Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
26 mars 2014 3 26 /03 /mars /2014 16:51

 

Dans-le-Townhouse_Black-White-Painting_Detail.jpgMoartea este un lucru uşor

Atunci cînd ţi se întîmplă

„Moarte” este numele a tot ce-ţi stă în faţă

Şi-n spate nu-ţi laşi decît viaţă

Clipa care vine peste tine

Se umple de viaţă prin tine

 

Cuvintele sunt toate la trecut

În chiar momentul enunţării lor

Ele prind viaţă

Potenţialitatea tăcerii aparţine morţii

 

Moartea este un lucru uşor

Atunci cînd ţi se întîmplă

Clipele trec prin tine rupîndu-şi din sens

Şi vitalitate

Tu decizi ce anume pui pe ele

 

Moartea este un lucru uşor

Atunci cînd ţi se întîmplă

Şi un lucru insuportabil

Atunci cînd se întîmplă altora...

 

Nu există suferinţă în afară de cea pe care o aduci altora

Ceea ce ţi se întîmplă nu-i decît viaţa

Înainte nu ai decît moartea

Şi-i atît de frumoasă

Şi-i atît de frumoasă...

 

 Origine Imagine

Partager cet article
21 mars 2014 5 21 /03 /mars /2014 17:25

"...главное же, разжигают патриотизм тем, что, совершая всякого рода несправедливости, жестокости против других народов, возбуждают в них вражду к своему народу, а потом этой-то враждой пользуются для возбуждения вражды и в своем народе.", Лев Николаевич Толстой 

 

În iureşul luptei mănînci mai puţin

O stalincă de C2H5OH şi „’Nainteee! Urrraaaaa!!!”...

Pe timp de război răspunsul e simplu şi fără alternative posibile:

Să te trezeşti întreg dimineaţa şi să ajungi viu seara.

„De ce?”, „La ce bun?”, „Unde?”, „Cînd?”, etc. ... întrebări futile...

Pe timp de război Ivan Denisovich ar avea mai puţine şanse.

 100gram.jpg

Pe timp de război te hrăneşti din ură şi frică

Urăşti fiindcă-ţi e frică, ti-e frică din cauza că totul e ură...

Mereu există un cineva care trebuie omorît

Mereu exista cineva care trebuie răzbunat

Şi, din pură întîmplare, mereu se găseşte un cineva să-ţi „încredinţeze” o armă.

Şi trebuie s-o iei ca pe-o favoare, să te consideri un norocos pe lingă-acei cărora

Nu li s-au repartizat,

Căci se pare că nu au un CV pe măsură şi nu au meritat...

 

Dar mai cu seamă nu ducem lipsă pe timp de război

De eroi

Aleşi, unul ca unul, cu un pedigree ireproşabil, papagali pestriţi, coloriaj executat de către pictorul de la curte.

Curcani umflaţi în pene

Pe care nimeni nu-i vede

În tranşee şi în bătaia puştilor.

Se plimbă de ici-colo, de pe-o copertă de ziar pe alta cu o valiză de plastroane de toate culorile.

Unica întrebare ce-i frămîntă cu adevărat este:

„Azi care culoare e la modă?”

Sau

„Astăzi ce culoare s-a anunţat la buletinul de ştiri?”

Şi nu cumva să greşească!

Şi nu cumva să greşească!

 

Şi niciodată nu ducem lipsă pe timp de război

De regi şi conducători.

Vizionari şi salvatori de neam, pe care se cuvine să-i venerăm, să-i ţinem la călduţ,

Să-i ţinem la dosuţ, nu carecumva să le sufle curentul de aer proaspăt ideile măreţe de printre urechi...

 

Pe timp de război se mănîncă puţin

Acolo jos, în tranşee, unde se moare conform planning-ului.

 

Pe timp de război curcanii ciugulesc regulat şi raţionat

În funcţie de culoarea şi luciul plastronului şi volumul cotcodăcitului.

 

Pe timp de război nimeni nu ştie cît mănîncă regele...

Crima supremă, trădare naţională

Este să întrebi pe timp de război cît mănîncă regele.

