Săptămâna trecută vă povesteam, despre un proiect de lege prin care autoritățile publice locale vor putea da în arendă loturile de pământ care nu vor fi lucrate, fără a întreba de proprietar, un fel de expropriere bolșevică, dar ceva mai soft.

Dar să știți că în țara noastră dragă, care se mai numește încă Republica Moldova, sunt domenii cu mult mai sensibile și poate chiar mai importante care sunt lăsate pârlog… Poate ați intuit deja unde bat, vom ajunge și acolo, dar puțin mai târziu...Vom începe cu altceva:

VASILE ROMANCIUC – 70! Sunt rânduri și versuri pe care le recunoaşte fiecare. Uneori lumea cunoaște textul, dar nu mai știe cine îi este autorul. Există oare o recunoștință mai deplină pentru creația unui autor? Cine nu știe „Busuioc la naștere, / Busuioc la moarte, / Floare de tristețe, / Floare de noroc... / Viața noastră, toată, / Doamne, cum încape / Între două fire / Mici de busuioc!”? Vasile Romanciuc, poetul care credea în copilărie că „Dumnezeu / locuiește la Liveni, / peste Prut…”, face parte din clasicii vii ai poeziei noastre. Să ne trăiești, Maestre! Sănătate multă îți dorim și un fir de busuioc! Doar unul, acel de la început!

28 DE ANI DE LA REVOLUŢIE! În această perioadă se cuvine să pomenim despre o altă aniversare, mult mai tragică și mai dramatică. Acum 28 de ani cădea regimul Ceaușescu! Totul a început pe 16 decembrie, la Timișoara. Ce anume s-a întâmplat, cum s-a întâmplat – discuțiile continuă și astăzi. Nu cred că am timp și spațiu aici să mă lansez în dezbateri, dar se cuvine, acesta este sensul, SE CUVINE să ținem minte. Căci atunci când uităm se întâmplă mineriade... Sau ceea ce se întâmplă acum, în aceste zile, în Parlamentul și în Senatul României... Apropo, în România până și magistrații protestează împotriva legilor care ar favoriza corupția. În Republica Moldova aceștia sunt de cealalta parte a baricadei...

ADIO, MIHAI I, REGE AL ROMÂNILOR! Sâmbăta trecută, pe 16 decembrie (să vezi, coincidență!), românii își petreceau în ultimul drum ultimul rege... Regele Mihai a fost înmormântat cu onoruri militare, în prezența reprezentanților practic tuturor caselor regale, presa din toată lumea a scris despre Regele Mihai... Iar în Moldova ceea ce avem noi pe post de președinte refuză să decreteze doliu național, Voronin, ca un bădăran sadea, nu se ridică în picioare nici măcar pentru minutul de reculegere, iar câinii lor de servi ci își varsă veninul pe rețelele de socializare înjurând și răspândind minciuni propagandistice... Noroc că mai avem oameni cu obraz la talpă, precum în satul Regina Maria din Soroca, care ne salvează puţinul de ne-a mai rămas din onoare...

Acum vom trece şi la celelalte, care mai bune, care mai nebune:

CONECTAŢI? DA, PESTE TREI ANI... După 26 de ani de independență, în sfârșit, carul se mișcă din loc! UE, BERD, BEI, BM, toți au pus mână de la mână și au sclipuit 270 de milioane pentru ca într-o perioadă de trei ani de zile să interconectăm rețelele noastre electrice cu România! Partea bună e că se va face, partea rea e că va mai dura trei ani. Dar fiți de acord: 3 ani nu-s 26... Eh, dacă ar fi fost făcut acest lucru acum 26 de ani!... Chestia cu interconectarea rețelelor e una destul de curioasă din punct de vedere al logicii elementare: conectarea respectivă nu este neapărat un act unionist (e doar rațiune economică și chiar independentistă, statalistă, dacă doriți), dar refuzul sau lipsa de inițiative în acest sens este clar un act politic, de sabotare a independenței economice și suveranității Republicii Moldova, într-atât de strigătoare la cer a fost întotdeauna necesitatea conectării reţelelor energetice cu toţi vecinii...

AMBASADORUL ÎN RUSIA CHEMAT LA CHIŞINĂU  Andrei Neguța, Ambasadorul R. Moldova la Moscova a fost chemat la Chişinău pentru consultări. Până aici parcă totul este relativ ordinar. Este o practică destul de obișnuită, mai ales atunci când relațiile devin destul de sensibile între state, dar comunicatul mai specifică ceva: e chemat pe o durată nedeterminată. Și uite acest lucru este destul de grav. Dar faptul că Neguța a participat la o întrevedere (tradițională, am zice noi) cu Muhametşin la Chișinău ne face să ne gândim ce ambasadorul a fost chemat la Chișinău nu din cauza relației Moldovei cu Rusia...

DUGHIN LA CHIŞINĂU În chiar zilele când România era în doliu, Dodon nu a găsit o altă formă de sfidare a bunului simț decât să-l cheme la Chișinău pe... Dughin în persoană, individul care spunea deschis că ucrainenii trebuie uciși... Cu Dodon parcă ne-am lămurit și să mai căutăm rațiune sau ceva cumsecădenie la el ar fi o prostie. A noastră, nu a lui. Întrebarea mea e alta: dacă a fost declarat Rogozin persona non grata și i s-a interzis accesul în Moldova, cum de este lăsat să intre Dughin?!!!

MURUIANU MAI SPALĂ Vă mai aduceți aminte de laundromatul moldovenesc? Dar de așa numitul „furt al miliardului”? Prezumția nevinovăției nu ne permite să spunem că Muruianu a fost implicat în acel mecanism, ne vom limita deci la ceea ce a fost deja comunicat și confirmat în presă și anume că fiica lui Muruianu, Mihaela, s-a făcut de poveste, inclusiv în presa britanică, căci ea închiria un apartament excesiv de luxos în chiar centrul Londrei pentru care plătea 180 de dolari pe zi! O anchetă RISE afirmă că fiica lui Muruianu a beneficiat chiar de niște bani pe urma laundromatului-1,6 milioane lei. Iată că săptămâna trecută, judecătorul inocent Muruianu îi da câstig de cauză Stelei Pahomi, considerată de mulţi un fel de mână dreaptă a lui Platon, dar inocentă şi ea desigur în virtutea aceleeaşi prezumţii a nevinovăţiei, şi ea redevine membru al Consiliului de Administrare al MAIB, statut care i-a fost retras de către BNM în 2016.

