TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

În săptămâna care a trecut am dat peste o ştire şi o poză destul de curioasă: cică în Australia a plouat cu păianjeni. Care au început a ţese la pânze şi au împânzit tot landşaftul de l-au acoperit cu o vată albă de parcă ar fi căzut troiene. Involuntar m-am gândit la acea pânza invizibilă care s-a lăsat peste noi şi care ne sufocă...

20.000 AU CERUT UNIRE Ceea ce se întâmplă în Republica Moldova crează senzaţia din ce în ce mai intensă că legitimitatea existenţei statului R. Moldova este subminată cu multă râvnă şi asiduitate. În situaţia în care se adevereşte că absolut TOATE instituţiile Statului sunt discreditate, forţele centrifuge din Republica Moldova devin din ce în ce mai puternice. În paralel se insistă şi se înrădăcinează noţiunea de „stat captiv”, iar parafraza „DNA – treceţi Prutul!” devine programatic. Expulzarea lui George Simion nu a făcut decât să amplifice manifestaţiile unioniste. Niciodată de la Podul de Flori încoace mişcarea unionistă nu a adunat mai mulţi susţinători. În acelaşi timp s-a manifestat şi la frontieră (gândul mă duce imediat la Peretele Berlinului, o fi o deviere anormală, căci alta ce poate fi?). Să fiu înţeles corect, opiniile mele la subiectul respectiv sunt fără echivoc şi publice încă din februarie 2011 (iată-le!) şi nu sunt defel imparţial, dar postura mea textuală de „comentator” îmi impune un efort de obiectivitate. După cum ziceam deci, am impresia că cineva cu tot dinadinsul ne face să credem că statul Republica Moldova nu are niciun viitor şi, la drept vorbind, nu are cum să nu reuşească, într-atât de mari sunt evidenţele pe care ni le fabrică şi prezintă. Toate bune, dacă nu ar fi existat un „dar”: înainte de a scufunda barca cu nume „Moldova”, ar trebui să ne întrebăm în care urcăm în loc. Nu de alta, dar despre spaţiul mediatic şi influenţa lui asupra „alegătorilor” nici nu vreau să mai vorbesc... Susţinătorii integrării în UV au ceva avans în raport cu „unioniştii”... Eu aş fi fost de acord cu expulzarea lui Simion, dacă statul R. Moldova ar lupta cu aceeaşi vehemenţă împotriva tuturor inamicilor săi. Dodon, iată, salută prezenţa unor forţe armate străine pe teritoriul ţării, Shor este candidat la primăria Orheiului şi tot aşa înainte...

RIGA, GA-GA-GA, GA-GA-GA Toţi sunt la summit. Jurnaliştii buni sunt recompensaţi pentru munca lor de toate zilele, pentru care le suntem recunoscători, cu o călătorie plăcută şi au posibilitatea să cunoască „lume multă şi frumoasă” (vorba cântecului) şi să se laude cu interviuri care mai de care. Sincer, mă bucură acest lucru şi consider că este partea cea mai frumoasă a acestui eveniment. Restul... Plictiseală, domnilor. Tot ce a fost de spus a fost spus şi până acum, tot ce a fost de ştiut se ştie. Nu avem noi ce aştepta de la Riga până nu ne lămurim cu oile noastre la noi acasă...

SERVERUL CU BUCLUC: O investigaţie de la RISE ne spune cum sunt şi cine sunt în reţea. Serverul Plahotniuc are conecţiuni bune şi multiple. Degeaba tot vine Candu cu declaraţii. Dacă şi putem să ne lăsăm convinşi de faptul că finul poate porni împotriva naşului (greu de crezut, dar s-a mai văzut), serverul acela şi cifrele adreselor IP stă acolo neclintit... Pentagonul o fi de vină.

NEGRUŢĂ CONDAMNAT LA NEGRU Fostul ministru al finanţelor, pe atunci memru PLDM, unul din acei care a încercat să se opună înstrăinarii BEM, a fost acuzat pentru un dosar dubios, cu membri de partid şi decizii de judecată (şi aici judecată!) mai mult decât bizare la trei ani cu suspendare. De facto, a fost acuzat pentru faptul că a executat o decizie judecătorească. Dar ceea ce este mai intrigant în această „acuzaţie” nu sunt acei trei ani, suspendaţi la fel precum aproape totul în Moldova, ci acei cinci ani de interdicţie de a ocupa funcţii publice... Hmmm... au simţit un potenţial adversar puternic? Şi încă ceva: în mai toate maşinăriile şi scandalurile din ţară nu se trece fără judecători... Eu habar nu am ce a făcut Efrim cât a fost ministru. O fi făcut şi lucruri bune. Ceva tot a făcut el. Dar eu i-aş da pe toţi judecătorii afară. Nu ştiu cum, dar i-aş da. Aşa cum au făcut georgienii cu poliţiştii rutieri. Căci nu se mai poate.

MĂI, MĂI, MĂI, CE MAI VESELIE LA MAI Un ministru comanditează percheziţii în biroul unui viceministru care cică voia să execute un „ordin” venit de la Prim-Ministru prin care cerea să se lămurească acei de la minister ce-i cu numerele false ale lui Cavcaliuc, care până la urmă s-au dovedit a fi „numere operative”. Toată această echilibristică ar fi amuzantă dacă nu ar fi fost un detaliu. Ministrul Bălan pare a-i fi spus vice-ministrului că Prim Ministrul nu este o „autoritate” pentru dumnealui. Aşa-i în lumea „avtoriteţilor”... Pahanul contează nu funcţiile oficiale.

GaBURICI DEVINE SIMPATIC gAburici vrea să fie cercetat cazul concesionării Aeroportului! Interesant, dacă ar fi impecabil în calitatea sa de Prim-Ministru, am fi capabili să-i uităm trişarea cu diploma şi faptul că e din „familia” lui Voronin? Bună întrebare, dar inutilă. Pomul rău nu poate face roade bune.

ŞI DE BEM N-AM UITAT? În toată vâltoarea evenimentelor mai să nu uităm de miliard şi de BEM. Căci noi cu memoria şi cu capacitatea de concentraţie cam aşa stăm: aşa şi aşa, după cum ne duce televizorul. Cu BEM totul e după program: Shor stă la „domiciliu”, dar candidează la post de primar de Orhei, echipa căruia a câştigat campionatul Moldovei la fotbal (interesant, fair-play-ul financiar se aplică şi pentru Shor?), suporterii căreia (ca să vezi că există!) lansează mesaje de susţinere pentru Shor. Printre altele, e interesant să compari pedeapsa lui Shor cu cea a lui Negruţă, care, amintim, nu poate ocupa fuincţii publice. Negruţă continuă sa publice epopeia BEM-ului. Din ultimile dezvăluiri aflăm că Sangheli, Reidman, Voronin şi Dodon sunt persoane deloc întâmplătoare în acest dosar. Din Scoţia ne vin veşti nu mai puţin curioase despre fire care ar duce la Plahotniuc... Cu cât mai multe dezvăluiri apar, cu atât şansele să se facă dreptate par mai mici: prea multă lume „importantă” implicată...

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? E lăsat în voia sorţii. Săptămâna care a trecut am primit un apel la ajutor din partea unei familii de la Paris pe care o cunoscusem cândva. Băiatul călătorea într-un autocar: se ducea să-şi vadă mireasa cu care aveau să joace nuntă la toamnă. Autocarul s-a răsturnat în Germania. E într-o stare gravă în spital. Nemţii cer bani grei. Într-o ţară normală oamenii sunt protejaţi. Nu în Moldova. Valentin are nevoie de ajutorul nostru! Familia a lansat un apel de croud financing pentru a colecta măcar o parte din bani. Aici se poate de contribuit cu ajutor.

Săptămâna care a trecut a fost una tristă: am pierdut-o pe Ana Barbu. Cu Ana Barbu am petrecut o seara memorabilă, plină de viaţă şi voie bună, acum trei ani, când a fost în concert la Paris... Dispariţia ei sfidează orice înţelegere. Să-i fie ţărâna uşoara...

Il est interdit à la tribu de regarder les étoiles, ce privilège étant réservé aux sorciers. Chaques sorcier a un disciplpe, qu’il initie dès l’enfance aux disciplines secrètes et qui, à sa mort, lui succède. Ils sont toujours ainsi au nombre de quatre, nombre de caractère magique puisqu’il est le dernier que peut atteindre l’esprit de ces hommes. Ils professent, à leur façon, la croyance à l’enfer et au ciel. L’un et l’autre sont souterrains*.

Jorge Luis Borges, Le rapport de Brodie (titlu original: El informe de Brodie), Gallimard, 1972, p.146

-------------------

Cândva demult, încă pe vreamea când studenţeam la Paris, într-o zi am intrat (absolut întâmplător) în sala tele a căminului din campus. M-a îngrijorat faptul că sala era arhiplină. Era îmbulzeală. Când m-am apropiat, primul lucru pe care l-am vazut la televizor – nu mai ştiu care post anume era, BBC sau CNN – era titlul enorm din partea de jos a ecranului: AMERICA UNDER ATTACK. Aşa aflam şi eu despre 9/11... De-aţi şti ce spaimă am mai tras... Căci primul meu gând (atavism sovietic?) a fost la ruşi, mi-am zis c-o fi trimis ei vreo rachetă, nebunii...

Urmărind noutăţile din săptămâna care a trecut nu pot să fac decât un singur comentariu: MOLDOVA UNDER ATTACK !!! Exact aceeaşi senzaţie: urmăreşti neputincios o tragedie în direct, mai totală decât un act terorist, un atac sistemic şi multidimensional asupra a tot ce constituie astăzi „Republica Moldova” fără să poţi face nimic. O situaţie de zugzwang perfect: orice nu ai face, pierzi... Şi miza este nici mai mult, nici mai puţin decât ţara. Atâta doar că mişcarea decisivă în plasarea figurilor nu a fost făcută în Noiembrie 2014, ci în 2013... Începând cu acel moment mecanismul era învârtit la maximum şi gata de pus în aplicaţie. Începând cu acel moment unica necunoscută era ziua şi ora... Atunci, în 2013, era momentul pentru proteste, acum până şi protestul este o mişcare „rea”...

40.000 IN PIAŢĂ Degeaba. Zic „degeaba” cu durere şi fiind solidar cu 39.990 de persoane care au ieşit în PMAN duminică. Cine sunt ceilalţi zece (cu aproximaţie)? Vă las să vă dumiriţi... Atâta doar că e prea târziu. Iată, spre exemplu, Dan Dungaciu ne zice că nimeni nu mai poate discuta cu Guvernul de la Chişinău (dar miniştri europeni totuşi mai vin, precum acei ai Suediei şi Lituaniei). De aiurelile lui Băsescu nici nu mai zic nimic. De 2-3 săptămâni acesta ne bucură şi ne încurajează cum poate el de bine de la toate posturile de televiziune. Repet: mă doare pentru fiecare care a ieşit în piaţă, mă doare pentru acei care nu au ieşit, mă doare pentru acei care nu mai pot de atâta bine şi şi-au luat lumea-n cap, lăsând în urma lor casă, masă şi familie... Dar am vaga senzaţie că şi acest meeting este doar o notă dintr-o partitură scrisă mai demult... E precum ai recita alfabetul: zici A, apoi B, apoi C...

EL INFORME DE KROLL A fost protest (A) şi Candu a publicat raportul Kroll (B)! Nu voi repeta toate comentariile deja făcute: despre preţul raportului şi calitatea lui, despre faptul că raportul parcă şi-ar avea un super-erou ca într-un blockbaster hollywoodian, despre omisiunile lui (de fapt, toate organele competente de control din ţară, inclusiv actualul ministru al economiei, înaintat de PD, şi compania sa de audit care parcă nici nu ar fi existat), despre faptul că oricât de mult nu a încercat raportul să le ascundă, dar firele duc inclusiv şi spre naşul celui care a publicat raportul şi înspre... înspre toţi! În afară de acei puţini care strigau sus şi tare în 2013 despre BEM şi AIC. Apropo, din acei care strigă astăzi, în 2015, „Prindeţi hoţul!”, în 2013 strigau altceva. Şi foarte convingător strigau.

SHOR ARESTAT După ce spui B trebuie să spui C. Ilan Shor este arestat. (Să nu credeţi că aş avea ceva împotrivă!) Nu, el nu a fugit. Chiar dacă a avut de zece ori posibilitatea s-o facă. Dimpotrivă, el declară că va colabora cu procuratura. Lumea zice că e un fel de Moţoc. Şi dacă rolul său e altul? Штирлиц бежал рядом и делал вид, что прогуливается.

ÎN PARLAMENT fură toţi. Fură Drăguţan care nu ştia despre BEM nimic. Fură Chetraru care ştia tot. Fură Gurin care ştia cum se fură. În Parlament se dădură un spectacol de zile mari! Lucinschi povesti la radio cât de inocent este. El, om simplu, un obişnuit pensionar, nu a făcut decât să ia nişte credite de milioane. Încercaţi şi voi, ce naiba? Apropo, chestia asta cu acordare de credite preferenţiale înalţilor demnitari pare să fie o normă. Ridicaţi, de exemplu, arhivele Ziarului de Gardă şi răsfoiţi numeroasele dosare despre palatele Chişinăului. În multe din ele veţi vedea cum şi cui se dau credite.

POVEŞTILE „MUSTĂCIOŞILOR” Un Usatîi stă la răcoare... Un altul, care ar trebui şi el să stea, ba chiar aş zice eu că al doilea e mult mai periculos, vine la Chişinău pentru a se anunţa candidat la postul de primar de Bălţi. Iar ca să nu fie carecumva arestat, şi-a chemat acoliţii (cam la vreo 1500) să-l întâmpine cu pompă la aeroport.

SIS FACE „CRÂŞĂ” Poate că ar şi sta de alde Usatâi şi Dodon la dubă, numai că SIS-ul nu are timp. Ei acoperă operaţiuni financiare (după cum afirmă o presupusă scrisoare anonimă) şi caută cine face scurgeri pentru presă... El nu are timp pentru Usatâi şi Dodon

DODON ŞI GRECIANÂI s-au pierdut cu firea. Ceva nu-i după alfabetul lor, ori ei nu au fost informaţi la timp despre alfabetul corect. De când cu meetingul şi cu publicarea raportului, Dodon îşi pierde statutul de justiţiar, căci fire narative duc şi înspre el. A fugit la Moscova pentru consultaţii. Ori pentru bani. Ori pentru una şi pentru alta.

IAR ÎN PIAŢĂ – O LENTĂ ENORMĂ în multe state această simbolistică a fost interzisă. Până şi în Kazahstan. La noi – se defilează în faţa Guvernului cu o lentă gigantică. La ce literă am ajuns?

MOLDOVA RECUNOAŞTE ANEXIUNEA CRIMEII ok, nu toată Moldova, nici măcar un raion sau municipiu şi nici măcar un sat păcătos. O simplă judecătoreasă de la Edineţ! Interesant, ONU poate s-o ia în consideraţie?

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Admiră maşini bătute cu cristale Swarovski şi alte Bentley. Acestea sunt ale oamenilor săraci, căci cei mai avuţi cumpără avioane.

Nu am nimic bun cu ce să închei sinteza săptămânii. Şi nimic nu se prevede. Căci acel care a scris alfabetul, se pare că a prevăzut totul. Iar noi abia l-am început. Si când te gândeşti ca acu 25 de ani mai nu începusem alfabetul nostru, de flori...

--------------

*Tribului îi este interzis să privească stelele, acest privilegiu este rezervat vrăjitorilor. Fiecare vrăjitor are un discipol, pe care îl iniţiează din copilărie la disciplinele secrete şi care, la moartea sa, îi succede. Ei sunt întotdeauna în număr de patru, număr cu caracter magic fiindcă el este ultimul pe care îl poate atinge spiritul acestor oameni. Ei practică, în felul lor, credinţa în infern şi în cer. Şi unul şi altul sunt subterane. (traducere proprie)

Din crăpătura peretelui

Au început a şerpui

Şoapte

Negre ca zgura

Şi unsuroase ca seul

Din cozile de oi

Lăbărţate

Pe care măcelarul

Le adună în oale

Căci i s-a spus

Că-i de leac

Dar nu i s-a spus

La ce anume

Şi el adună oale cu seu

Neştiind

Cum sa le vândă

Şi şoaptele curg

Şi ne ung cu negru

Pe la urechi

Şi plângeri se acumulează

La primărie

Pentru că zgârâie auzul

Când treci pe acolo

Şi-i stradă centrală

Şi Ariel-ul e scump

Iar detergenţii de producţie

Autohtonă

Sunt ineficienţi…

Şi s-au trimis

De la primari

Zidari şi calfe mari

Şi cu Manole zece

Şi-atunci când zidarii

Au început a desfunda

Peretele fisurat

Au dat

În loc de mortar

De sânge-nchegat

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

UN AN DE КРЫМ НАШ Evenimentele ce au marcat săptămâna care a trecut au gravitat în jurul aniversării unui an de la raptul Crimeii de către Rusia. Moscova a celebrat cu pompă. În chiar faţa locului unde a fost împuşcat (conform versiunii oficiale) Nemţov. Petru care deputaţii ruşi ai majorităţii pro-putiniste au refuzat să respecte un minut de reculegere...

ИЗ ВСЕХ ИСКУССТВ ДЛЯ НАС ВАЖНЕЙШИМ ЯВЛЯЕТСЯ КИНО Şi respectiv a fost făcut un film. Despre Crimeea. Un film care poate servi drept şef de acuzaţie. Un film care este făcut pentru a sfida. Un film care nu ne spune nimic nou faţă de ceea ce ştiam deja. Un film de o obrăznicie fără seamă. Acea de a recunoaşte că preşedintele unei ţări a minţit în cel mai cinic mod. Un film care a fost difuzat pe un post de televiziune în Moldova. Dar a fost şi un alt film: unul foarte bun, fără exces de propagandă şi idiotizme, realizat de către „Europa Libera”. Pe acesta din urmă l-au văzut doar acei care l-au căutat... Eu le-am văzut pe ambele. Dar câţi nu l-au văzut decât pe acel al lui Putin? Liliana Barbaroşie a discutat subiectul cu Valeriu Jereghi, Igor Cobâleanschi şi Ludmila Andronic în emisiunea „Moldova în direct”. Dar un alt gând m-a străbătut: după un asemenea film, Putin nu va putea ieşi din Kremlin decât cu picioarele înainte...

KISELIOV ŞI KONDRAŞEV – BANNED! Filmul lui Putin, căci este clar că anume Putin este „regizorul” filmului, trebuia să ajungă şi la Chişinău. Cu prezentări oficiale, cu Kiseliov şi Kondraşev în persoană şi tot balamucul. Ei uite că de data aceasta conducerea noastră s-a speriat. Acelor doi emisari li s-a interzis accesul în R. Moldova. Şi interdicţiile nu s-au limitat la aceşti doi: o altă echipă de „jurnalişti” de la un post putinist care urmau să lucreze în Găgăuzia a fost oprită la hotar! Într-atât de neaşteptate au fost aceste decizii, încât am rămas perplex. Oare nu cumva?... Mă tem să sper.

ATAMBAIEV LA CHIŞINĂU: Reapariţia lui Putin a avut loc la St-Petersburg, odată cu vizita lui Atambaiev în Rusia. Dar înainte de a merge la Moscova, Atambaiev a trecut pe la Chişinău să-l vadă pe Ulinici. Oficial, pentru o vizită de afaceri (privată deci), dar noi, contribuabilii, i-am plătit transportul, paza şi tot restul. Cum poate fi tolerată o asemenea situaţie, eu nu înţeleg... SIS şi CNA nu ar trebui să cerceteze cazul?

PATIMI CU BEM Tot în această săptămână a continuat tragicomedia cu BEM. Comisia parlamentară a început să redacteze raportul, Kroll continuă şi ei investigaţiile, iar Shor a fost ţinut timp de 8 ore la taifas. După care, însă, a plecat liber în Turcia. Din câte va daţi seama nu în „econom class” şi nici măcar în „bussiness”. Iată nişte întrebări pe care fiecare din noi are tot dreptul să şi le pună: De ce un bănuit călătoreşte liber? Are Shor paşaport diplomatic ori ba şi, dacă are, de ce îl are? De ce intenţionează autorităţile să secretizeze unele părţi ale raportului? De ce jurnaliştii sunt acei care par să avanseze mai rapid şi mai eficient în această anchetă? De ce se crează impresia că acţiunile autorităţilor nu sunt decât nişte răspunsuri la dezvăluiri din presă şi presiuni ale societăţii civile, adică trase de păr şi superficiale, menite doar să astupe gura lumii? Lui Shor i s-a pus sechestru pe avere (estimată la 50 de mln.de lei?), şi restul banilor unde sunt?

DODON – EROU? Mai e un lucru cel puţin dubios în această poveste: persoana care se poziţionează drept mare justiţiar nu este altcineva decât... Dodon. Căci de la el tot vin documente „secrete” în presă. De unde le are? Leancă, spre exemplu, ar putea să ne spună şi el câte ceva, dar tace. De ce este promovat în această postură anume Dodon?

APROPO, DESPRE „SECRET”: SIS a contactat redacţia Deschide.md pentru a afla care este sursa ce divulgă „secretele de stat”. V-aţi prins, da? Afacerea respectivă, şi nu doar, este „secret de stat”! Nu-i de nasul nostru! Pe mine m-ar interesa să ştiu cine anume decide în Republica Moldova ce este „strict secret” şi ce nu este. Există prevederi legale care ar defini acest lucru? Şi cea mai importantă întrebare: DE CE AFACEREA CU BEM ESTE CLASATĂ „SS”?

ACUM NE PLACE NATO? Timo(f)ti a zis că trebuie să ne apropiem de NATO. gAburici (exmatriculat de două ori, dar cu diplomă validă) a zis acelaşi lucru la Bruxelles. Poroşenko şi Iohannis (România face parte din NATO) au discutat despre Transnistria şi s-au înţeles să colaboreze (ÎN SFÂRŞIT! am exclama noi) pe acest subiect. No, căci de la Moldova nu ai ce aştepta exces de iniţiativă în acest dosar... Ce se întâmplă, Domnilor? Visăm? Se pare că pe la nasul oficialilor noştri abia acum ajunge mirosul prafului de puşcă. Păi da, pe 22 sunt alegerile pentru băşcănia din Găgăuzia... Să vedem ce băşcălie va ieşi şi acolo... Dacă Putin a dorit să obţină un efect cu filmul său şi cu mega-manevrele lui militare, atunci l-a obţinut. Oare nu ar trebui să-i mulţumim pentru acest lucru? Şi pentru că, din ce în ce mai insistent, se discută posibilitatea de a avea, abia acum!, televiziune românească în Moldova!

CANDU PLEACĂ LA MOSCOVA Poate asta are de gând să facă Candu? Căci ce alta ar putea face reprezentantul unui partid pro-european la Moscova?...

Cam atât. Iată, mă gândesc acum cum să vin şi cu ceva pozitiv pe final...

Ba da, cum de era să uit? Să ne amuzăm: Leancă a găsit nume pentru partidul său – PPE! (similar cu formaţiunea europeană care îi trimitea o scrisoare extrem de supărată pentru că l-a susţinut pe Ponta!). Numai că nici numele nu-i aparţine: Filat & Co au înregistrat deja această „marcă” şi altele care au figurat în presă ca alternative!

Uite pe aceasta notă hazlie voi încheia sinteza de astăzi...

Vă doresc o săptămână fără primejdii şi cât mai puţine noutăţi. Căci pentru noi e mai mult decât oricând valabilă regula No news – good news.