Curte marţială şi pedeapsă capitală...

Partager cet article
20 mars 2014 4 20 /03 /mars /2014 20:56

(Text original în franceză de Noir Désir)

 

S-a dat drumul la mistreţi

Repet:

s-a dat drumul la mistreţi.

 

Micii patroni fac rîurile mari de nestemate.

De două ori.

 

Trandafirii Europei sunt banchetul lui Satan.

Repet:

Trandafirii Europei sunt banchetul lui Satan.

 

Noi lucrăm actualmente pentru Europa. x4

Dacă nu pentru lumea-ntreagă.

 

Dragă bătrină Europa, dragule vechi continent, curvă autoritară,

aristocrată şi libertară, burgheză şi muncitorească,

purpurie şi înzorzonată cu secole mari şi coloşi clătinîndu-se.

Priveşte-ţi umerii gîrboviţi, nicio şansă să scuturi dintr-un gest,

unul singur, mătreaţa veche, pielea moartă de ieri şi tabula rasa…

De aici am putea crede în putregai nobil şi în suspensie.

el mai pluteşte încă în acest iz de pucioasă. Crasă şi bătrînă Europa,

cea care între două războaie şi chiar pînă şi în timpul mîngîia pentru binele său

burta ţărilor din ale sale îndepărtate locuri şi cu pula în mînă

iriga cu propria-i spermă sexele autohtone.

Poti să-ţi revii după asta ? Poţi să-ţi revii din orice chiar şi din căderi fără fund.

Noi am ştiut să urcăm noi am ştiut să coborîm, noi putem să ne oprim

şi noi putem reîncepe…

Europă a luminilor ori poate a întunericului

de-abia nişte licurici în teatrele umbrei.

De-abia o scînteie în noaptea care se lasă şi apoi se dumireşte,

şi apoi un nou răsărit, după crimele din copilărie,

erorile din tinereţe nu se mai rup aripile libelulelor de aur.

 

Noi lucrăm actualmente pentru Europa.

Dacă nu pentru lumea-ntreagă.

 

Amnistie, amnistie sau poate amnezie, pe cine vreti s-o mai fută,

oricum trebuie să avansăm, iuţeşte pasul tovarăşe

şi să realizăm să realizăm, oricum ceva va rămîne, înainte!

Materialst atunci înseamnă că cel puţin suntem siguri că nu dăm greş,

şi din tangibil atunci pînă la indigestie, din raţional atunci

şi pînă vom crăpa, logici implacabile dar pîn-acum niciun sens…

Hei prinţesă a Istoriei în marşul său forţat,

ajungem să ne pierdem tot trecînd pe sub arcele tale multiseculare.

 

Dacă nu pentru lumea-ntreagă.

Noi lucrăm actualmente pentru Europa.

 

Am trecut de la arcanele trecutului tău, trecut de la arcanele trecutului tău

am trecut de la arcanele trecutului tău, la farmecele tehnocrate...

Atunci Europa, atunci Europa, atunci Europa.

Bruxelles, Schengen, Stasbourg, Maastricht, PIB, PIB, CEE, Euratom OCDE si

GATT.

Păzeşte-ne piaţă de acest prieten comun al unei lumi atît de mici.

Monedă europeană unică, Nasdaq şi CAC 40, orgiac, idilic, faceţi

poezie,

susţineţi cultura, produceţi spectacole şi entertainment

cum se spune pe la prietenii noştri Trans-Atlantici şi hop foşti europeni,

noi stăpîni ai lumii în timp ce dragonul asiatic visează şi se

întinde,

el este frumos şi puternic, scuipă foc cuminţel.

În timp ce Ernest Antoine Seillère îşi face apariţia şi ne declară

patima sa

el ne iubeşte şi ne spune :

„Noi nu ne asemănăm politicienilor care sunt obligaţi să ţină cont de presiunea străzii”

Şi se aud în depărtare răsunînd clamările mulţimii,

frumoasele mişcări de masă, defileuri glorioase şi apoi lupta de

clasă.

Şi acum totul este serios, hei bebe, este serios, nu mai credem în

nimic,

noi creăm din te miri ce acest business şi Basta, nu-l călărim pe Pegas

asta era pentru extaz s-a terminat.

Extensie, expansiune dacă este posibil, dar nu visuri de purtat ci doar

dinamici.

Mai întîi lovelele, bebe, şi restul va urma şi restul va veni aşa se

spune

eu cred în această epocă binecuvîntată a globofagilor.

Dragă bătrînă Europa, capul tău de-abia de-ţi cunoaşte picioarele care deseori

nu-ţi înţeleg braţele cum oare funcţioneaza deja.

Cum oare funcţionează un corp străin propriului corp nu ştim ne doare-n cot

ne sărutăm necatînd la toate şi apoi avem dreptate.

Crasă şi bătrînă Europa, îţi mai aduci aminte de forţa ta brutală, occident sărit de pe fix,

război fierbinte, război rece, şi în sfîrşit de război obosită şi în sfîrşit de război

obosită.

 

Noi lucrăm actualmente pentru Europa.

 

Mai vrei mai na şi iată şcoli ale performanţei şi iată patroni

creatori de Global business dialogue sau Electronic commerce

pentru a-şi băga cotcodăcind picioarele în toate excepţiile începînd cu

această chestie chiţibuş cultural.

 

Istorii de producători şi de consumatori, de la producător la consumator,

de la producător la consumator, şi intermediari încît nu mai ştii unde să-i

bagi,

ţi s-a uzat sufletul de tot pe acest drum fără sfîrşit şi pe acest dus - întors noi ne

ducem,

şi noi, să profităm, de ce nu, pînă la urmă va trece şi asta,

nu vom avea pentru toată lumea, vom avea pentru toată lumea,

am zis pentru toată lumea, pentru toată lumea, pentru toţi şi pula mea!

 

Pînă la ce înălţime îţi vei ridica gardurile?

Pînă unde îţi vei împinge noii pereţi cu care te înconjuri?

 

Ne-a stat ceva în gît şi noi dorim să scuipăm

este puţinul elementar dar puteţi, stimată doamnă,

să vă adresaţi nouă căci nu totul este pierdut nu nu totul este pierdut

din miturile dumneavoastră de zori de ziuă aici soarele străluceşte pentru toţi şi noi mai credem.

 

Noi lucrăm actualmente pentru Europa.

Dacă nu pentru lumea-ntreagă.

 

Ne-a stat ceva în gît şi noi dorim să scuipăm

este puţinul elementar dar puteţi, stimată doamnă,

să vă adresaţi nouă căci nu totul este pierdut nu nu totul este pierdut

din miturile dumneavoastră de zori de ziuă aici soarele străluceşte pentru toţi şi noi mai credem.

 

Variolă pe mutră vouă

Repet:

variolă pe mutră vouă.

Suspinele sfintei şi strigătele zînei

nu mai sunt auzite la banchetul bancherilor.

O dată.

Blidul sihastrului e plin cu rubini

Repet:

blidul sihastrului e plin cu rubini.

 

Bătrîna Europă este matroana baletelor roz.

De două ori.

Atunci cînd sirenele tac, răpitorii zbiară.

Roşul şi negrul torturilor sunf florile răului.

Repet:

roşul şi negrul torturilor sunf florile răului.

 

Ziua Occidentului este noaptea Orientului

De două ori.

Ziua Occidentului este noaptea Orientului.

 

Eu nu sunt o şovină dar Franţa este cum n-ai da regina brînzeturilor.

Tryphon Tournesol este un zuav.

De şase ori.

Singele vărsat este ceaşca de ceai a uriaşilor din tîrg.

De două ori.

Plouă cu găleata peste Concorde.

Plouă cu galeata peste Concorde.

Fetiţele cuminţi sunt alesele Europei.

Repet:

fetiţele cuminţi sunt alesele Europei.

Bag piciorul în securitate.

De două ori.

Nebunia grandorilor ucide mierlele zeflemitoare.

Repet:

nebunia grandorilor ucide mierlele zeflemitoare.

Dacă nu găsiţi nimic căutaţi altceva.