GABURICI IS BACK! La multe mă puteam aștepta, dar la acest come back – chiar deloc! Săptămâna trecută a avut loc o remaniere guvernamentală de proporții, anunțată chiar de Plahotniuc în persoană. Hazardul a vrut să ascult comunicatul respectiv în direct. Și când am auzit de Gaburici mai n-am căzut de pe scaun! Trecem peste faptul că a fost de-a dreptul jenant să urmărești gestualiltatea și mimica protagoniștilor în direct... Vom lăsa de asemenea la o parte pentru moment numele puțin cunoscute publicului larg: Svetlana Cebotari, Cristina Lesnic, Liviu Volconovici sau Tudor Ulianovschi. Ne vom concentra asupra numelor mari, în sens de cunoscute: Iurie Leancă, Alexandru Tănase și Chiril Gaburici. Numirea lui Alexandru Tănase nu pot decât s-o salut, acea a lui Iurie Leancă este desigur mult mai șubredă, ținând cont de ceea ce s-a întâmplat pe vremea cât era el prim-ministru, dar e destul de ușor de apărat și ea... În schimb, acea a lui Gaburici nu rezistala la nicio critică! Omul acesta nu are nici barem diplomă de studii superioare, că doar nu putem considera Universitatea Slavonă (cu frecvență redusă) studii serioase! Bâlbâiala lui Candu despre „omul care a lansat și gestionat afaceri” chiar e rizibilă pentru acei care sunt familiari cu mediul afacerilor din Moldova... Eu nu pot să-mi imaginez ca „holdingul” să fie într-atât de naiv. Respectiv, nu pot exista decât două explicații ale acestei numiri: Gaburici e pus ori pe post de paratrăsnet, ori pe post de țap ispășitor, roluri pe care le-a mai jucat pe când era prim-ministru. Paratrăsnet va fi în primul rând pentru Leancă, care în mod normal nu ar mai trebui să ocupe posturi importante în stat după „furtul miliardului”. Iar țap ispășitor va fi în cazul în care va trebui să sară vre-o supapă când va deveni prea mare presiunea din cauza neîndeplinirii celor 28 de condiții... Știți voi pentru ce.

SIS LĂSAT PÂRLOG Dar dacă numirea lui Gaburici suscită în primul rând hohote de râs, atunci numirea lui Vitalie Pârlog, fost ministru al justiției pe timpul lui Voronin, omul care plânge și azi după vremea pe când era ministru de interne al RSS Moldovenești, este de-a dreptul îngrijorătoare. E uluitor şi scandalos! Cum poate fi demnă de încredere o asemenea persoană? Și chiar dacă nu are nimic cu GRU (să presupunem), cum poți numi o persoană cu un asemenea CV șef pe SIS? Cum poți după asta să eviți suspiciuni și discuții, cu treabă și fără treabă, despre „mâna Moscovei” și „coloana a V-a”?. Și cum poți după asta prezenta în Parlament legi despre „combaterea propagandei”?... Inexplicabil! Ori poate acesta este un cadou din partea statului moldav FSB-ului cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la înfiintarea CK-ului?...

AVOCAT – KILLER Așa un film la Chișinău: un individ beat criță, un oarecare Denis Iurco, avocat(!) de meserie tamponează o mamă cu doi copii care traversau regulamentar strada... E agresiv, ameninţă verbal, amenință cu o armă, înjură... Din păcate, nu am văzut „societatea civilă” și activiștii noștri din tradiționalele topuri VIP să se revolte. Măcar la fel că în cazul Brăguţă... Căutaţi conecţiuni logice ca să înţelegeţi ce vreau să spun...

KROLL II PUBLICAT Joi a fost publicat a doua parte a raportului KROLL. Îmi cer iertare, dar documentul este destul de voluminos şi nu am reuşit să-l răsfoiesc pentru ediţia de astăzi. Va las să-l citiți dacă doriți, dar de comentat îl vom comenta mai detaliat săptămâna care vine, chiar dacă nu cred că vom descoperi ceva absolut nou în el...

Cam astea au fost. Mi-au mai rămas doar două lucruri să vă spun. În primul rând nu vom uita de cireșica de pe tort care în această săptămână aș dori s-o trimit lui Valentin Bodiu, fost director la „Cricova”, reținut în această săptămână pentru abuz de serviciu. A înstrăinat omul niște terenuri care aparțineau combinatului. La drept vorbind nu ar merita el cireșica, ci portocale, conform convențiilor și statutului, dar chestia e că eu demult l-aș fi arestat și ținut încuiat undeva prin beciurile de acolo. Stiţi pentru ce? Nu pentru terenuri, asta-i treaba CNA-ului, ci pentru calitatea vinurilor de la Cricova, pe care eu cum nu am putut să le beau așa și nu pot nici până astăzi.

Si ultimul lucru, poate cel mai important: peste câteva zile vom sărbători cu toţii Crăciunul. Vă doresc tuturor sărbători luminoase alături de oameni care vă sunt apropiaţi cu un păhărel de vin bun (nu de la Cricova) la un foc de sobă sau cămin, sau pur şi simplu la călduţ. Şi să vă aducă Moşul de toate, dar numai dacă le-aţi meritat!

Iar din partea mea vă ofer un poem de Vasile Romanciuc care parcă a fost scris anume pentru săptămâna care a trecut!

Balaurul care n-a mai ajuns în poveste

Cică un balaur cu şapte capete

S-a pornit la-mpărat - ce vrea să capete?

Nu ştie nici el, căpcăunul -

Din şapte capete n-are minte nici unul.

Ceea ce ştie pocitania este

Că un împărat plus un balaur fac o poveste...

E adevărat, îşi dă seama monstrul şaptecăpos,

Că povestea nu e poveste fără Făt-Frumos.

Dar, cu Făt-Frumos, balaurul ştie prea bine:

Capetele, oricât de multe, rămân tare puţine.

(Asta, în caz că ai un pic de noroc,

Căci se poate întâmpla să nu-ţi mai rămână căpşoare deloc.)

Mâhnit, balaurul şi-a zis: "Nu mă mai duc la-mpăratul,

Mă-ntorc să fac carte, să-mi iau bacalaureatul...

Cu şapte capete proaste mi-e peste

Puteri să ajung în poveste, pot să ajung de poveste..."

Vreţi să ştiţi ce-a fost mai departe?

Balaurul s-a dus să-nveţe carte.

De-nvăţat a-nvăţat, e drept,

Dar n-a mai ajuns deştept...

Cum vă spuneam, era o fire năucă -

Şi-a pus pe fiecare cap câte o perucă,

Apoi s-a proclamat

Împărat.

(Era convins că-mpăratul e-mpărat

Doar pentru că are perucă pe cap.)

Într-o zi, ce-i veni unuia din capetele sale înalte -

A zis că e mai deştept decât celelalte...

De-atunci au prins a se mânca între ele, câte un pic, câte un pic

Până când n-a mai rămas din balaur nimic -

Doar poate-o pildă, spre luare-aminte:

Toate-ntâmplările se prefac în cuvinte...

Toate-ntâmplările se prefac în cuvinte...

Iată stau și mă gândesc: oare de ce nu ar exista un birou, o comisie, un departament ceva pentru a combate discriminarea știrilor ? No, pe bune, există săptămâni în care se întâmplă multe și toate parcă ar fi importante, dar din lipsă de spațiu sunt nevoit să le triez și pe multe să le las la o parte necomentate. Dar există și săptămâni în care mai că nu se întâmplă nimic deosebit, iar același spațiu tot trebuie umplut cu ceva... Mare nedreptate, domnilor! Săptămâna care a trecut a fost una din alea când mai că nu am despre ce vă povesti. Vin sărbătorile și lumea se mai calmează nițel. Poate că-i mai bine așa, căci să ne amintim ceea ce vă zic dintotdeauna: no news – good news!

Câte ceva totuși s-a mai întâmplat și săptămâna trecută și nu-i exclus să fie nu doar semnificativ, ci și premonitoriu. Să vedem:

OFICIAL – 32%! Probabil cea mai importantă știre a săptămânii a fost publicarea unui sondaj realizat de către IMAS. Rezultatele sondajului sunt foarte încurajatoare. 32 % din respondeti s-au declarat unioniști. Eu unul nu-mi aduc aminte scor într-atât de înalt de când mă țin minte. Dar ceea ce mă bucură în deosebi este faptul că proeuropeni se declară 60 %! De ce mă bucură? În primul rând fiindcă fenomenul mediatic „furtul miliardului” pare că s-a consumat. Am revenit la scoruri echivalente cu perioada de glorie a parcursului european al Moldovei. Dar nu asta îmi pare curios, ci faptul că decalajul între unioniști și proeuropeni este exagerat de mare. Nu cred ca tocmai jumătate din acei 60% de proeuropeni să fie împotriva unirii. S-ar putea ca totul să depindă de noțiunea de „unionist”. De felul în care fiecare definește ceea ce înseamnă a fi unionist. Și iată aici ar fi curios să examinăm alte cifre și anume cele referitoare la partide. Nicio formațiune care se declară „unionistă” încă nu trece pragul electoral... Dacă lumea asociază intenția de vot pentru un partid cu noțiunea de unionist discrepanța devine explicabilă. Mai este încă mult de lucru, un bazin electoral enorm rămâne de convins, dar până la alegeri mai avem un an întreg și dacă tendințele se confirmă, viitorul poate fi promițător, mai ales dacă e să ținem cont de noua lege a audiovizualului care intră în vigoare. Dar nici să ne culcăm pe o ureche nu ar trebui, căci partidul lui Dodon continuă să fie detașat în frunte, chiar dacă pierde din lustru. E drept că a mai fost publicat un sondaj, de la BOP, dar sondajele IMAS s-au dovedit întotdeauna a fi foarte aproape de realitate, iar criticile aduse de către Doru Petruți îmi păr fondate, bine argumentate și legitime.

BĂSESCU ADUNĂ SALĂ PLINĂ LA BĂLŢI Nu cred că pot exista dubii aici: scorul unioniştilor este în mare parte datorat prezenței și activității desfășurate în țară de către Băsescu. Ex-Președintele României e un actor politic şevronat și experimentat, fără egal pe scena politică moldovenească. El încă nu prea a dat greș, iar prestația sa impecabilă eclipsează pentru moment stângăciile și erorile locotenenților săi. Băsescu a știut să aleagă întotdeauna formatul, tonul, argumentele potrivite pentru fiecare intervenție a sa. În tête-à-tête merge doar la emisiuni „prietenoase”, cu publicul larg nu vorbește despre valori naționaliste și patriotarde, ci despre chestii elementare cum ar fi salariile, pensiile, subvențiile pentru dezvoltarea sectorului public și privat, cu publicul potențial „ostil” recurge la moderatori care știu să controleze sala... Chapeau, Domnule Președinte! Iată că și la Bălți Băsescu a reușit să adune o sală întreagă de lume. Cea mai mare sală disponibilă din oraș: acea a Teatrului Național „V. Alecsandri”!

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PENTRU EUROPA Nu știu cât de importante pot fi și cât impact real vor avea aceste decizii în afară de efectul lor mediatic și de imagine, dar CCM a luat săptămâna trecută două decizii semnificative: a avizat pozitiv proiectul de lege cu introducerea parcursului pro-european în Constituție și... a decis că Președintele țării nu poate fi membru de partid. Dodon va trebui să aleagă!

BIROU NATO LA CHIŞINĂU Biroului de legătură al Alianței Nord Atlantice de la Chișinău a fost oficial deschis! În sfârșit am reușit să facem ca la Moscova! Ar trebui să ne bucurăm, nu-i așa, tovarășe Dodon?

NOUA COLECTIVIZARE? Nu puteam trece peste asta! Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului a elaborat un proiect de lege privind modificarea Codului Funciar: terenurile agricole care nu vor fi prelucrate timp de doi ani vor ajunge în gestiunea autorităţilor publice locale. Autorităţile le vor putea da în arendă, pe o perioadă de pană la cinci ani, celor care vor să le prelucreze. Pute a expropriere în cele mai frumoase tradiții bolșevice! Ceea ce însă mă scandalizează cel mai mult este că nimeni nu este scandalizat... Și cum rămâne cu „proprietatea privată”? Știți care este valoarea acestei expresii în societățile spre care, chipurile, tindem? În 26 de ani nu a citit nimeni nicio carte în acest sens? Credeți că exagerez? Ba deloc! Ceea ce se întâmplă în agricultură seamănă deja a o nouă colectivizare. „Liderii” (așa pare-se că le zice) abia așteaptă noile loturi... Iar fraza asta este o bijuterie de ipocrizie şi „sovok”: „Terenurile neprelucrate stimulează mulți dăunători, iar agricultorii sunt nevoiţi să utilizeze chimicate şi îngrăşăminte pentru a le combate”... Parcă mă revăd în anii 80 la şcoala în care ni se predau listele cu animale „folositoare” şi „dăunatoare”. Drept că despre ecosistem încă nu se preda nimic... Şi bineînţeles, sărmanii fermieri sunt NEVOIŢI să folosească otravă... Bănuiesc că de îndată ce vor pune laba pe noile terenuri vor înceta să bage herbicide?...

Cam atât pentru această săptămână. Ne vom lua rămas bun, dar nu înainte de a trimite cireșica de pe tort. O vom trimite la vama Albița. Cred că sărmanii vameși și grăniceri au nevoie de ceva dulce după povestea cu... porcii. 200 de godaci au stat câteva zile în vamă, în remorca camionului. Eu nici nu pot să-mi imaginez ce vacarm pot face 200 de porcine flămânde! Și nici ce se face în tărtăcuța celui care a decis să blocheze „marfa” respectivă în vamă. 

O săptămână frumoasă vă doresc! Și nu uitați ce mai ziceam de la bun început: No news – good news!

„Cred că trebuie să reînvățăm speranța. Cel mai îngrijorător lucru pe care îl văd în jurul meu este pierderea speranței, oamenii fiind debusolați și lipsiți de orizont. Aceasta e latura cu adevărat malignă a crizei prin care trecem, fiindcă lovește în resortul intim de rezistență umană.”

Jean d’Omesson, România Literară, 2010

Bizară a mai fost săptămâna care a trecut… Paleta emotivă (căci un comentator care se respectă pe emoții se bazează, iar ceea ce fac eu aici nu ține de „expertiză”, am repetat de multiple ori, ci pe o gamă de sentimente care-mi sunt provocate de actualitățile din R. Moldova) a fost una mai vastă ca nciodată... De la râs hilar până la o tristețe profundă. Și cum să le îmbini pe toate într-un singur text fără a cădea în absurditate și fără a te asemui unui post de radio sau televiziune care, după ce anunță (drept exemplu) o mare nenorocire care se soldează uneori cu zeci și zeci de victime, te năucește, fără nicio tranziție nimic, cu un spot publicitar ce te îndeamnă cu o voce zglobie, plină de fericire: „Oferă-i iubitei tale chiloți cu dantele! Viața e frumoasă, și merită trăită din plin!”...

Totuși dacă ar fi să găsesc un fundal emotiv pentru această săptămână ar fi unul de o imensă tristețe. Patru mari personalități au dispărut în această săptămână: Regele Mihai, Jean d’Ormesson, Johnny Hallyday și Alexandru Moşanu, oricât de caraghios nu ar fi apariția lor în același șir... 

Jean d’Ormesson a fost unul din stâlpii intelectualității în Franța. Unul din „nemuritori”, membru al Academiei franceze. E oarecum trist când se sting asemenea faruri pentru o întreagă societate... Ultima dată când am avut cam același sentiment a fost la dispariția lui Umberto Eco...

Despre Johny ce pot spune? A fost un idol în Franța. Că să înțelegeți mai bine, asta cum ar fi să moară Pugaciova în Rusia... Apropo, pe când eram student aveam o casetă video cu cântece franțuzești. Pe acea casetă era și „On a tous quelque chose en nous de Tennessee”...

Tocmai acum, joi seara, citesc că a plecat şi Alexandru Moşanu, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 1990 și 1998 ce a îndeplinit funcția de președinte al Parlamentului Republicii Moldova în perioada 3 septembrie1990 – 2 februarie1993. Era Parlamentul speranţelor noastre...

Cât privește Regele Mihai... Pentru prima dată am auzit despre el de la bunei. Nici de bine, nici de rău. Pentru ei era un fel de jalon temporal. „Pe vremea lui Mihai”... Apoi s-a mai creat o firavă conecţiune afectivă: am fost cununat și mi-am botezat primul copil în Catedrala Sf. Constantin și Elena de la Bălți, care a fost sfinţită în prezența tânărului rege... Eu nu l-am văzut niciodată. Și nici monarhist nu sunt. La drept vorbind, întotdeauna am simțit un fel de disconfort cognitiv de la conștientizarea faptului că Regele Mihai mai este în viață. Parcă nu se lega realitatea noastră și existența lui, oarecum paralelă, parcă se derulau două timpuri odată... Nu este despre Mihai ceea ce zic, ci despre noi. Ceea ce m-a minunat întotdeauna este că absolut toți acei care l-au întâlnit vreodată, chiar și cei mai înverșunați republicani, revoluționari, non-conformiști, etc. au fost cuceriți de personalitatea lui. Avea ceva omul ăsta de-i vrăjea pe toți. Un roialist ar zice că era harul lui Dumnezeu... Noi vom constata faptul. Dumnezeu să te odihnească în pace, Măria Ta, și... iartă-ne, căci nu știm...

COMUNIŞTII REFUZĂ COMEMORAREA UNUI EROU AL VICTORIEI La propunerea lui Mihai Ghimpu deputații moldoveni au ținut un minut de reculegere în memoria Regelui Mihai. Toate fracțiunile au onorat acest moment în afară de deputații PCRM. Ar trebui cineva să le amintească că Regele Mihai a fost decorat de către URSS cu cea mai înaltă distincție militară sovietică, "Ordinul Victoriei". («За мужественный акт решительного поворота политики Румынии в сторону разрыва с гитлеровской Германией и союза с Объединёнными Нациями в момент, когда ещё не определилось ясно поражение Германии»). Doar 16 persoane au fost decorate de tot, dintre care doar 5 străini. Dacă tot cad în extaz de 9 mai, cum de îndrăznesc să disconsidere un erou al Victoriei?!

IPOCRIZII De Ziua României, deputata liberală Alina Zotea a ținut să-i felicite prin intermediul unui poster pe socialiștii Ala Dolinţă, Ghedadi Mitriuc, Radu Mudreac, Corneliu Furculiță, Anatolie Labuneţ și Andrei Lebedinski, cetățeni români cu acte în ordine, care bineînțeles nici gând nu au să renunțe la ea, chiar dacă unul din ai lor, Sergiu Groza, rupe demonstrativ pliante dedicate acestei sărbători. Ipocrizia socialiștilor este desigur condamnabilă, dar vom reveni la „ai noștri”: foștii liberali Iurie Dârda și Artur Gutium, dar și democratul Victor Mândru au lipsit de la ședința Comisiei parlamentare pentru mediu și dezvoltare regională și proiectul introducerii în Constituție a limbii române ca limbă de stat în Republica Moldova a primit un aviz negativ... Impotriva acestei modificări au fost socialiștii, Radu Mudreac – cetățean român!, Petru Corduneanu, Eduard Smirnov și democratul Damian Caraseni. Uite-așa stăm noi cu jocurile de-a România...

LEGEA ANTI-PROPAGANDĂ Fără îndoială este una din cele mai importante noutăți ale săptămânii. Legea menită să combată propaganda putinistă a fost votată în parlament! E posibil să asistăm în curând la o a doua suspendare temporară a lui Dodon! Iar dacă e să fim mai serioși, atunci voi fi nevoit să constat că legea e buna, dar îmi pare insuficientă. Căci televiziunile românești așa și nu vor fi difuzate pe teritoriul Republicii Moldova...

28 PENTRU 100! Săptămâna trecută a fost publicat documentul oficial cu cele 28 de condiții pentru ca finanțarea de 100 de milioane din partea UE să fie deblocată. Nu voi reveni inutil asupra lor în detaliu, voi menționa doar că m-a bucurat să regăsesc în text elemente sociale pe lângă angajamente economice și financiare sau care țin de ameliorarea administrației publice, combaterea corupției. Și încă ceva, poate cel mai important: țin să salut călduros presa profesionistă, liberă și independentă din R. Moldova. Să lăsăm totul pe seama lipsei cronice de profesionism... Luni de-a rândul am fost bombardați cu articole și comentarii ale experților de tot soiul precum că UE ar fi impus Chișinăului condiții privitor la modificarea sistemului electoral și revendicări politice. Ei bine, eu am căutat insistent și nu am găsit nicio ocurență, nicio referință, nici la Comisia de la Veneția, nici la sistemul electoral, nici la oricare altă revendicare „politică”... Cu toate acestea, în chiar ziua publicării textlui, citeam materiale care vorbeau despre asta. Mai finuț, dragii mei, mai finuț și mai isteț s-ar cuveni... „Mai deștept” parcă mi-ar fi oarecum să zic. Iar de „rea intenţie” nici nu poate fi vorba, nu-i așa?

RUŞII ÎL CAUTĂA PE PLAHA Plahotniuc se află zilele astea într-un turneu internațional. A fost pe la Bruxelles și apou a plecat în SUA. Are treabă omul, ce să zic? Încearcă să-i convingă pe toți că el e omul, nu altcineva. E și firesc, vin alegerile... Dar cel mai mult m-au amuzat rușii care au anunțat, prin intermediul celor mai importante media că Vlad Plahotniuc a fost dat în căutare! Vom trece peste faptul că numele lui în fișierele Interpol încă nu a apărut. Cel mai hilar este că decizia respectivă a fost luată de o judecătorie trist celebră: „Basmanîi sud”. Khodorkovski, Dadin, Serebrennikov – iată doar câteva din procesele care au dus faima sistemului judecătoresc clientelist din Rusia. Există chiar și o expresie consacrată la ei: „Basmannoe pravosudie”. Eu zic că rușii nu puteau să-i facă lui Plahotniuc o mai bună publicitate decât atât. Și încă ceva: acum devin mai clare și declarațiile lui Proca...

Ar mai fi câte ceva să vă spun: despre ancheta împotriva lui Dodon și Greceanîi deschisă în urma unui denunț (vă scriam despre el acum câteva săptămâni), despre amânarea deciziei referitoare la Dedeman, despre cum continuă România să finanțeze instituțiile sociale din Republica Moldova... Despre Saakashvili poate tot ar fi curios să vorbim. Dar ajunge!

Vreau să termin pe o notă pozitivă. Mai multe chiar: duminică, realizatorul moldovean Igor Cobâleanschi participă cu filmul său „Afacerea Est” la Festivalul de film românesc de la Paris alături de cei mai mari realizatori români. La Chișinău va fi montată „Bohema” lui Puccini. Îmi pare un eveniment semnificativ pentru a fi trecut cu vederea. Și desigur vom menționa faptul că Mărțișorul a devenit în această săptămână parte a patrimoniului mondial UNESCO!

Cam atât. Vom pune punct aici nu înainte de a trimite cireşica de pe tort direct la primăria oraşului Chişinău! Pentru povestea cu bradul au meritat-o din plin! Hilar! Eu zic că Igor Cobâleanschi ar putea lua Oscar-ul dacă ar ecraniza întreaga epopee!

Săptămâna mediatică care a trecut a fost indiscutabil umbrită, poluată, dacă doriți, de către referendumul din Chișinău împotriva primarului ales, dar suspendat, Dorin Chirtoacă. Vom reveni puțin mai târziu la el, dar aș vrea să încep cu știri mai luminoase și poate nu mai puțin importante:

GAUDEAMUS IGITUR! La București are loc în chiar aceste zile ediția cu numărul 24 a Târgului Internațional Gaudeamus – Carte de invăţătură. Este unul din cele mai mari târguri de carte românească la care participă edituri (precum ARC sau Cartier) și autori din Republica Moldova. Din păcate, presa de la noi nu prea a vorbit despre el, darămite să mai trimită corespondenți la fața locului sau să facă reportaje... Trebuie să constatăm că de la Cantemir încoace aceiași am rămas: „Moldovenii nu numai că nu iubesc învăţătura, dar aproape toţi o urăsc. Nici măcar numele ştiinţelor şi artelor nu le sunt cunoscute. Ei cred că învăţaţii nu pot fi cu mintea întreagă în aşa măsură încât, atunci când vor să laude ştiinţa cuiva, spun că a ajuns nebun de prea multă învăţătură...“

100 DE MILIOANE DE LA UE Joi a devenit oficial: europenii ne vor acorda în 2018 banii promiși! 40 din 100 vor fi bani gratuiți. (Apropo, Comisarul european pentru afaceri economice și financiare, impozitare și vamă, Pierre Moscovici, care a semnat acordul, are, din câte ştiu, origini basarabene). Eu unul nu aveam mari dubii, am mai spus-o și anterior: în condițiile actuale UE nu poate face altfel. Din păcate, şi oficialii de la Chişinău înţeleg acest lucru. Chestia cu condiţionările e doar un joc... Dar am să vă atrag atenția asupra unui alt fapt: 100 mln este echivalentul banilor trimiși în țară LUNAR de către emigrați! Și asta doar prin canale legale, controlabile...

100%: VICTORIE PENTRU BT BNM a acordat autorizația pentru Banca Tranislvania să procure totalitatea acțiunilor Victoriabank. Vom reaminti doar că BT este banca Nr. 3 în România și unul din acționarii principali ai băncii este BERD.

PODURI! Se pare că vom mai avea un pod peste Prut! Și nu unul din flori, ci cât se poate de real! El va reuni Leova din R. Moldova și Bumbata din România. Împreună cu venirea BT, cu investițiile în domeniul energetic, aceste proiecte marchează cu adevărat o tendință și o schimbare de paradigmă! Mă gândesc cu bucurie la toate astea, dar prea lent se întâmplă, prea lent... Iar timp aproape nu a rămas...

Acum să trecem și la cele mai nebune, și vom începe chiar cu el, cu referendumul de duminica trecută care, după cum o știți și fără mine, a eșuat lamentabil : doar 17% din alegători s-au prezentat la urne. Redus până la urmă la o bătălie a PSRM-ului contra PL-ului, acest scor i-a bucurat pe foarte mulți. Și pe bună dreptate: este prima înfrângere de proporție a forțelor pro-cremliniste și a PSRM-ului în mod special. Chiar dacă procentele nu spun mare lucru în acest caz, până și numărul celor care au votat e semnificativ mai mic față de numărul celor care au votat pentru Dodon în turul 2 la prezidențiale. Cu toate acestea eu nu aș considera acest exercițiu drept o victorie. A fost doar o înfrângere a socialiștilor. Nimeni nu a câștigat nimic, asta desigur dacă nu considerăm orice eșec al PSRM-istilor drept un succes, ceea ce îmi pare a fi o eroare. Nu este nici măcar un semn că alegătorii capitalei ar fi devenit profund europeni peste noapte.

Iată cum înțeleg eu rezultatele: alegătorii elementar nu consideră PSRM-ul decât drept în calitate de forță geopolitică, incapabili să facă și altceva, să gestioneze un oraș, de exemplu. Dacă adoptăm această grilă de lectură, care, în opinia mea, este unica valabilă, atunci prilej pentru mare bucurie nu prea există... Rezultatele scrutinului pot fi chiar destul de periculoase, dacă acceptăm drept credibile declarațiile jubilatorii care au venit, în mod special, din partea partidelor. Riscul major ar fi să ne culcăm pe-o ureche, după cum ne este obișnuința (am demonstrat-o cu brio după 2010), și să uităm că alegerile din 2018 vor fi în primul rând geopolitice, iar peste un an, dacă nu se produc schimbări majore, PSRM-ul va fi în apele lui, îşi va acorda din nou discursul cu canalele ruseşti propagandistice și nu va fi penalizat de ambiguitatea unui scrutin local. Cu atât mai mult acest lucru este periculos în noua configurație electorală. La parlamentare prezența la vot nu va mai conta deloc, iar candidatul unui partid minoritar, dar consolidat și cu electorat disciplinat, poate lesne fi ales într-o circumscripție uninominală.

8 DIN 10! În aceeași zi cu referendumul de la Chișinău, în 10 localități au avut loc alegeri ale primarului. În 8 din 10 candidații PD-iști au învins din primul tur. În celelate 2 va fi organizat al doilea tur, dar și acolo candidații PD au ieșit primii. Uite-așa un mini-test pentru 2018. Dar va funcționa oare la scară mai largă?.. Totuși un sat nu ți-e o circumscripție...

PRIMĂRIE FĂRĂ e-MAIL Între timp, Silvia Radu se instalează gospodăros la primărie. (ex)-Primarul Chirtoacă poate desigur plânge la televiziuni și striga a complot, dar aflăm lucruri absolut bizaroide. Spre exemplu, funcționarii de la primărie nu utilizează o adresă e-mail oficială! Nu știu, dar e amatorism total! Și nu se referă doar la primărie: iată eu mă întreb, dar SIS-ul ce face? Nu este oare securitatea informaţională a statului o obligație? Câte din aceste adrese erau pe @mail.ru sau @rambler.ru sau ce-o mai fi acolo? Și ce fel de informații au fost transmise prin aceste e-mailuri?...

RE-RE-REFERENDUM! Referedumopatia se pare că este contagioasă. În ultima vreme numai despre referendumuri se vorbește. Referendum pentru extinderea împuternicirilor prezidențiale, pentru anularea sistemul mixt de vot. Dă-i cu referendumuri, frate! Eu vreau un referendum pentru anularea consecințelor referendumurilor! Iar dacă e să fim mai serioși, am să vă reamintesc că noi am mai avut un referendum în 2010. Eșuat și acela. Și câte se vor face vor tot eșua. Uite-așa am eu o convingere: aproape aritmetică. Sau demografică.

REŞETNICOV PENTRU LIMBA ROMÂNĂ? Și Artur Reşetnicov a votat în comisia parlamentară pentru Limba română! Cu așa apărători precum dumnealui sau Diacov, te pomenești cu proiectul votat și în Parlament. Dar aici ar trebui să fim atenți: nu-i exclus ca acești indivizi să facă tot posibilul ca proiectul să ajungă în Parlament pentru a-l trânti de pământ mai bine, cu mult zgomot şi în văzul tuturor. Vom urmări atent...

SHOR NU ŞTIE ROMÂNA Știți de ce nu stă Shor la răcoare? Fiindcă pretinde că nu știe româna! Adică asta ar fi explicația oficială. Cică e discriminare și se așteaptă ca dosarul să-i fie tradus în rusă... Uite-așa efecte au politicile lingvistice din R. Moldova...

1 MILION PENTRU TRAININGURI Poate nu înţeleg eu ceva sau înţeleg greşit, dar pentru mine fraza respectivă „În cadrul proiectului, vor fi implicați aproximativ 30 de experți din Italia care vor activa în strânsă cooperare cu experții moldoveni. Metodele de lucru vor fi bazate pe dialog continuu, consolidarea capacităților și abilitarea instituțiilor din Republica Moldova prin revizuirea cadrului legislativ, dezvoltarea programelor educaționale, vizite de studiu, stagii la instituțiile italiene, seminare, ateliere de lucru, training-uri, instruire la locul de muncă și dezvoltarea de proiecte-pilot. Principalii beneficiari direcți ai proiectului sunt Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova și instituțiile sale conexe.” nu înseamnă altceva decât distracţii pe bani publici. Banii cică sunt daţi de UE pentru proiectul „Suport pentru promovarea patrimoniului cultural în Republica Moldova prin păstrarea și protecția acestuia”. Să dea Domnul să greşesc.

DE CE AVEM CLOZETURILE ÎN FUNDUL GRĂDINII? CNA revine în forță! 9 persoane, printre care primari, funcţionari ai Fondului Ecologic și agenți economici au fost reţinuţi. În linii mari, schema era următoarea: se organizau licitații în primării privind construcția sistemelor de canalizare și a stațiilor de epurare. Concursul era câștigat de același agent economic contra unui „otkat” de 5%. Banii erau încasați, iar lucrările așa și nu demarau... Toate bune: schema a fost dejucată, infractorii – arestați... Dar iată canalizări și stații de epurare cum n-au fost așa și nu-s...

NU SE MAI POATE! Un grup de cetățeni ruși au fost trimiși înapoi la Moscova direct de la aeroport. Erau invitații lui Renato Usatîi la un pretins „Forum de afaceri din Bălti”. Numai că printre acești invitați nu era niciun singur „om de afaceri”! Doar funcționari de stat ruşi! Afaceri, ziceți?...

DODONIADA:

FILMUL LUI DODON S-A TERMINAT? Mai multe persoane și asociații din România care s-au regăsit în trilogia propagandistică a lui Dodon despre care v-am povestit săptămâna trecută au declarat că li s-a încălcat dreptul la imagine și că ei nu și-au dat acordul pentru a apare în film. Ei, de fapt, nici nu știau că sunt filmați pentru acest film! Ce va urma încă nu știm, dar se prea poate că trilogia despre istoria Moldovei să se termine după doar primul epizod.

DODON SE DISTREAZĂ În chiar duminica referendumului, Dodon se distra ca un golan la reședința din Condriţa în compania unui deputat rus, un oarecare Oleg Paholkov. Au tăiat porc, au băut, s-au luat la întrecere cu ATV-urile... Pe bani publici. Iar un cor bisericesc (de la Mănăstirea Curchi) le-a cântat imnul Rusiei direct lângă poloboace. În aceste filmulețe îl putem vedea pe Dodon-veritabilul. Nici nu am fi aflat nimic dacă nu băga ortacul său rus filmulețele pe FB. Că e profund dezgustător e una. Dar eu sunt curios: oare soția lui Dodon știe ce face ăla la Condrită?...

Cam atât. Ne vom lua rămas bun, dragii mei, dar nu înainte de a trimite tradiţionala cireşică de pe tort. În această săptămână voi avea nevoie de o livadă întreagă, căci mi-ar place să le trimit câte una fiecărui alegător socialist care a votat la referendum „împotrivă” crezând ca votează împotriva lui Chirtoacă. Asta e, tovarăși, trebuie să învățați româna! Măcar pentru ca să-l puteți revoca pe Chirtoacă la referendum. Sau pentru a primi un buletin de vot, care tot în română este și nu în moldovenească. Întrebați-l pe Dodon, el știe.

De-a lungul timpului, din momentul în care s-a propus modificarea sistemului electoral în Republica Moldova, m-am pronunţat împotriva ei. Iată aici doar o mostră, de la emisiunea Alb&Negru (puteţi vedea un fragment specific aici) de astă vară.

Acum pare-se că s-a bătut totul în cuie și rezultatul la care s-a ajuns este strigător la cer prin prin absurditatea lui. A da vina însă doar pe comisia care a desenat circumscripțiile ar fi o eroare, deşi… Despre argumentele domnului Ostaf am scris deja în comentariile săptămanii pe Deschide.md, nu doresc să revin. Luni, ne-a năucit deja şi preşedintele acelei comisii în persoană, dl. Iurie Ciocan: “Teoria și standardele propuse de Comisia de la Veneția, de Consiliul Europei spun în felul următor: „Circumscripțiile uninominale reprezintă anumite teritorii, pentru a da reprezentare politică acestor teritorii”. Așa am făcut noi și cu circumscripțiile în afara țării. Noi am dat reprezentare teritoriilor – la vest de Republica Moldova, la est de Republica Moldova, pe teritoriul Euroasiei și în SUA, și Canada.” La acest argument-beton eu am o întrebare: dar de ce un teritoriu într-atât de vast precum Africa nu a primit circumscripție? Dar Antarctica? Unde să voteze cămilele din Sahara și pinguinii?...

Dar să lăsăm comisia, căci absurdul din Parlament a venit... Am zis și mai repet și aici: toate sistemele electorale – proporţional, uninominal sau o corcitură precum acel mixt – își au dreptul la viață și pot funcționa destul de bine. Totul e o chestie de logică în care să nu se devieze de la un principiu fundamental: reprezentativitate și respectul mandatului acordat. În cazul sistemului proporțional problema Republicii Moldova nu ținea atât de modul în care erau aleși deputații, cât de respectul mandatului. Alegătorul alegea un partid. Numai că mandatul deputatului nu era unul corespunzător, legat de partid, respectiv de votul alegătorului, ci era unul moștenit de pe timpurile când aveam uninominale... Pentru a-l face mai coerent, era suficientă o simplă regulă: dacă deputatul ieșea din partid, trebuia să-și depună și mandatul de deputat, iar partidul să aducă o altă persoană de pe liste în Parlament... Această simplă regulă are și dezavantaje, dar nu acesta este subiectul articolului și nu intenționez să discut ceva ipotetic. Eu unul sunt adeptul unui sistem uninominal, însă am recunoscut din start că o modificare a sistemului electoral ar fi una prea anevoioasă și tehnic extrem de dificil de realizat, practic imposibil în condițiile de astăzi...

Parlamentul a decis altfel. Legea adoptată nu lăsa din start o mare marjă de manevre pentru comisia responsabilă să delimiteze circumscripțiile. Două prevederi din această lege fac ca noul sistem de vot să fie unul totalmente deconectat de realitate și reduce considerabil nivelul de reprezentativitate democratică în parlament: votul în doar un singur tur și delimitarea (prin lege!) dimensiunii unei circumscripții... Să le vedem:

Votul în doar un singur tur: Voi folosi o mică parabolă pentru a descrie cât de aberantă este această prevedere. Să presupunem că într-o circumscripție oarecare există aproximativ 15% din populație care preferă mămăliga și 85% care o detestă și consumă doar pâine. Numai ca mămăligă există doar de un singur fel, iar pâine – câtă vrei. Printre acei 85% sunt iubitori de pâine de secară, de franzeluţe, de baghete franțuzești, de turte, de pâine albă și puhavă coaptă la cuptor ca la bunica, de pâine cu cereale, ș.a.m.d. Și iată că la alegeri se prezintă un candidat care propune mămăligă și vreo zece care propun fiecare felul său de pâine. Dacă e să presupunem că toate felurile de pâine sunt gustoase, voturile s-ar dispersa aproximativ egal. 85/10 = 8,5. Într-un asemenea sistem iubitorii de mămăligă, net minoritari, dar care sunt 15%, câștigă! Asta zic și eu reprezentativitate! Desigur, iubitorii de pâine ar putea anticipa și face coaliții înainte de alegeri, dar... oare acesta este scopul unui sistem democratic? Vă las să transpuneţi această parabolă inocentă în peisajul politic din R. Moldova...

Delimitarea (prin lege) a circumscripţiilor: Parlamentul a decis din start: o circumscripție va include 50 – 60 de mii de alegători. Punct. La prima vedere, nimic deosebit. Cu toate acestea, detaliul respectiv a avut o bătaie lungă și însemna din start imposibilitatea de a atribui circumscripții în străinătate. Într-un sistem de vot proporțional localizarea alegătorului nu are importanță decât pentru a prevedea numărul de birouri de vot necesare. Ceea ce contează cu adevărat este faptul ca alegătorul să-și poată exprima opinia și să n-o facă dublu, adică să nu trișeze. S-au cheltuit bani enormi pentru ca sitemul, an după an, să se adapteze acestor imperative. Înregistrare electronică, deschidere de birouri de vot în străinătate, etc., etc... Toate astea nu mai au nicio valoare astăzi, ori una relativ mică. Într-un sistem proporțional nici barem felul în care sunt alcătuite listele electorale nu contează chiar într-atât de mult. Importante sunt voturile valabil exprimate și posibiliatea de a vota. Ei bine, sistemul pe circumscripții e cu totul altă mâncare de pește! Sistemul uninominal (sau mixt) presupune o domiciliere strictă a alegătorului la o circumscripție anume. În baza acestor „domicilieri” se fac circumscripţii şi ele au incidenţă directă asupra reprezentativităţii! S-a vorbit de-a lungul anilor despre listele electorale și calitatea lor dubioasă... CEC-ul a zis întotdeauna că totul e în regulă, dar aceste discuții au fost oarecum tangențiale căci, repet, nu este un factor determinant pentru rezulatatele scrutinului într-un sistem proporțional. Dacă alegătorul X este înscris undeva pe o listă în Prăpădiții de Jos, iar el votează la New York, acest lucru este oarecum secundar... Bine, el va crea doar o cifră umflată a absenteismului, dar cu incidență limitată asupra repartiției mandatelor și reprezentativității...

Într-un sistem pe circumscripții, însă lucrurile nu se mai prezintă la fel! Alegătorul X, teoretic, ar trebui să voteze la Prăpădiţii de Jos, căci automat a fost domiciliat conform listelor existente astăzi. Și circumscripțiile au fost calculate în funcție de această „domicilere” și... în limitele legii adoptate. Parlamentarii au ignorat totalmente structura demografică a țării și numărul considerabil al emigraților! Deliberat? Întrebarea rămâne deschisă...

Domicilierea alegătorilor este un proces anevoios. El necesită timp, comunicare eficientă și... cultură democratică de înalt nivel la alegători. În Franța, spre exemplu, fiecare alegător are un Carnet de alegător pe care scrie clar circumscripția din care face parte. În ziua alegerilor nu poți vota decât la biroul de vot indicat. Desigur, sunt prevăzute sisteme (precum votul prin procură sau votul prin corespondență) care ar putea palia o eventuală absență... Alegătorul poate să-și schimbe domicilierea electorală în cazul în care își schimbă reședința prezentându-se la noua primărie la „biroul alegerilor”. Și nu o poate face, pentru alegerile din anul Y+1 (să zicem 2018), decât până pe 31 decembrie ale anului Y (31/12/2017 pentru 2018). Este oare transpozabil un asemenea sistem și pentru R. Moldova? Complicat de spus. În primul rând fiindcă avem o rată a emigrației extrem de înaltă. Apoi, mai avem o cultură democratică practic inexistentă, subminată ani de-a rândul de nerespectarea mandatului în sistemul actual... Dacă și am presupune că s-ar putea face ceva, atunci acest lucru ar necesita timp și eforturi, inclusiv financiare, considerabile...

Cele spuse mai sus mă fac să cred că noul sistem de vot va fi mult mai puțin reprezentativ (a se citi „democratic”), avantajează net „iubitorii de mămăligă” și diluează enorm de mult (aproape în jumătate) ponderea emigraților în procesele democratice din Republica Moldova.

Dacă doriți să vă jucați de-a anticiparea, e relativ simplu: pentru 50 de deputați aplicați rezultatele unui sondaj cât de cât credibil. Pentru ceilalți – considerați că majoritatea covârșitoare vor fi mămăligari... Uite-așa o democrație avem astăzi, Domnii mei... Dar mai rămâne un an. Multe se mai pot întâmpla...

P.S.: Fiind și eu un iubitor de mămăligă (în proporție de 15%, căci altfel consum pâine) țin neapărat să-mi cer scuze față de fanii acestui produs culinar autohton. Exemplul respectiv nu a fost folosit cu intenția de a jigni pe careva.