŞM. S-o fi crezut omul în Franța, dar uite că i se clatină scaunul. Cică e cu dosar penal. Instituția respectivă nu a avut decât doi președinți de la încălecatul Țării Moldovei. Gheorghe Duca e pe tron din 2004. Să vedem cât de vehement va fi apărat de către fan-clubul „statului capturat”.

Cam atât cu aperitivul. Bănuiesc că e suficient pentru ca să vă săturaţi, dar nu aceste evenimente au constituit grosul festinului informaţional. Sunt trei:

JOCUL DE-A TRĂDĂTORII DE PATRIE Acu o săptămână a fost publicat (deși era clasificat drept „secret”) raportul comisiei parlamentare de anchetă referitor la activitatea „Open Dialogue”. Să ne înțelegem asupra unui fapt: „Open Dialogue” este cu pufușor pe botișor și, cu toată prezumția nevinovăției de care putem și trebuie să dăm dovadă, acest lucru nu a fost stabilit de autoritățile din Republica Moldova, ci de Polonia și Ucraina. Mai departe povestea respectivă este toată o farsă electorală de adormit adulți cu număr redus de neuroni sau cu leziuni importante ale cortexului. Începând cu faptul că nu are ce „ancheta” ditamai Parlamentul chestii din astea. Ar trebui să existe organe abililtate, precum SIS-ul, care trebuie să se ocupe de securitatea statului și nu de expulzarea profesorilor de la liceul moldo-turc (nu voi obosi s-o repet!). Apoi, dacă e să ne ocupăm de finanțatori, SIS ar trebui să caute atent de unde au acei care distribuie fluturași cu Putin bani pentru activitatea politică sau finanța posturi de televiziune și portaluri de știri care lansează noutăți cu "30.000 de sirieni". Și nu în ultimul rând, parte activă și importantă a acestui vodevil au fost acei de la ACUM care în loc să declare de la bun început că au primit (ori nu) ajutor, inclusiv de la „Open Society” la fel precum și din alte surse, dar că nu sunt la curent de originea banilor, au pus coarnele în pământ. În loc să meargă la audieri la comisia aia ridicolă parlamentară ei au preferat un joc grotesc de-a „mă duc, apoi nu mă mai duc”, îngânând același refren cu „statul capturat”. Ai impresia că ridică perfect mingi la fileu celor care strigă de la tribune că sunt „trădători de patrie”... Piesă cu final previzibil. Nu degeaba se îngrijorează Michalco. Câte ceva a înțeles el, dar încă nu a înțeles ce anume.

A CĂZUT BANCA NAŢIONALĂ De fapt, e mai tare ca niciodată. Dar a demisionat Cioclea, Președintele BNM. Momentul ales e cel mai nepotrivit posibil, în plină campanie electorală. Dar ceva l-a scurmat anume acum, nici mai devreme, nici mai târziu. Cioclea e felicitat de toată lumea pentru faptele vitejești de care a dat dovadă în executarea à la lettre a prescripțiilor FMI-ului. În același timp speculațiile și teoriile complotiste despre „adevăratele motive” ale demisiei curg gârlă: de la dezacorduri eventuale referitoare la legea „amnistiei capitalurilor” și până la hoții monstruoase pe care încă ar urma să le aflăm. Nu-mi fac griji: le vom afla cu timpul pe toate. Cel mai probabil Cioclea elementar și-a găsit un alt job, mult mai bine plătit și cu mult mai puține bătăi de cap. Nu regret plecarea lui, la fel precum nu prea m-a încântat venirea. Voi aminti celor cu memoria scurtă că Cioclea era șomer atunci când a fost recrutat și că ultimul său job a fost la Moscova, la BNP Paribas, post din care a fost „eliberat” în circumstanțe... să le zicem „obscure”. Dar nici măcar acest lucru nu e jenant, ci acea poză care a apărut atunci în presă cu proaspătul Președinte al BNM la o nuntă în Rusia, în compania unor persoane cu reputație... adică fără reputație. Pentru mine acest lucru a fost suficient pentru a nu mai avea emoții de niciun fel referitor la acest „erou al timpurilor noi”.

ŞEDINŢA COMUNĂ A GUVERNELOR ŢĂRILOR ROMÂNEŞTI „Noi ne dorim o infrastructură integrată comună. Ne dorim ca această apropiere, această unire, dacă vreți, să se producă prin interconectarea infrastructurii pe diferite domenii. Să ne integrăm sistemele de transport, sisteme de comunicații electronice, sistemele mediu. Să ne integrăm sistemele de securitate sau sistemele de educație și cultură” dixit Pavel Filip. Cu Doamne-ajută, dom’ premier, chiar vrem, fără niciun „dacă”! Mai multe acorduri și declarații de intenții au fost semnate referitoare la gaz, armată, eliminarea roamingului, patrulare și control frontalier. Se pare că guvernanții noștri înțeleg ceea ce trebuiau să înțeleagă acum 30 de ani (ca să vezi, aceleași constante): unica modalitate de a fi păstrat „statalitatea” Republicii Moldova a fost crearea unui al doilea stat românesc perfect integrat cu România. Dar ceea ce era valabil cu 30-20 de ani în urmă, nu mai este valabil astăzi (scriam aici despre asta). Aşa că... Pedalează, dom’ premier, pedalează. Dar te întreci cu acceleratul...

Iată-ne ajunşi și la desert, care tradițional va fi unul bio, cu fructe. Cireșica de pe tort în această săptămână o vom trimite iarăși Parlamentului, care a modificat Constituţia, fapt ce se face cu 2/3 din voturi. De această dată s-a făcut fără probleme. Au fost modificate articolele 50 și 51. Cuvântul „handicapat” a fost scos din texte și înlocuit cu termenul „dizabilitate”. 71 de deputați au votat fără emoții pentru această schimbare care ne va impacta fără îndoială cotidianul. În rest, pace socială vă doresc, dragi cetățeni ai Republicii Moldova!