 

Pace în Elveţia

Repet:

pace în Elveţia.

Nunţile sîngeroase incendiază orizontul.

De două ori.

Rimelul Eruropei curge peste plastroane.

De două ori.

 

Viaţa începe acum, şi acum, şi acum.

 

Europa este o zeiţă mică muritoare.

De două ori.

 

Copilăria artei este un răsărit de soare.

Repet:

copilăria artei este un răsărit de soare.

 

Noi lucrăm actualmente pentru Europa.

Partager cet article
14 mars 2014 5 14 /03 /mars /2014 12:47

Majoritatea din noi (hai, fără fandoseli, recunoaşteţi!) deseori ne identificăm imaginar cu eroi din filme, cărţi, personaje publice, ne tragem pielea lor pe cap şi luptăm, iubim, salvăm, rostim discursuri… Nu este doar mitomanie, ci o modalitate de a ne impăca cu destinul puţin glorios şi tern (şi slavă Domnului !), cu o condiţie umană a unui cetăţean de rînd fără aventuri şi elucubraţii existenţiale, respectuos faţă de ceilalţi şi faţă de legislaţia în vigoare. Avea dreptate Ostap Bender : „Codul penal” trebuie respectat* ! Şi eu aş mai zice că trebuie respectat şi „Codul procedural” (atunci cînd acesta nu este o aberaţie pură) cu acele prevederi birocratice prin care suntem nevoiţi să trecem în viaţă. Şi nu-s atît hîrţoagele cele care ne mănîncă din picioare, cît necesitatea de a ne conforma unor proceduri cotidiene, de a ne supune unei ierarhii oarecare, de a face parte dintr-o organizaţie, oricare ar fie ea...

Cunoscut lucru : „Un erou nu face cerere la primărie”**, iar dacă vom începe fiecare a ne materializa „eroismul latent” care zace în noi, departe nu vom ajunge. Filmele pe care ni le derulăm ne permit, precum lui Walter Mitty, să rămînem ceea ce suntem şi să ne mai temperăm hambîţul coexistînd relativ pacific.

Să nu fiu înţeles greşit: ceea ce am spus pînă aici nu are nimic în comun cu lipsa de poziţie civică, incapacitatea de a protesta sau rezista unor fărădelegi, ci ţine de capacitatea de a coabita armonios într-o societate relativ sănătoasă aspirînd mereu („O singură rugăciune am: Doamne, să nu mă laşi niciodată să fiu mulţumit cu mine însumi!”***) spre mai mult, dar fără a-l călca neapărat în picioare pe cel de-alături. Dar cuvîntul cheie (şi totodată „hîrtie de turnesol”) în fraza de mai sus rămîne „societate relativ sănătoasă”...

Mai există însă şi un alt soi de filme, deloc eroice acestea (şi nici barem erotice), care ne fac să ne (re)modelăm comportamentul şi să asimilăm experienţele altora. Exerciţiul este mult mai dificil şi mai dureros şi consistă în a găsi un răspuns (dar neapărat sincer, căci oricum nu este destinat publicităţii) la o întrebare spinoasă : „Dar eu, cum aş fi procedat eu într-o sutuaţie similară ?”

plakat.pngCică una din formele de inteligenţă este capacitatea de a învăţa din greşelile altora şi nu din cele proprii (fără a mai menţiona că a călca de două ori pe aceeaşi greblă este chiar un semn al prostiei). Exerciţiul „cum aş fi procedat eu” cam tot pe aici stă, dar ne mai ajută să înţelegem cum şi de ce se întîmplă anumite lucruri...

Acum o să mă întrebaţi la ce bun atîta amar de text şi bătut de apă-n piuă? Vă spun, căci nu am nici apă şi nici piuă la îdemînă.

Cunoaşteţi cu toţii recentul „scandal” cu deputaţii care au cerut să li se „amelioreze condiţiile de trai”... Chiar aţi avut (şi mai aveţi) acces la o listă întreagă. Aţi mai auzit şi explicaţia din „gura de aur” a lui Hadîrcă (Pe mine m-a uimit această scurgere de informație și tendențiozitatea cum s-a reflectat. Sunt într-adevăr deputați, care ani de zile, stau prin cămine și au nevoie de o locuință ca să poată exista normal. De altfel sunt familii cu mulți copii. Sunt poate și din cei care au ambiții exagerate și aici cred că trebuie să fie temperați. E vorba de simțul măsurii fiecăruia în parte”) dar şi a celorlalţi doi califi, Lupu şi Filat... Aţi mai văzut şi poza cu un semnatar din acei cu "condiţii grele de trai" telefonînd de la un telefon de 5000 de Euros. ... Dar nu mă mai interesează: potlogăriile astea au devenit banalităţi...

Întrebarea esenţială este alta: „Dar eu, daca aş fi fost deputat, cum aş fi procedat?” Numai să fiţi oneşti şi sinceri „pînă la capăt”, vorba unui slogan...

Eşti sigur, dragă cititorule, că ai un răspuns clar, răspicat şi fără echivocuri posibile? Păstrează-l bine în memorie: s-ar putea să ai nevoie de el în viitor!

 

* "Золотой теленок", Ильф и Петров

** ”Ultimii eretici ai Imperiului”, Vasile Ernu

*** citat atribuit lui Lucian Blaga

Partager cet article
11 mars 2014 2 11 /03 /mars /2014 14:54

la-doi-pasi-de-fericire-de-alexei-marinat.jpgVolumul lui Alexei Marinat, publicat în 2006, reînvie crîmpeiele unei realităţi pe care le credem cu toţii demult depăşite…

Şi ni se părea acum un sfert de secol că nu avem de făcut decît doi paşi, dar păşim de atunci în gol (cînd nu călcăm direct în străchini) şi acei doi paşi rămîn tot atît de îndepărtaţi, chiar dacă „fericirea”, uite-o: atît de palpabilă, atît de aproape, atît de uşor descifrabilă şi descriptibilă, în special de cînd ne trimitem emisari involuntari în toate colţurile lumii largi...

Paradoxul timpurilor noastre: cu cît mai vizibil şi real ţelul, cu atît mai inaccesibil...

Nu mă lasă o senzaţie stranie citind nuveletele lui Marinat: în afară de modelele televizoarelor, moda la linoleum şi alte chiţibuşuri, mare lucru nu s-a schimbat... Ah, cît de mult ne place nouă astăzi să dăm vina pe sistem: cum ceva, imediat este scos din sertar argumentul ultim - „mentalitatea sovietică”. O fi aşa sau nu, dar micmaşul şi cîrdăşenia sunt astăzi la putere mai mult decît oricînd.

Dar dacă nuveletele lui Marinat corespundeau pe timpuri ca stil şi gen cu linia editorială a „Chipăruş”-ului, astăzi eroii săi ne scrutează condescendent, etalîndu-şi dantura lor impecabilă, de pe copertele unor „VIP Magazin”, „Forbes” ori oricare altă revistă lucitoare în care se oploşesc nesfîrşitele „istorii şi oameni de succes”...

Şi cum să nu-i înţelegi pe acei care, confruntaţi cu realitatea zilelor de azi, repetă aidoma moşneguţului interviewat : „Tot mai bine era atunci”? Şi dacă jurnalistul din nuvelă mai putea aduce argumente, cu ce răspuns venim noi azi?

Important nu este să ştim dacă era bine sau nu atunci, ci să înţelegem de ce nu este mai bine astăzi.

 

Partager cet article
8 mars 2014 6 08 /03 /mars /2014 10:36

Auzi ? Cică 250.000 ar costa. În bani din acei care tot se apreciază, nu din acei în care îţi este plătit salariul. O cifră pe care am mai auzit-o în raport cu alţii, dar pe care am luat-o drept bîrfă sau legendă urbană. Dar pe alţii nimeni nu i-a prins (не пойман - не вор) şi nici nu tare s-a înghesuit careva să-i prindă. L-au prins pe ăsta, căci atunci cînd ai om la procuratură sau la acei cu bîta, îi prinzi, că nu-i mare scofală. Pe bune, faci ce vrei din moment ce e făcut în numele dreptăţii şi de dragul legii, fie ea şi înşirată în văzul lumii în palate luxoase şi în aşternuturi mătăsoase. Poţi face orice cu o singură condiţie: să le spui bădăranilor ăştia de cetăţeni care este dreptatea şi care este legea, dar şi mai important este să le dai de înţeles care este interesul naţional şi că toate se fac anume în numele interesului. Strategie, frate, nu foaie verde! Interesul poartă fesul, mon cher, iar fesul se poartă de obicei pe cap, fii atent, pe un singur cap, nu pe capetele noastre care se cuvine să le dezgolim atunci cînd trece "vlădîca" pe drum şi să-i mai pupăm şi mîina cu care ne miluieşte din paşte în paşte, căci noi atîta aşteptăm: miluire. Şi ei ne-o dau, doar nu costă bani, pentru restul – mai tîrziu, la paştele cailor, iar ca să nu îndrăznim a cere prea mult (te pomeneşti că cere cineva sa însemne în calendar încă o zi naţională: „Paştele cailor”), caii au fost daţi la carne.

 

caratistul.jpgDe ales am tot ales, dar cum nu m-am ales cu mare lucru, caut şi eu acum de unde să scot 250.000 să-mi iau şi eu un deputat care să-mi reprezinte fesul şi să-mi poarte interesul. Nu de alta, dar cam încep a mă ustura fesele de cînd tot îmi dau toţi parveniţii şuturi în fund. Şi încă îmi mai spun să nu caut avioane (unde boala să le mai cauţi, căci au fost demult vîndute?), ci să-mi caut de treabă, pe unde-oi şti eu în lumea largă, căci are cine se ocupa de interesul cela naţional al nostru şi fără grija mea insistentă. Adică tot ei ştiu ce contează pentru cei mulţi: drumul şi stabilitatea LOR politică, bat-o vina, nu cumva să le-o zdruncine careva.

 

Din alt punct de vedere, dacă aş găsi 250.000, la ce bun să-i dau eu cuiva? Şi dacă se găseşte unul mîine cu 300.000? Pierd toţi banii, frate! Urîtă întrebare, dar nelalocul ei, căci nici 300.000 nu am şi nici 250.000. După toate, reiese că eu nu am nimic de pierdut, în schimb cîţiva ar avea de cîştigat. Mde: interesul, bată-l fesul. Şi tot nu foarte mulţi, ci doar acei cu „interesul naţional” şi cu mîina pe bîtă. Şi dacă nu lăsăm noi interesul şi nici nu-l luăm, cel puţin îi cunoaştem preţul: 250.000 x 101 = 25.250.000. Cît ziceţi că ar costa alegerile parlamentare? Nu-i mai bine să închidem această farsă şi să mai economisim ceva bani la buget, nu de alta, dar iată: ne manîncă din picioare creditorii şi ne spun că ar fi bine să mai închidem robinetele. Şi le-am închide noi, dar nu avem acces la ele. Mai rău chiar, se găseşte unul care tot ne ameninţă că ni-l închide definitiv. Noroc că am ieşit din iarnă, încă Putin (am greşit (ne)intenţionat puţin o cratimă si o majusculă) şi cresc sălăturile şi verzăturile şi iată atunci să vedeţi voi politică naţională, nu în toi de iarnă! Şi-apoi cifra asta nu-i ea chiar într-atît de mare: ian’, flăcăi şi fete mari, faceţi o factură şi daţi-o secretarului cela de stat american. Poate mai economisim din bani (ei asta vor, nu? să economisim!) şi din efort, dar mai cu seamă, din timp, căci nu mai avem noi chiar atîta vin să le dăm în schimb. Cu atît mai mult că o parte din el, cică, va curge în sensul invers, către acel cu robinetul şi nu ai ce-i face, căci, după cum ziceam, robinetele nu-s la noi, nici de la gaz, nici de la vin...

 

Aşa că, fratele meu, ia-ţi paşaportul biometric şi caută-ţi de treabă (aici ar trebui să recunoaştem că au coincis interesele), dar s-o faci repejor, cît mai zboară avioane şi nu trebuie să le cauţi, căci, vezi bine: nu-i voie. Nu de alta, dar poate intra şi acest robinet pe mîina сантехник-ului de la Kremlin...

 

Toate bune, dar aş vrea să ştiu şi eu cum stăm cu alesul, căci nu am votat niciun deputat anume ci doar nişte nume, ele fiind ale partidelor şi nu scoase din metrică. Omul la noi e liber, chiar şi deputatul, şi dacă tot zice că iese din partid, ducă-se cu tot cu metrică!, dar atunci să lase şi mandatul, ori să se-mpartă şi cu mine din acele 250.000 căci, zău, nu mi-ar strica.

 

 

Vezi aici Alerta Oranj 1 (despre vinatoarea din padurea domneasca) 

Origine imagine


 

Partager cet article
7 mars 2014 5 07 /03 /mars /2014 13:49

La ce bun să ne mai iubim ?multime.jpg

Cartelă bancara

Totul este trecut la card

Cit ?

Banul

Nici banul

Să nu-l mai vezi

La ce bun ?

Pe bancnote mai sunt litere

Le ce bun literele

Cînd e suficient cardul ?

Pe care îl bagi

În fanta orizontală

Apeşi butoanele

Şi atingi orgasmul

La ce-ţi mai serveşte

Verticala dintre picoare

Fără butoane

Fără (tele)comenzi

Necontrolată

La ce bun?

Atunci cînd e suficientă

Linia…

Peste care nu poţi sări.

Bine aliniată şi aspirată,

Snif-snif…

Şi neantul.

La ce bun dimineaţa

Fără neonul din noapte

La ce bun noaptea

Neelectrificată ?

Cît ?

La ce bun viaţa

Fără business-plan ?

 

 

Origine Imagine

Partager cet article
2 mars 2014 7 02 /03 /mars /2014 15:52

 

Moldova-fara-TVR.gifTot mai des circulă zvonuri şi propuneri (în special de cînd cu evenimentele din Ucraina) pentru a limita accesul, sau chiar a-l interzice, la mass-media rusească în diverse teritorii, în mod special cele aferente Rusiei şi care ar intra în spaţiul ei de extindere potenţială. Eu nu sunt adeptul interzicerilor de acest fel, dar nici absenţa din spaţiul mediatic a unor surse tendenţioase şi, de ce să n-o spunem, vădit ostile nouă, în primul rînd, nu mă va face să mă indignez...

 

Problema nu-i atît prezenţa surselor media ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova, cît un dezechilibru flagrant în favoarea lor. Situaţia din spaţiul mediatic nu pare să preocupe mai mult decît atît guvernanţii noştri pro-europeni. Ceea ce este oarecum straniu ţinînd cont de calendarul electoral şi de pretenţiile eurointegratoare enunţate.

 

Ceea ce se întîmplă la Chişinău e una: cablu, provideri, posturi de televiziune şi tot calabalîcul... Toate discuţiile, destul de aprinse uneori, cu proteste în stradă şi acuzări reciproce, despre mass-media, finanţatori şi păpuşari nu au importanţă decît la Chişinău şi doar pentru locuitorii nombrilişti ai capitalei...

 

La sate însă...

 

Astă vară, într-un sătuc din raoinul Soroca, unde îmi petrec vacanţele, am avut acces la următoarele posturi de televiziune: Moldova 1, 2+, Prime şi SorTV.

 

Unicele emisiuni româneşti preluate de la TVR sau ProTV erau difuzate pe 2+, dar după anunţarea publică a acordului cu TVRI (cu mare pompă!) aceste emisiuni practic au disparut şi ele. De facto, în satul în care îmi petrec eu vacanţele televiziune românească (vecinul nostru european, dacă poate nu ştiţi hartă şi geografie) nu mai există!

 

A ramas doar Moldova 1 şi emisiunile ruseşti pe 2+ şi Prime. Plus o sumedenie de tele-novele, ruseşti multe şi ele, una mai tîmpită decît alta, cu care este efectiv abrutizat telespectatorul. Ori poate satul unde îmi petrec eu vacanţele e un fel de oază a aberaţiei într-un paradis al bunului simţ şi echităţii? Mai ştii?...

 

Toate bune, dar se votează nu doar la Chişinău... Şi sondajele se fac "pe ţară"...

 

Iată de ce mă umflă rîsul cînd aud (citesc) discuţii despre sondaje pro-Europa sau pro-Rusia:

 

Ziceţi că sînt bizare aceste evoluţii? Zău, nu mai spuneţi...

 

Partager cet article
27 février 2014 4 27 /02 /février /2014 12:25

"Sur le pont d'Avignon

L'on y danse, l'on y danse."...

 

Îmi ţiuie în urechi refrenul de-o viaţă

Pod peste-o apă care niciodată nu-ngheaţă

 

Poduri la care nici nu visam

Atunci cînd, mic, le admiram

În manuale la şcoală

Învăţînd pe de rost:

 

"Sur le pont d'Avignon

L'on y danse, l'on y danse."...

 

Poduri pe care nimeni nu mă-ncurcă astăzi

Să joc ce-mi trece ptin cap:

Un costropăţ pe Pont-Neuf dimineaţa,

O bătută pe Pont des Arts la amează,

O horă pe podul Alexandre III seara!

 

Pe Karlovy Most,

Ponte Vecchio,

Ponte di Rialto,

Ponte Sant'Angelo,

Tower Bridge,

Brooklyn Bridge...

Peste tot, oriunde vreau, pot să pun la joc

Pînă şi propria-mi viaţă!

 

Poduri peste ape care curg la vale,

Ape peste care pot juca oricît şi orice

Pînă rod pantofii pînă la aţe,

Pînă la totală epuizare...

 

Şi eu joc,

Şi apele curg...

Şi zici că le pasă?

Şi zici că le pasă?

 

"Sur le pont d'Avignon

L'on y danse, l'on y danse.

Sur le pont d'Avignon

L'on y danse tous en rond."...

 

avignonpont.jpg

 

Origine Imagine

 

 

 

Partager cet article
26 février 2014 3 26 /02 /février /2014 12:25

Care nici poduri nu sînt,

Ci nişte maşinării

Cu roţi, cu aripi,

Propulsate de o ardere

A măruntaielor acestui pămînt

Ce ne mai ţine.

Motoare, turbine

Scuipînd foc

Şi aşternînd funingine

Crasă şi groasă,

Neagră,

Peste stîlpii ce măsoară

Filmul kilometrilor

Derulat întotdeauna

În sens invers,

Spre punctul de plecare A

Dinspre B, C, D, ... şi pînă

La sfîrşitul alfabetului.

 

Şi nu mai încap destinaţii

În alfabetele lumii,

Şi nimeni nu mai ştie

Unde se află punctul A

Care-şi schimbă permanent adresa,

Pe cînd noi am uitat-o

Pînă şi pe cea iniţială.

Şi tot ne trimitem dorul

Spre un trecut imaginar,

Un paradis care niciodată nu a existat,

Dar maşinăriile

Cu roţi, cu aripi

Tot vuiesc şi huruie

Necontenit, căutîndu-ne

Şi găsindu-ne

Chiar şi atunci

Cînd credem că ne-am ascuns

Definitiv, de veci.

 

Şi maşinăriile

Cu roţi, cu aripi,

Ne găsesc inevitabil

Şi ne readuc înapoi

La condiţia noastră umană

Mai ceva ca un Malraux,

În pofida tuturor

Regilor, valeţilor,

Vameşilor, haiducilor,

Neo-politrucilor,

Activiştilor de toată culoarea,

Cari care rod şi muşcă din ele

Pîndindu-le, din hăţişuri, trecerea.

 

Şi nu ajung pînă la noi

Decît roţi de oţel goale

Sau îmbrăcate în pneuri,

Aripi de fier

Ciopîrţite şi ciuruite...

 

Cu care nici să zbori nu mai poţi,

Nici sa zbori nu mai poţi...

avion-tupolev.jpg 

Originea Imaginei

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher