Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
12 juillet 2013 5 12 /07 /juillet /2013 12:45

Unde ai fost, Nae?

Pe unde-ai umblat, Nae?

La ce ne-ai chemat, Nae?

La ce ne-ai adunat, bre Nae?

Ori ai făcut vre-o trăsnae?

Ori ai mîncat bătaie?

 

Am fost ... am fost după uşă...

 

După uşă? Tu vrei să spui că ai fost afară?

Şi-o spui aşa, lejer, fără ocară?

Şi-acum tu vii de-acolo?

 

Da, vin de-afară, de-acolo...

 

Şi cum? Ţi-a plăcut?

 

Ce să-mi placă?

 

Păi... cum e la ei în afară!

 

Am zis eu ca am fost „în afară”?

 

Dar n-ai fost?

 

Am fost, asta ziceam: „am fost afară”:

După uşă, după scară.

 

Şi-acum ai revenit în ţară?

Ia zi, cînd ai intrat,

O lamîie-ai mîncat?

 

O lămîie? N-am mîncat una, am mîncat două!

Să-i fie lumii bine, şi găinile să s-ouă,

Şi peste lanuri la timp să plouă

Şi dimineaţa să fie rouă!

D-aia le-am mîncat!

Şi nu una, ci două!

 

Atunci e bine, Nae! Dac-ai mîncat

Eşti acum dezinfectat

Şi poţi fi ascultat.

Povesteşte-ne şi nouă

Cum găinele se ouă,

Cum peste dealuri la timp plouă

Cum e dimineaţa rouă.

Într-un cuvînt,

Povesteşte acestui nărod

De-aici, de pe pod,

Ascultător ascultînd,

Cătînd atent la tine,

Cum îi este lui azi

Sau îi va fi mîine bine.

 

Dar eu abia de-am intrat!

Şi, sincer să fiu,

Eu nici nu ştiu, uite-aşa, pe viu,

Ce e bine pentru popor,

Ce seamană el pe ogor,

Cîte găini are

Şi dacă îi place răcoarea...

Şi dacă îi place să fie ud la picioare

Cînd iese diminiaţa pe rouă,

Şi dacă îi place cînd plouă...

 

Nae, Nae! Ia-o mai încet!

Tu ştii că eşti suspect?

Stăm aici ca la concert

Şi tu o începi aşa, de departe,

Că, chipurile, n-ai avea carte...

Nu ţi-e ruşine, mai frate?!

Dă şi tu dovadă de luciditate!

Clarviziune şi tenacitate!

Ne ocupăm noi de nărod,

Nu-ţi bate capul!

Nu vezi cum stă el cuminte în glod

Şi-astepată smerit să-i vină ţapul?

 

Spune-ne-acum mai bine

Ce-ai vazut dupa uşă.

E bine?

Curge acolo laptele-n guşă?

 

O da! Dupa uşă îţi cade totul în guşă!

 

Bravo, Nae! Aşa te vreau!

Spune-le-o totul pe şleau!

(Uite şi lista cu „şleau”)

Au oamenii acolo patru picioare?

 

O da! După uşă ai multe picioare!

Cîte doreşti! De fapt, se dau la fiecare

Cîte trei, patru, chiar cinci picioare!

Picioare de porc, de bou, de capră,

Care cît vrea, atîtea încarcă!

 

Dar de struţ, Nae, se dau?

 

De struţ n-au...

 

Chiar naaaaau?!

 

Dar este un proiect în plină desfăşurare

Pentru a deschide un punct de livrare

De struţi cu patru picioare!

 

Eşti bravo, Nae! Încurajator!

Promiţător şi pentru al nostru popor!

Ce viitor! Ce viitor! Ce viitor! Ce viitor!

Acum cu toţii în cor:

Ce viitor! Ce viitor! Ce viitor! Ce viitor!

 

Şi ia mai zi, bre Nae,

Cresc şi la ei mere-n copaci?

Cresc şi la ei pere-n copaci?

Cresc şi la ei prune-n copaci?

Cresc şi la ei cireşe-n copaci?

Cresc şi la ei frunze-n copaci?

Cresc şi la ei mere-n copaci?

Cresc şi la ei copaci în copaci?

Cresc şi la...

 

Cresc!

 

În copaaaaci?

 

În copaci cu doi craci!

 

Nae, eşti obraznic!

Vii şi tu ca la praznic

Şi-mi întrerupi discursul,

Şi-mi deviezi cursul.

Ai umblat şi tu de-a oaia,

Ai ieşit ca un hoţ din căsoaie,

Te-ai pornit şi tu pe urlaţi

Şi-acum revii cu trei cîrnaţi?!

Doar atît merităm noi,

Care te-au născut,

Te-au scos din noroi,

Primenit în haine noi

Şi te-au trimis la păscut?...

Şi te-au trimis la crescut?...

Eşti patetic, Nae, te-ai schimbat...

Ce băiat bun erai, Nae, ce băiat!...

Şi de ce, mărogel, te-ai întors?

Ori ţi-a mers ceva pe dos?

 

Mi-a fost dor de voi!

Mi-a fost dor, mi-a fost dor...

Dor, doooor mi-a fost,

Dor mi-a fost, scump popor...

Scump şi prost.

Partager cet article

10 juillet 2013 3 10 /07 /juillet /2013 12:01

Bum-bum-bum! silk-neural-network-shoshanah-dubiner.jpg

Răsună în timpanele lor.

 

Nu se văd decît o adunătură de prize

U(niver)S(a)B(ile), R(u)J45, IEEE(eeee!)1394, D(i)VI(zibile), V(a)G(in)A(le), H(ai)D(-ăl în)M(ă-sa de)I(ţe!), S(uka)-Video, (Black-)Jack, etc, etc.

în piaţa publică aleas forum.

 

Unul vorbeşte singur pe cheiul metroului.

Mă feresc de el ca de un nebun,

dar nu este decît un kit hands free...

 

Real a bătut Barcelona în Game-café-ul de peste drum,

dar Barcelona este întotdeauna mai tare

în Internet-salon-ul de la scara mea.

De partea impară a străzii Barça are jucători mai buni!

 

Bum-bum-bum!

Răsună în timpanele lor.

 

Am fost atacat de o Gorgonă

cu cabluri şerpuind spre orice orificiu încă ne-conectat,

dar eu sunt select cu perifericele

şi i-am tăiat pînă şi bluetooth-ul din faşă!

 

Se joacă poker la greu

pe bani virtuali.

Nickname1984 a pierdut totul şi profilul său a fost dezactivat.

Definitiv.

 

10000 de Brăzi Piţi fac zilnic dragoste cu

30000 de Angeline Jolii.

Proporţia inversă este la fel de adevărată.

 

Bum-bum-bum!

Răsună în timpanele lor.

 

L-am rupt pe unul accidental din reţea

şi i s-au scurs toţi biţii prin cablurile sîngerînde...

 

Idiotul ăsta chiar crede că nu-i găsesc IP-ul

dacă mă insultă Anonymous?!! LOL! :D !

 

Ăstlalt şi-a securizat accesul şi strigă

la toată lumea din reţea

că vrea să rămînă singur...

O face cu o periodicitate de 10 minute de cîteva zile deja.

 

Astăzi am devenit celebru!

Am lansat un nou hit:

„Bum-bum-bum”

pentru timpanele lor.

 

 Originea Imaginei  

Partager cet article

9 juillet 2013 2 09 /07 /juillet /2013 13:46

camere de supraveghere

Mai mulţi membri ai executivului, în frunte cu chiar însăşi fruntea, anunţau zilele trecute sistarea transmisiunilor în direct a şedinţelor Guvernului...

Motivele invocate sunt urmatoarele:

-         În Europa nu se practică

-         Miniştrii trebuie să lucreze, nu să facă show

-   „O dezbatere serioasă într-o guvernare de coaliţie trebuie să ofere un anumit confort de discreţie”: citat din V. Filat.

Înţeleg decizia guvernanţilor. E greu cu transparenţa... Pînă şi la limbaj trebuie să fii atent: nu carecumva să faci o gafă care va fi neapărat reluată de toţi Internetiştii (ah, răii!) şi care va face ocolul ţării în doar cîteva ore. Şi să-ţi mai strîmbi maxilarele mimînd un accent "literar", doar nu pe toţi îi cheamă "Lupu"...

Tre’ să fii atent şi la port. Să păstrezi o anumită sobrietate şi decenţă vestimentară: Doamne fereşte să te prindă cineva în cadru cu vre-un Rolex sau Montblanc! D’apoi de ce boala să le cumperi dacă nu poţi să te „risuieşti” cu ele nici măcar în Guvern?! Insuportabil pentru minţi şi inimi slabe de nouveau-riches...

Dar astea mai treacă-meargă... Deşi sunt detalii care ţin de confortul personal, or un Ministru trebuie să se simtă confortabil, nu? Ia acolo să mai caşte din cînd în cînd, să se mai scobiască prin nas... Că doar oameni suntem, nu? Şi dacă tot e pentru binele poporului...

Pentru constituirea acestui Guvern s-a negociat dur, s-au făcut probabil niscaiva înţelegeri şi aranjamente care, conform procedurii, trebuie „materializate” în decizii de Guvern. Păi cum să-mparţi turta cînd stau nesuferiţii ăştia cu camera de-asupra ta? Într-adevăr, este absolut necesar acest „confort de discreţie”!

Cît priveşte practicile europene, califii noştri ar trebui mai degrabă să facă alinieri şi comparaţii la alte capitole. La PIB per capita, spre exemplu: Franţa are 33100$, Moldova – 2500$ (cifre din 2010)... În Europa se cheltuie 6000 de Euro pe cap de elev, la noi 600 (cifre aduse de chiar Ministrul M. Sandu, în treacăt fie spus)... Lista este lungă...

Eu unul mă simt jignit de faptul că un Ministru numeşte apărarea intereselor alegătorilor săi „show”... Ce trebuie să înţelegem? Vasăzică toate contradicţiile şi discuţiile aprinse nu sunt decît aşa, un fleac de mînjit ochii lumii? Ceea ce ni se dă de înţeles este că doar prezenţa camerelor îi face să se înfrunte, căci de fapt se-nţeleg ei foarte bine în culise (de parcă avea cineva îndoieli)...

Şi dacă tot suntem la capitolul „camere video”, de ce liceenii, întru asigurarea transparenţei, trebuie să fie filmaţi, iar Guvernul nu?

O altă analogie, pur lexicală, dar plină de sens. Guvernul vrea să devină tenebru. O altă sintagmă consacrată este „economie tenebră”... Nu făcea o televiziune recent un clasament al „oamenilor de afaceri”? „Boborul” nu a dat greş: i-a pus pe Filat, Plahotniuk şi Voronin în frunte!

Guvernul se comportă de parcă ar dispune de un enorm capital de încredere. Ar trebui să înţeleagă că guvernează "pe datorie" şi au de achitat dobînzi grele la acest capitol!

E cald, e vară, e fierbinte. Şi Guvernul vrea la umbră. Au dreptul. Dar să nu fie surprinşi atunci cînd cineva va dori să-i trimită la... răcoare.

Partager cet article

4 juillet 2013 4 04 /07 /juillet /2013 17:56
 
 

În chiar data de 2 iulie, în oraşul Bălţi, nişte măscărici au jucat o farsă. Sunt 1001 de alte locuri şi 365 de date posibile unde acest eveniment nu ar fi fost farsă.

Numai nu la Bălţi şi nu imediat după 28 iunie.

Suntem deprinşi deja cu rolul de paiaţă a celor ce au organizat (şi participat) la această mascaradă. Bufonul ramîne bufon, indiferent dacă se dă drept politician sau… bufon profesionist (Leps ori Slava) ce urcă pe scenă doar pentru a-şi umple bursa. Ceea ce m-a mirat însă, şi indispus chiar, a fost prezenţa la această ceremonie a lui Nikita Vyssotski, fiul marelui poet şi artist.

Să nu fi înţeles ce şi cum se face ? Chiar să fie într-atît de mărginit ? Memoria tatălui l-a orbit, pe semne, rău de tot. Ori dorinţa nesăbuită de a o perpetua, de a fi demn de numele pe care-l poartă? Şi ar fi trist de tot dacă prezenţa lui a fost doar o execuţie…

Nikita ar trebui să înţeleagă că opera tatălui său nu are nevoie de asemenea „ajutoare”. Poate ar fi cazul să-şi trăiască deplin propria viaţă ? Sau să-şi aleagă mai bine prietenii?

Vyssotski a murit in ’80 ! Noi mai avem de trăit…

Rămâneţi dară cu bine, sunte firi vizionare,

Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,

Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi;

Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruină,

Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină, -

Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi.” („Epigonii”, M. Eminescu)

 

Vyssotski a fost şi va rămîne mare. Într-atît de mare şi fierbinte, încît va arde tot gunoiul şi rîsul care încearcă să se apropie de el. La lumina lui toate nimicniciile devin vizibile şi ... ridicole. De asta ar trebui să ţină cont măscăricii... şi Nikita.

 

Apropo, cu Eminescu se întîmplă exact la fel.

 

 

P.S.: Iată un interviu foarte bun. La subiect, cred:

 


 

Partager cet article

2 juillet 2013 2 02 /07 /juillet /2013 16:00

Sunt Nr.4.

 

Deşi identic cu celelalte 3, nu sunt decît nr.4,

Respectiv, majoritatea mă consideră absolut inutil…

 

Puteam fi 1, 2 sau 3, tron.jpg

Dar El a decis să înceapă

Numărătoarea în sensul invers

Aspiraţiilor mele…

 

Echilibrul absolut se obţine în 3.

(Iar dacă pui doi de 3 alături

Devii Mesia !

Cu condiţia să te laşi răstignit

La momentul şi locul oportun.)

 

Valsul se dansează în

„um-pa-pa, um-pa-pa, un-doi-3, un-doi-3”,

Capra are 3 iezi,

Ofiţerul strigă: „Unu! Unu! Un-doi-3!”,

Pînă şi preotul nu te-ntreabă

Mai mult de 3 ori dacă te-ai lepădat de cel viclean...

 

Dar toate aceste obiecte – scaun, fotoliu, jilţ, tron, şezău, jeţ, taht – au PATRU PICIOARE!

Iar cu 3 nu faci decît un taburet...

Partager cet article

30 juin 2013 7 30 /06 /juin /2013 07:48

Lumea virtuală îşi are farmecele ei : scrii nişte texte pe care le arunci în nebuloasa reţelei fără a spera la ceva anume (căci dixit Vişniec : „Singurul lucru pe care trebuie să-l aşteptăm de la o carte, sau de la o piesă, este plăcerea pe care ni le-au procurat atunci cînd le-am scris.”), cineva, în cazul dat Pere Bessó, prin nu ştiu care minune se-mpiedică de ele şi le traduce în catalană, Maria Şlieahtiţchi le vede şi mă bucură cu această noutate prin intermediul unei reţele de socializare, eu îi trimit o invitaţie „de prietenie” lui Pere Bessó şi... extraordinara conecţiune circulară a avut loc!

 

Iată-mă-s cu două poeme traduse în catalană şi pe care vi le propun astăzi. Chiar de nu vorbiţi catalana, melodia şi ritmul acestei limbi sunt fermecatoare! Verificaţi:


pere-besso.jpgI) “Psalm” [‘Psalm’] de VITALIE VOVC traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

'Psalm'

Tanca els ulls… I ara repeteix amb mi:
Res del que veig no és veritat…
Res del que veig no és veritat…
Res del que veig no és veritat…
Res del que veig no és veritat…
Res del que veig no és veritat…
Res del que veig no és veritat…
Tot no és més que un text d’un destrellat…
Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT…
Ara obri els ulls…
canvia les lletres,
canvia els accents,
canvia els signes de puntuació.
I sigues Déu!


'Psalm'

Închide ochii… Şi acum repetă după mine :
Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…
Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…
Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…
Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…
Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…
Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…
Totul nu este decît un text al unui descreierat…
Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT…
Acum deschide ochii…
schimbă literele,
schimbă accentele,
schimbă semnele de punctuaţie.
Şi fii Dumnezeu!

 

 

II) “Sargantanes” [‘Şopîrle’] de VITALIE VOVC traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

'Sargantanes'

El pensament,
com una sargantana desvergonyida
puja pel meu nas
fins al lloc on
els ulls es posen en creu,
lloc de crucifixió,
per a no veure-la
o veure-la doble.
I la sarganatana busca
com escolar-se
fins al davall de la front…
Ací formiguegen tantes sargantanes
que la meua nena de dos anys i quatre mesos
em demana que les agafe
per a acaronar-les,
pero elles, esglaiades,
mosseguen i se’t pugen al cap
com un infant mimat
i inquiet.
I que no em talleu la cua: de tota manera hi creix de nou!


'Şopîrle'

Gîndul,
ca o şopîrlă obraznică
urcă pe nasul meu
pîna la locul unde
ochii se pun în cruce,
loc de răstignit,
pentru a nu-l mai vedea
sau a-l vedea îndoit.
Iar şopîrla tot caută
cum să se strecoare
pînă pe sub frunte…
Pe aici mişună atîtea şopîrle
încit fata mea de doi ani şi patru luni
mă tot pune să le prind
ca să le mîngîi,
dar ele, speriate,
muşcă şi ţi se suie-n cap
ca un copil alintat
şi neastîmpărat.
Şi să nu-mi rupeţi cozile: oricum cresc la loc! 

Partager cet article

28 juin 2013 5 28 /06 /juin /2013 07:00

În dreapta ochiului stîngsaracie.jpg

Şi-n stînga ochiului drept

Lacrimile curg sfidător de simetric,

Cu aceeaşi concentraţie a sărurilor,

Cu acelaşi profil reologic şi viscozitate

Şi au acelaşi indice al transparenţei...

 

Hai mă, fiţi serioşi:

Ce poţi aştepta de la nişte lacrimi nătînge,

Care nu au făcut

Nici tu politologie,

Nici tu geopolitică,

Nici măcar ore elementare de informaţie politică?...

 

Curg şi ele nejustificat ideologic...

 

 

 

 

Origine imagine: www.rfi.ro

Partager cet article

26 juin 2013 3 26 /06 /juin /2013 20:56

Iarbă verde de mohor,motive-folc.JPG

Mohorît îi al meu dor,

Mohorît ca lunca stearpă

Unde-ţi creşte stibla seacă.

 

Inimioară – lăcrămioară,

Te usuci de dor de vară,

Vară lungă, călduroasă,

Nuc cu umbra răcoraosă,

Apă lină – cristalină

Din izvorul de la stînă,

De la stîna cu mioare

Lingă iazul din ponoară.

 

Inimioară – sălcioară,

Plîngi, căci jalea te doboară!

Curgă-ţi pleata peste ape,

Peste ape şi hîrtoape,

Peste dealuri, rîpi şi văi,

Pîn-ajungi la cei călăi,

Pîn-ajungi la cei ciocoi

Străjuiţi de cinci copoi

Care stau în jilţuri moi

Cu picioarele-n puhoi...

Un puhoi de lacrimi mute

Care curg de ici la munte,

De la munte pîn-la mare,

De-au umplut apa cu sare...

Sare, sare, săricică,

O durere mărunţică,

Marunţită, măcinată,

În cutii împachetată

Şi la prăvălii livrată…

 

Inimioară – sălcioară,

Plîngi, căci jalea te doboară!

Curgă-ţi pleata pin-la ei,

Pîn-la cei smintiţi mişei

Şi din apă fă-te zmeu,

Să le crape fierea, zău!

Şi din apă fă-te-otravă,

Să s-aleagă numai pleavă!

Şi sa fie vînturată,

Şi de toţi în veci uitată!

 

Ac fierbinte de salcîm,

Te-aş găsi să te fărîm,

De sub piele să te scot...

Aş dori, dar nu prea pot:

Rău salcîmul de pe pod...

 

Inimioară – sălcioară,

Plîngi, căci jalea te doboară!

Iarbă verde de mohor,

Tare-i greu cu aist dor...

Şi-am să-l duc pîn-am să mor.

Partager cet article

22 juin 2013 6 22 /06 /juin /2013 08:00

 

Există o serie de cuvinte, utilizate astăzi masiv, de care m-am săturat pînă-n gît. Deşi sensul lor nu comportă întotdeauna seme negative, mă aştept la ceva rău de fiecare dată cînd le aud sau pur şi simplu nu le mai pot înghiţi. Iată şi cîteva mostre:


Janepainting.jpg1. Impediment : un cuvînt pe care am ajuns să nu-l sufar. Mă apucă un fel de mîncărime cînd îl aud… Eu nu ştiu cine l-a lansat pe „piaţă”, dar s-a prins ca o paragină. Sinonime dragi auzului meu : piedică, obstacol, dificultate, greutate…

 

2. Comasare : acest cuvînt merge la pachet cu « impedimentul ». Nu-ş’ de ce mi se asociază cu „compostare”... În special este enervant să-l auzi de la inşi certaţi definitiv cu limba română. Mde, au oamenii impedimente în a vorbi corect o limbă din cauza că totul e comasat în minţile lor… Sinonime: concentrare, unificare, grupare, cumulare…

 

3. Optimizare: un cuvînt pe care am ajuns nu doar să-l urăsc, ci chiar să ma tem de el. Feriţi-vă ca de „ucigă-l crucea” de „optimizări” ! Printr-un transfer de sens cu adevărat orwellian, acest cuvînt nu înseamna astăzi decît reduceri de bani alocaţi. Unii zic că sunt „cheltuieli”, teamă mi-e să nu fie „investiţii”...

 

4. Competivitate: şi dacă eu nu vreau să fiu mai bun ca cineva, ci pur şi simplu bun? Acest cuvînt implică intrinsec o luptă. Iar în luptă există cîştigători şi învinşi. Şi eu nu vreau să lupt împotriva cuiva... Mai ales atunci cînd rezultatul acestei lupte devine unica unitate de valoare. De fapt, nu contează dacă eşti bun. Contează să fii peste cineva.

 

5. Succes: mă irită la culme orice sintagme din care acest cuvînt face parte. Mi-am dat seama de acest lucru atunci cînd am fost întrebat dacă mă consider o persoană „de succes”. Şi am înteles atunci că răspunsul aşteptat nu corespunde deloc cu acele lucruri care mă fac să mă simt împlinit şi chiar... fericit.

 

6. Mentalitate: cuvînt care conţine elemente de... complex de inferioritate. Orice problemă poate fi redusă la „mentalitate”. Şi neapărat urmează un soi de fatalism defetist. „Avem probleme cu mentalitatea”, - îţi zice şi pleacă să-şi facă mendrele mai departe...

 

7. Reformă: de cînd mă ţin minte totul nu este decît o reformă continuă. Care trebuie accelerată şi aprofundată întruna, vorba lui Gorbaciov. Gata, m-am săturat! La fel cum sunt sătul de tranziţie, restructurare, reorganizare etc., etc.!

 

8. Proiect: nimeni nu mai face nimic astăzi dacă nu-i în cadrul unui proiect. Chiar şi la făcut un proiect se face un proiect pentru a demara un proiect. Procesele şi sitemele au murit. Totul nu este decît un fel de cîrpeală, unde proiectele sunt folosite în postură de petici... Clipa a omorît veşnicia.

 

Şi Dumitale, stimate Cititor? De ce cuvinte ţi-e silă astăzi?

 

Imagine: Jane Roos, "3 Words to Describe Your Olympic Journey"

 

Partager cet article

21 juin 2013 5 21 /06 /juin /2013 08:00

Un război e ca un tango : se dansează în doi. Tango platonic nu există.

 

La război nu porneşti dacă nu ai sificiente justificări şi referinţe la adevăruri cel puţin istorice. În varianta lui ideală războiul este sfînt.

 

Duşmanul împotriva căruia porneşti un război este „diavolul întruchipat”. Nu s-a văzut în toată lumea şi istoria un mişel mai perfid, mai amoral, mai … (luaţi dicţionarul şi adăugaţi aici toate calificativele negative existente. Se pot eventual crea şi neologisme.)

 

Atunci cînd porneşti un război, el trebuie să fie, dacă nu susţinut activ, atunci cel putin acceptat de marea majoritate ca ceva inevitabil.

 

Ideal e să convingi întreaga lume că nu eşti decît o sărmană victimă.

 

La război nu porneşti fără oaste. Iar oastea are nevoie de eroi şi de comandanţi glorioşi. E bine cînd eroii sunt desemnaţi dinainte.

 

Pentru ca războiul să nu piarda din intensitate e bine să ai martiri. Care neapărat vor trebui răzbunaţi.

 

La fel de bine e să găseşti (în cel mau rău caz, să cauţi) trădători. Un detaliu, dar vrăjmaş mai mobilizează trupele !

 

Dacă toate ingredientele de mai sus sunt pregătite, se purcede la prepararea « motivului declanşator ». Pentru asta este necesar de a zădărî în permanenţă adversarul. Acest fapt contribuie şi la instaurarea convingerii colective despre inevitabilitatea şi ireversibilitatea viitorului război.

 

Aţi ajuns la această etapă ?

 

Acum puteţi începe oricînd doriţi !

 

P.S.: "...главное же, разжигают патриотизм тем, что, совершая всякого рода несправедливости, жестокости против других народов, возбуждают в них вражду к своему народу, а потом этой-то враждой пользуются для возбуждения вражды и в своем народе.", Лев Николаевич Толстой  

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher