Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
22 janvier 2018 1 22 /01 /janvier /2018 11:13
Săptămâna în care bandiţii au dus foame

A venit iarna! A nins peste Moldova! Multașteptata zăpadă în sfârșit a căzut. Ca de obicei, pe neașteptate. Nu intenționez aici să aduc critici acerbe autorităților locale sau republicane. Totuși atunci când ninge abundent e o calamitate peste tot, chiar și în țări cu resurse mult mai mari. Trebuie să ținem cont și de faptul că trăim în epoca în care există două realități distincte: acea mediatică (cu rețelele de socializare launloc) și realitatea obiectivă. A nins, respectiv autoritățile trebuie să comunice că sunt alarmate, că iau măsuri, că lucrează intens. Asta nu înseamnă neapărat că nu fac ceea ce zic. Așa a făcut primărița interimară Radu, așa a făcut premierul Filip. Dar eu nu pot scăpa de un gând: de ce reacții și acțiuni firești trebuie să fie prezentate drept excepționale și fapte de eroism? Oare este pentru prima dată când ninge iarna în Moldova? De ce trebuie să fie convocate „comisii pentru situații excepționale?” De ce trebuie să ceară premierul „mobilizare maximă”? Să înțelegem că dacă nu ar cere, nu s-ar face nimic? Oare nu ascunde acest alarmism un simplu fapt: noi nu suntem pregătiți de iarnă. Care e cauza e altă chestie: lipsă de mijloace? lipsă de voință? Eu unul vă invidiez, oameni buni. Bucurați-vă! Să știți că-mi este dor și mie de zăpadă. Așa ca să fie blocat Parisul măcar pe o zi-două.

EMINESCU SĂ NE JUDECE Săptămâna care a trecut, atât în România, cât și în Moldova, a fost celebrat Eminescu, iar cu această ocazie și cultura națională. La fel, în ambele state. S-au dat și premii cu această ocazie, ceea ce-mi permite să-l felicit, cu toată sinceritatea, pe colegul nostru, editorialist la Deschide.md, scriitorul Dumitru Crudu pentru premiul acordat de către Guvernul Republicii Moldova. S-au depus flori la monumente, chiar și Dodon a depus flori la bustul poetului pe alea clasicilor. O fi și el „român, și punctum”, că altfel n-are cum... Nu am intenția să discut despre Eminescu, ori oricare altă valoare națională. E la fel de important precum Pușkin pentru ruși, Hugo pentru francezi, Goethe pentru nemți... Discuțiile respective sunt inutile și nici eu nu sunt eminescolog. Mă interesează felul în care sărbătorim. Și uite aici simt un anumit disconfort... Regimurile totalitare au avut întotdeauna nevoie de a celebra cu mare pompă somități de genul lui Eminescu. Iată doar câteva exemple: în 1937 Stalin ordona să fie celebrat la nivel de stat centenarul de la moartea lui Pușkin. Anume Stalin a făcut din Pușkin un poet-simbol, poet-cult, poet-monument. În Polonia, în 1949, era, la fel, celebrat somptuos centenarul de la moartea lui Chopin. În același 1949, în Germania de Est erau sărbătoriți 200 de ani de la nașterea lui Goethe. Și astfel de „ceremonii” au existat în mai toate țările în care s-a instaurat stalinismul... Și toate aceste „celebrări” s-au făcut cu încuviințarea și participarea activă a Moscovei... Ceremonii de asemenea anvergură consacrate lui Hugo în Franța nu am văzut. Concluziile vă rog să le faceți singuri. Eu voi spune doar atât: important este nu CE, dar CUM anume gândești. Apoi, în aceste minți formatate corect, noțiunile se pot lesne schimba. Cât e să schimbi o icoană pe alta?... Iar Eminescu trebuie, în primul rând, citit, nu „comemorat”.

30 DE ANI DE LA „CENACLUL MATEEVECI” Acum 30 se înfiripa ceea ce numim astăzi „mişcare de eliberare naţională”. Totul a început la bustul lui Eminescu. Acelaşi la care Dodon depune astăzi flori...

ROMÂNII CONTINUĂ SĂ NE DEA BANI Unitatea de primiri urgente de la Hanceşti a fost totalmente renovată și re-amenajată pe bani din România. Știrile astea devin într-atât de frecvente și obișnuite, încât începem a nu le mai observa. Or exact inversul ar trebui făcut! Ceea ce și fac eu aici.

200.000 EURO MITĂ! Cinci persoane, dintre care doi procurori de la Chișinău au fost reținute în cadrul unui dosar corupţional. Funcționarii cereau de la un agent economic 200.000 euros mită pentru a-l ajuta să scape de justiție. Mă gândesc că trebuie să fie o rutină... Vă mai întrebați de unde răsar palate la Chișinău ca ciupercile după ploaie?...

BANDITISMUL PE BARICADE Cele mai importante evenimente din țară au părăsit, încă de săptămâna trecută, capitala! Nu există nicio îndoială: ceea ce se întâmplă la Bălți trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate și gravitate. Să vedem cum a început vodevilul: După scandalul cu gunoaiele, câțiva ortaci de-ai lui Usatîi și-au dat demisia, printre care și viceprimarul care executa funcția. Semnalul a fost unul destul de îngrijorător pentru Usatîi, el a încercat să contra-atace încercând un referendum, dar CEC-ul a zis „niet”. Semnalul însă nu a fost unul fals, Chișinăul având, se pare, intenția să „rezolve” cumva cazul orașului Bălți. Astfel, un afacerist și, prin cumul, președintele fracțiunii Partidului Nostru din consiliul municipal, a fost reținut de către poliție, suspectat de evaziune fiscală în proporții deosebit de mari. Au fost sesizate probe suficiente pentru a-l băga pe mulți ani la răcoare. Din 2014, acesta a introdus în Moldova zeci de automobile din ţările UE, pe care le-a dezasamblat și vândut la piese. Nu știu care sunt asociațiile Dumneavoastră cu fraza de mai sus, dar eu unul mă tot gândesc la renumitele circuite de mașini furate, dezmembrate și vândute pe bucățele, cu mafii din Est... Poate că acele 38 de motoare de mașini gasite la Igor Basistîi au fost toate scoase legal din Europa, fie... Dar eu pe bratanii de la Bălți nu i-aș crede... Pe consilierii lui Usatîi i-a apucat panica, ei înțelegând că le va veni și lor rândul. Vehemența cu care au reacționat demonstrează că toți au pufușor pe botișor și că nimeni nu se simte în siguranță (nici măcar acei din alte orașe, precum Vasile Vulpe, consilier raional PN la Ialoveni, care ridică un ajutor material de 5 000 de lei „pentru tratament” și o șterge la odihnă la munte). Mobilizând postul local de televiziune și toate forțele propagandistice din oraș, majoritatea consilierilor lui Usatîi de la Bălți au intrat în greva foamei. BTV desfășoară acum o campanie aproape isterică în municipiu în susținerea lui Usatîi, aceleași babe care repetau înainte de locale pe la toate colțurile din oraș „кто угодно, только не молдованин!” (doar acest lucru explică de ce candidatul PCRM-ist a pierdut scrutinul acolo unde comuniștii nu au pierdut niciodată!) astăzi strigă pe lângă primărie: „Ренато, мы с тобой. Мы не сдадим город!”. Nimic nu vă amintește? O oarecare Andreeva?... Nu?... O retorică de război, minți bolnave în care nu mai există loc pentru niciun proces sănătos, nici democratic, nici justiciar. Oamenii ăștia încă nu au ieșit din Stalingrad... Scandalul nu putea să nu depășească municipiul. Dar presa chişinăueană, la fel ca și chişinăuenii în general, nu au înțeles niciodată cu adevărat ce anume se întâmplă în alte orașe... Astfel, s-a început un joc tâmpit mediatic: dacă trișează acei cu „greva foamei” ori ba, ceea ce nu are nici cea mai mică importanță, la drept vorbind. Toți se acuză reciproc de fabricare de „fake news”, inclusiv și presa care-i place să se considere „curată”... Asta nu înseamnă că „fake”-uri nu se produc: am citit săptămâna trecută o minciună gogonată, fabricată chiar la Bălți, precum că Usatîi a fost arestat la Moscova de către FSB... Mințile bălţenilor sunt sucite rău: mi-a fost dat s-o aud și pe asta: „Noi am ales răul cel mai mic. Usatîi e mai bun decât acei din Chişinău”... Felicitări, dragi promotori ai „statului capturat”! Se pare că bălţenii, dar și orheienii, la o adică, v-au crezut!

KGB-IŞTII IAU CEI MAI MULŢI BANI Vă mai aduceți aminte de faimoasa lege 2%? Într-un răspuns pentru IPN, Serviciul Fiscal de Stat precizează că cei mai mulți bani contribuabilii i-au direcționat către Asociația Obştească a Veteranilor și Pensionarilor Ministerului Afacerilor Interne – 1,374 milioane de lei. V-ați prins, da? Nu pentru copii orfani, bolnavi de cancer, oameni fără adăpost ori leproși... Ci pentru Veteranii și Pensionariii Ministerului Afacerilor Interne! Adevart zicea acela: nu există foști KGB-iști...

IEŞIM DIN CSI? PL a depus un proiect de lege în Parlament prin care propun ieşirea Moldovei din CSI. Interesant, când erau mai în treabă de ce nu au făcut-o?...

TRANSNISTRIA LA APCE Europenii îi cheamă pe transnistreni la APCE. Ei cică vor să reglementeze conflictul din Transnistria. L-au pus chiar și pe un oarecare Frattini (cred că așa se spune „bratok” în italiană) șef pe regulamentare, mizând pe faptul că se știe de bine cu rușii. Să le dorim succese! La drept vorbind, soarta Transnistriei nu mă mai interesează într-atât. Eu unul m-am săturat să-i poarte Moldova în cârcă, să le deschidem posibilități de business cu lumea bună (cică și-au dublat exporturile în UE în 2017!), iar ei să se tot joace de-a războiul și să ne amenințe!

SOCIALIŞTI ROMÂNI Dodon a mai trântit o minciună gogonată, cât el de mare. La o emisiune televizată (pe care m-am chinuit de am privit-o de la A la Z!) a zis că e mai greu să renunţi la cetăţenia română decât s-o obţii. Şi când te gândeşti că se găsesc din ăia care-l cred...

Cam atât am vrut să vă spun. Ne vom lua rămas bun, dar nu înainte de a trimite Cireșica de pe tort. Azi am s-o trimit hăt în Italia, acolo unde doi moldoveni l-au dat în judecată pe... Valentino Rossi în persoană! Ei lucrau la el în casă și au fost concediați. Moldovenii noștri au considerat că pe nedrept. Știți ce contează cu adevărat în această poveste? Nu faptul că Rossi e o celebritate, nici dacă li se va face draptate ori ba. Contează cu adevărat că moldovenii învață să-și apere drepturile! Căci cum zicea poetul: câtă demnitate – atâta țară!

Partager cet article
19 janvier 2018 5 19 /01 /janvier /2018 14:52
Cu toţii în copcă!

Dacă e să ne limităm doar la filmele ruseşti, în 2017 au fost doar două pe care aş putea să vi le recomand. Despre „Нелюбовь” (apropo, a fost în short-list la „Golden Globe”) vă scriam cu ceva timp în urmă. Al doilea film care m-a impresionat mult a fost „Прорубь” (Rom: „Copca”) de Andrei Silvestrov. Filmul este o alegorie poetică a realităţii de astăzi, din Rusia, în primul rând, dar nu numai. Două elemente centrale: televizorul şi copca. Un text superb de Andrei Rodionov (joacă şi în film), imagini sugestive, o bandă sonoră impresionantă şi foarte justă... Pe scurt: mic şi mare, sărac şi bogat, urmăresc vrăjiţi ecranele televizoarelor care difuzează diferite poveşi ce se întâmplă, toate, în jurul unei... copci. Da, e bobotează. Un preşedinte care vorbeşte cu o ştiucă, un oligarh care e fugar prin păduri, oameni care se aruncă în copcă din slugărnicie sau pur şi simplu de deznădejde... Actul politic, actul „artistic”, actul eroic, viaţa de toate zilele, viaţa de apoi, până şi protestele, toate sunt în copcă, toate sunt privite prin televizor... şi ca un strigăt de fundal, de protest: „Иисусу было тепло!” (Rom: „Lui Iisus îi era cald!”). Iată ce striga „artistul” pe care îl urcau într-o dubiţă sau ambulanţă pentru nebuni, ceea ce în film (şi nu doar) e acelaşi lucru... Strânge în spate...

Cu toţii în copcă!
Cu toţii în copcă!
Partager cet article
15 janvier 2018 1 15 /01 /janvier /2018 12:49
Omul Amfibie vs. Sirenele: The Cinema Battle

Unul din filmele cu cele mai multe niminalizări (7!) la recentul Golden Globe a fost The Shape of Water de Guillermo del Toro. Filmul a luat până la urmă doar premiul pentru cel mai bun realizator și pentru cea mai bună bandă sonoră, ceea ce nu-mi pare surprinzător, mai mult chiar, premiul pentru cea mai bună regie îmi pare un fel de compensație dată pentru „ochi frumoşi”... Povestea, ecranizată fără îndoială destul de meseriaș, este una destul de banală : în unul din laboratoarele secrete americane este adusă o creatură bizară, un fel de om-pește care, conform mitologiei triburilor amazoniene, ar avea puteri excepționale. Acțiunea este plasată pe undeva prin anii 60-70, în perioada Războiului rece (acest element este probabil unicul farmec al filmului) și sovieticii încearcă să „fure” specimenul păzit cu strictețe de un tip machist și violent. O simplă direticătoare reușește să îmblânzească fiara și asistăm la o adevărată poveste de dragoste. Până la urmă ea eliberează creatura şi o salvează de la moarte. Atât. Poate ar trebui s-o mai menționez pe Sally Hawkins, care a concurat pentru cea mai bună actriță și nu ar fi fost scandal, dacă ar fi câștigat.  Ah da, uitam de puterile creaturii : ea are capacități regeneratoare și tânăra își recapătă vocea pierdută în urma unui accident în copilărie. Poate e tendențioasă această reacție, dar a existat în viața mea un alt film, „Человек-амфибия”, realizat hăt în 1961 în URSS de către Kazanski și Chebotariov. Bineînțeles, există mici variații scenarice, dar senzația de dejà-vu nu m-a părăsit pe toată durata filmului...

În schimb, dacă e să rămânem în aceeași zonă a fantasticului și creaturilor mistice acvative, vă recomand un film polonez absolut remarcabil, realisat în 2015 de către Agnieszka Smoczyńska, The Lure (Córki dancingu). E o comedie muzicală superbă de cel mai înalt nivel cinematografic, cu o bandă sonoră de toată frumusețea. Două surori sirene nimeresc, nu contează prin ce minune, în lumea oamenilor și devin atracția principală a unui night-club, un fel de caberet provincial. Una din ele se îndrăgostește de un tânăr artist. Dilema: atunci când acesta din urmă se îndrăgostește de o altă sirenă va trebui să-l... pape crud, dacă nu vrea să se transforme în spumă de mare... Totul e superb de decalat în acest film, care m-a surprins enorm!

Hazardul a făcut să le privesc pe ambele la câteva săptămâni distanță. Preferințele mele merg, fără nicio rezervă, spre filmul polonez! Iată deci că am reușit să vă recomand ceva bun, pomenind și de un film care a făcut destul buzz la Golden Globe. Și lupul sătul și oaia întreagă!

Partager cet article
15 janvier 2018 1 15 /01 /janvier /2018 10:21
Săptămâna în care totul a fost pe vechi

Poate nu chiar totul, dar sărbătorile – cu siguranță! Și din cauza acestei veritabile schizofrenii moldovenești care durează aproape o lună, nici evenimente majore nu prea am avut, ceea ce nu-i neapvrat rău. În schimb am posibilitatea să comentez anumite subiecte mai pe îndelete, ceea ce nu prea am apucat în alte circumstanțe.

Dar vom începe cu ceva bun:

ÎNFRĂŢIŢI! 97 de localități din Republica Moldova s-au înfrățit cu localități din România în 2017! Să știți că până și orașul Bălți s-a făcut frate cu Botoșani! Desigur, forma e una, iar conținutul – altceva. Orașul Bălți și pe timpurile sovietice era înfrățit cu Larissa din Grecia (hăt din 1985!), însă nu prea am văzut sau auzit față de grec pe acolo. Cu toate acestea înfrățirile respective trebuie să dea un nou și veritabil impuls proceselor integraţionaliste. Pană în 2015, doar 150 de localităti din R. Moldova aveau semnate acorduri de infrătire cu localităti din România. În urma campaniei organizate de Platforma Unionistă Acțiunea 2012 acum doi ani, numărul înfrăţirilor sau localităţilor în curs de înfrăţire a depăşit 500. Radio Chișinău publică o poveste frumoasă despre Chişcăreni și Drajna. Consiliul Local Drajna a contribuit direct la reabilitarea Parcului Central din Chişcăreni, au donat bibliotecii, în repetate rânduri, carte romanească. În 2018 vor fi implementate două proiecte în domeniul educației. Anume astfel trebuie procedat! Lumea trebuie scoasă din mocirlă. Oamenii trebuie să vadă cu ochii lor cum se trăiește peste Prut!

MAI PUŢINE ANIMALE  Nu știu cum stă România la capitolul șeptelului de animale, dar în Republica Moldova numărul lor a scăzut de la 5 milioane în 2015 pană la mai puțin de două milioane în 2017!... Fiindcă nu se poate să-ți bați joc de propria țară și de agricultori... Fiindcă totul e făcut pentru noii latifundiari, vechii agronomi, care sunt mai mult interesați de subvențiile (inclusiv europene) pentru agricultură decât în a crește ceva durabil. Trăiască noua colectivizare, tovarăși! Da, încă ceva: poftă bună, stimaţii mei cititori orășeni! Cum?: sunt gustoși crenvurștii din deșeuri alimentare?

DEDEMAN, DUBLU DOI: BMC „TRUCK & BUS” Vă mai aduceți aminte de compania Dedeman, care așa și nu a reușit să-și deschidă sucursală la Chișinău? Asistăm acum la o a doua sagă de acest fel. Și mai dubioasă și mârșavă. Compania română BMC „Truck & Bus” câștiga o licitație organizată de parcul de autobuze din Chisinău pentru a livra 13 autobuze. Dar Agenția Națională pentru Soluționarea Conflictelor (ANSC) anulează rezultatele concursului la solicitarea unui concurent, BELAZ (din Belorusia). BMC „Truck & Bus” a atacat săptămâna trecută decizia în instanță, dar eu altceva voiam să vă aduc aminte: ANSC a anulat rezultatele licitației exact atunci când premierul moldovean, Filip, pleca cu o vizită oficială în... Belorusia! Eu zic că e genială această coincidență, căci ce altceva poate fi decât o simplă și banală coincidență?

ŞI DE TREI! Unde-s două, merge și a treia! A treia suspendare a atribuțiilor președintelui Dodon, i-a permis lui Candu să semneze „Legea antipropagandă” și să numească membrii noului Guvern. Jurământul a fost depus, și noii miniștri vechi au intrat în funcție.

DODON – INDIANU Probabil așa i s-ar spune președintelui pe undeva prin Ferentari. Săptămâna aceasta s-a adeverit că mult-iubitul președinte al Moldovei este iubit foarte mult şi de către indieni! Vorbim despre likurile pe Facebook şi de faptul că mii de indieni au apreciat profilul lui Halat Alb. Aceeași poveste a fost depistată și pe profilul lui Ilan Şor. La drept vorbind, această „ştire”, în afară de faptul că e amuzantă, m-a mai împăcat puțin cu internauții moldoveni. Nu mai sunt ei chiar într-atât de „îndrăgostiţi” de dodoşori cum păreau!

USATÎI RĂMÂNE FĂRĂ REFERENDUM Bălţenii au vrut referendum pentru a dovedi țării cât de mult îl iubesc ei pe Usatîi. Numai că CEC-ul nu vrea. Iată dacă ar putea Usatîi aduce vreo 30.000 de indieni cu semnături cu tot... Dar asta nu ți-e Facebook, nu se cumpără chiar așa de ușor. Cu 30.000 de mii câștigi doar un scrutin prezidențial, dar ăia sunt sirieni, nu indieni, și sunt buni doar la prostit lumea cu fake news, nu de referendum...

TRANSNISTRENII CHEMAŢI LA APCE Nu știu dacă-i de bine ori de rău. Eu zic că-i de bine. Tiraspolul a fost invitat să trimită oficiali la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la așa numitul „Subcomitet pentru conflicte îngheţate”, structură care reunește raportorii APCE pentru ţările membre ale Consiliului Europei pe teritoriul cărora se află conflicte înghețate. Cel puțin vor trebui de acum încolo să explice și celorlalți cele făptuite, căci chestia cu recunoașterea de facto a atributelor statalității nu mai funcționează demult.

MAMA LOR DE CENTRU În sfârșit am ajuns și la subiectul care a înroșit internetul și presa din Moldova timp de două săptămâni. Vom discuta despre scandalul de la Institutul Mamei și a Copilului. Nu voi reveni la conținutul scandalului: în primul rând eu nu știu ce anume s-a întâmplat, (că doar nu am să cred presa din Moldova?), în al doilea rând, ceea ce știu eu o știți probabil și Domniile voastre, dat fiind faptul că ne leagă același spațiu (la Internet mă refer). Cert e că ceva s-a întâmplat. Ceva excepțional, dar în același timp destul de urât. Povestea era în plină desfășurare săptămâna trecută, dar nu m-am atins de ea în ediția de acum şapte zile. Prea suspectă mi-a părut isteria generală, prea semăna cu recentul caz Brăguţă (vom reveni imediat la similitudinea respectivă). Cred că am avut dreptate. Deznodământul: au fost demise două persoane, alte câteva au fost sancționate. A mai fost luată o decizie de a institui un organ independent care se va ocupa de probleme de etică și deontologie în medicină. Se va schimba ceva de acum înainte? Nu cred. În primul rând fiindcă persoanele concediate nu vor fi înlocuite cu persoane mai bune. Nu-i de unde. În al doilea, fiindcă chestiile care țin de empatie şi omenie nu se pot decreta prin lege. Iar frica de sancțiuni nu durează mult. Nu poate spitalul fi o excepție, le fel cum, de altfel, nu poate nicio altă instituție. Ziceam: nu poate spitalul fi o oază de bunătate și mizericordie într-un deșert în care contează doar banul, în care au valoare doar poantele, o societate în care ura și umilirea, bădărănismul, sunt elemente centrale relaționale... De ce credeţi că fuge lumea ca de naiba din țară? De sărăcie? Aș... Nu mai este chiar într-atât de săracă lumea la noi precum vă pare. Numai că e sufocant... Credeți că nu am dreptate? Dar eu am testat! Iată că ajungem și la similitudinile cu cazul Brăguţă: în ediția de 22 decembrie vorbeam despre o știre (ceea ce relata ea e un ditamai fenomen la noi!) abominabilă (cel puțin așa a fost pentru mine) care povestea cum un „avocat” beat criță la volanul unui automobil fițos a tamponat o mamă cu un copil pe o trecere de pietoni. Tipul se comporta obraznic, amenința cu o armă (cam așa ca Brăguţă)... Era, de fapt, un test revelator. Nu, „presa” nu a făcut „scandal”. Bănuiesc fiindcă nu era nicio instituție a „statului capturat” la mijloc. Iar într-o țară în care doar oportunismul și manipulările contează și nu viața unui om, lucrurile nu pot să se schimbe „spre bine”.

Şi nu voi trimite azi nicio cireşică.

O săptămână frumoasă vă doresc. Un An Nou fericit. Pe vechi.

Partager cet article
9 janvier 2018 2 09 /01 /janvier /2018 15:19
Războiul panourilor publicitare din Ebbing, Missouri

Fiecare în viaţă are de dus o luptă. Un război strict personal. C-o fi o boală incurabilă, o pierdere irecuperabilă, un handicap, o mamă omniprezentă… Nu contează cu adevarat ce fel de luptă duci. Oricum, războiul tău e cel mai sfânt. În opinia mea, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri (care a luat recent Golden Globe) este anume despre asta. Martin McDonagh reuşeşte să reunească într-un singur film mai multe personaje extrem de puternice: o mamă, fiica căreia a fost omorâtă, iar ancheta nu avansează, un şef de poliţie care moare de cancer, un poliţist care trăieşte cu mama, un pitic care suferă din cauza condiţiei sale fizice, un agent publicitar care moare de plictiseală într-un orăşel pierdut american… Povestea începe atunci când mama (rol pentru care Frances McDormand a fost premiată, şi ea, cu un Golden Globe) închiriează trei panouri publicitare pentru a cere poliţiei socoteală … Ce se întâmplă atunci când toate aceste războaie sunt puse launloc? Al cui e mai sfânt? Se sting unul pe altul? Se prefac în unul mai mare? Violenţa naşte intotdeauna şi neapărat violenţă?

  • Eşti sigur?
  • Nu.
  • Bine, vom decide în drum…

Este dialogul cu care sfarşeşte acest superb film pe care vi-l recomand să-l priviţi numaidecât!

Partager cet article
8 janvier 2018 1 08 /01 /janvier /2018 12:12
Săptămâna în care s-a văzut cât gunoi este la Bălţi

Dacă ați observat cumva (ceea ce ar fi măgulitor pentru mine), ediția de săptămâna trecută nu a apărut. La o adică nici nu prea cred că ar fi fost binevenită cu două zile înainte de revelion, când oamenii sănătoși la minte, dar mai ales la trup, nu-și văd capul de griji, alergând prin magazine după ultimile ingrediente pentru salături „olivier” ori ce se mai pregătește acum pentru masa de sărbătoare. Aflam chiar în seara de revelion că chipurile „vinegretul” sau „şuba” de altădată nu ar mai fi la modă, gospodinele de azi alergând după ingrediente mai alese: ananasuri, craburi, fileuri de puișor, ș.a.m.d.... Intrând în această discuție elevată, de circumstanță, aș zice eu, purtată într-un oraș pe malul Rhinului (și acesta un simbol al timpurilor noi), am ajuns la concluzia că această modă culinară s-ar datora costului ingredientelor și că „scrânghiță”, parizerul, mazărea, cartofii, ouăle sau castraveții murați nu ar mai corespunde standardelor glamuroase ale moldovenilor fițoși de azi... Cu asemenea atitudini vom ajunge să mâncăm salături din caviar amestecate cu cristale swarovski, Doamne iartă-mă... Eu unul am savurat cu cea mai mare plăcere la masa de revelion slănină cu usturoi (printre alte bucate, desigur).

Dar iată că a trecut și această molimă, suntem din nou la posturile noastre, bine ajunși în 2018, și nu pot să încalc tradițiile. Vă doresc, deci, dragii mei, un an cât mai bun, sănătate de oțel din ăla inoxidabil ca să nu călcați pragul instituțiilor medicale, să știți să vă bucurați, căci viața cum n-ai da, oriunde și oricând, ne aduce și bucurii, totul e să nu treacă pe lângă noi, acei veșnic stresați și mai nefericiți decât alții (au fost chiar publicate sondaje în materie care demonstrează că moldovenii sunt printre cei mai nefericiți de pe glob), vă mai doresc să vă bucurați de roadele muncii voastre și, desigur, puțin noroc!

Acum vom trece și la cele bune și nebune care s-au întâmplat săptămâna trecută în statul pre nume falnic „Republica Moldova”. Vom zice de la bun început că nu s-au întâmplat prea multe și asta-i bine. A fost Anul Nou, cum n-ai da. Mai mult decât atât, cel mai semnificativ eveniment al săptămânii s-a derulat departe de Chișinău, la Bălți! Cu acesta și vom începe:

GUNOIUL DE LA BĂLŢI Melodrama săptămânii trecute s-a derulat la Bălți, acolo unde gunoaiele (deloc metaforice) au invadat orașul. Asta e, primăria nu ți-e președinție, acolo e nevoie de prezență, de muncă, de ceva competențe, de bună voință, la urma urmelor. Adică exact ceea ce nu are Usatîi, primarul ales de către bălţeni. Chiar mai bine, nu-i exclus ca toate problemele din oraș (căci se pare că gunoaiele nu sunt decât cele mai vizibile și mai... puturoase din toate) să fie generate chiar de primarul interlop, care nu vede în oraș decât un mijloc de a stoarce bani. Dacă nu ar fi amnezici de tot, bălţenii și-ar aduce aminte de cum au fost generate primele conflicte în Primărie: eu, spre exemplu, îmi aduc aminte de o declarație a fugarului în persoană, reacţionând la o tentativă nereușită de a rezilia niște contracte care suna cam așa: „Oameni serioși au plătit bani grei pentru a prelua acest business și noi acum ce să le zicem?”... Și nici nu ai cum spune că bălţenii nu știau pe cine-l aleg... Deci Usatîi s-a sfădit cu gunoierii, ei s-au supărat, respectiv gunoaiele au împânzit orașul. În fața unei catostrofe iminente, Filip a adus câteva autospeciale, un detașament de carabineri (știe el ce știe: bălţenii sunt capabili să-și apere gunoaiele) și a curățat orașul. Ce va fi mai departe încă nu știm bine, dar scandalul a făcut victime: viceprimarul Igor Şeremet la fel precum șeful pe drumuri, Serghei Pcela, au demisionat deja. Șefii de la Construcții Capitale și Termogaz au făcut declarații că vor boicota adunările „Skype” de acum înainte. Dreptul la prima semnătură trece la Leonid Babii, iar Renato Usatîi, ca și Primăria orașului de altfel, cheamă bălţenii la referendum. Renato Usatîi vede just: bălţenii știu să-și apere gunoaiele... Iar dacă e să fim mai serioși, va trebui să înţelegem că niciun referendum nu va reuși în contextul actual în Republica Moldova. La fel cum nu a reușit referendumul împotriva lui Chirtoacă, la fel va eșua și referendumul împotriva lui Usatîi. Și, în genere, Usatîi a fost ales. N-au decât să-l rabde. Ori justiția să-și facă treaba până la capăt și să-l destituie. Apropo, supărat foc, Usatii o dzâs cî strânji numiri di tilifon ka sî aduni tătî diaspora la Kişnău.

GRUPUL DE INIŢIATIVĂ LA CEC CEC-ul a primit cererea pentru înregistrarea grupului de inițiativă pentru organizarea referendumului împotriva votului mixt. La ce mai servește acest referendum eu nu prea înțeleg, oricum în 2018 vom vota conform sitemului mixt... Și mai sunt curios să știu câți din acei din grupul de inițiativă militau pentru sitemul uninominal acum 2-3 ani. Fără niciun scop anume. Just to have fun!

SUSPENDARE PROGRAMATĂ Dodon, după cum era și previzibil, a fost suspendat de către CC pentru ca mega-remanierea guvernamentală să devină efectivă. Respectiv, nu ar fi trebuit să-i acordăm mare atenție și s-o considerăm de acum înainte drept o rutină, cu atât mai mult că nici a treia lui suspendare nu e departe: vine la rând așa zisa „lege antipropagandă”. Ceea ce este mai curios este reacția unui deputat rus, un oarecare Kalașnikov (simbolic nume), care zice că s-ar putea ca la Chișinău să răbufnească proteste. Vai, dar ce coordonare cu adresarea lui Usatîi către „diasporă”! Foarte curios... La fel, devin o rutină şi întrevederile președintelui ales cu ambasadorul rus Muhametşin de fiecare dată când este suspendat sau se întâmplă ceva cât de cât important în țară... Despre călătoriile lui Dodon la Moscova tot nu am trebui să mai amintim. Sau poate invers, ar trebui să amintim de fiecare dată, mai ales când președintele nu stă la Chișinău nici măcar de sărbători...

Cam atât pentru prima ediţie a anului... Să știți că va fi un an extrem de greu. Mai ales pentru tipi de alde mine. Mașinăria propagandistică și manipulatorie lucrează la turații maxime. Nu mai știi ce-i drept şi ce nu este, ce e făcătură și ce este rezultatul acestor făcături... Nu degeaba și-a creat Putin o Armată de operațiuni informaționale (Войска информационных операций)... Aşa că... Păziţi-vă! Mai ales de ştiri! Ştiti, vorba aia: No news, good news.

Vom pune punct aici, dar nu înainte de a trimite Cireșica de pe tort și aș vrea s-o trimit astăzi hăt departe, la Sankt-Peterburg, lui Nevzorov. În tradiționala sa emisiune de miercuri fostul combatant transnistrean (este cică și decorat de separatiști, pe care de la o vreme îi numește deschis „terorişti”) şi-a batut joc, aşa cum numai el ştie s-o faca, de Dodon. Îl citez: „Глупый Додон, который президент Молдавии, «допрезидентился», блин нафиг, и его отправили пешком в Москву. Здесь ему обещали помочь открыть бизнес, жить он первое время будет наверное в мавзолее, протирать Ленина, по-моему, у него будет салон интимной стрижки, и он наконец-то найдёт себя. Действительно, никого глупее его на мировой арене среди всех лидеров не было, и он, что называется, доигрался...” Cam aşa. Ştie el Nevzorov ce ştie!

Partager cet article
27 décembre 2017 3 27 /12 /décembre /2017 16:04
Atavisme de Crăciun

Detest mandarinele stricate

O obsesie

În fiecare zi verific cutia

Dacă nu cumva s-a stricat

Vreo una peste

Noapte

 

Iarna

Niciodată nu se termină

Mandarinele din casă

Am eu grijă de asta

 

Îmi plac jucăriile de brad

Am cheltuit o avere

Pe ele…

Când eram mic aveam

Un clovn şi

Un iepuraş

De sticlă.

Şi un glob magic

Uşor şi aerian

Sticlă aeriană…

Şi astăzi îmi este frică

Să le sparg

Toate visele mele

Sunt globuri

Din sticlă aeriană

Precum ACELA

Pe care l-am spart

Din întâmplare…

 

Detest să mi se ofere

Cadouri de Crăciun

Detest cadourile în general

Nu vreau nimic

Nu-mi oferiţi nimic

Vă implor

Niciodată

Sub nicio formă

Atât de mult mi-am droit

O jucarie încât

A devenit mare

Cât o planetă venită din

Altă galaxie

Şi a eclipsat totul…

Nimeni nu-i de vină

Mi-a fost oferită

De Anul Nou

Eu nu mai vreau ca

O maşinică din plastic

De rea calitate

Să poată eclipsa ceva…

Aşa erau atunci visele

De rea calitate şi

Pe jumătate stricate

 

Acum ar trebui să termin

Să pun un final

La acest text

Să găsesc o metaforă trăsnită

Unul cu Leru-i ler

Şi Florile dalbe

Care nu veneau niciodată

În oraşul nostru tern

Dar veneau când eram la bunei

Nu-s

S-au terminat metaforele

La magazin

Nu se mai vând

Trei la leu

 

Mi-a zis mai deunăzi

Un om deştept

Astea nu-s poeme

Sunt un fel de tablete

Un fel de… texte

Poezia e altceva

Nici nu contest

Poezia

A rămas prinsă

Într-un glob de

Sticlă aerian

 

Nu, nici în acest oraş

Nu vine nimeni

Cu Florile dalbe

Partager cet article
25 décembre 2017 1 25 /12 /décembre /2017 17:58
Săptămâna în care securitatea statului a fost lăsată pârlog

Săptămâna trecută vă povesteam, despre un proiect de lege prin care autoritățile publice locale vor putea da în arendă loturile de pământ care nu vor fi lucrate, fără a întreba de proprietar, un fel de expropriere bolșevică, dar ceva mai soft.

Dar să știți că în țara noastră dragă, care se mai numește încă Republica Moldova, sunt domenii cu mult mai sensibile și poate chiar mai importante care sunt lăsate pârlog… Poate ați intuit deja unde bat, vom ajunge și acolo, dar puțin mai târziu...Vom începe cu altceva:

VASILE ROMANCIUC – 70! Sunt rânduri și versuri pe care le recunoaşte fiecare. Uneori lumea cunoaște textul, dar nu mai știe cine îi este autorul. Există oare o recunoștință mai deplină pentru creația unui autor? Cine nu știe „Busuioc la naștere, / Busuioc la moarte, / Floare de tristețe, / Floare de noroc... / Viața noastră, toată, / Doamne, cum încape / Între două fire / Mici de busuioc!”? Vasile Romanciuc, poetul care credea în copilărie că „Dumnezeu / locuiește la Liveni, / peste Prut…”, face parte din clasicii vii ai poeziei noastre. Să ne trăiești, Maestre! Sănătate multă îți dorim și un fir de busuioc! Doar unul, acel de la început!

28 DE ANI DE LA REVOLUŢIE! În această perioadă se cuvine să pomenim despre o altă aniversare, mult mai tragică și mai dramatică. Acum 28 de ani cădea regimul Ceaușescu! Totul a început pe 16 decembrie, la Timișoara. Ce anume s-a întâmplat, cum s-a întâmplat – discuțiile continuă și astăzi. Nu cred că am timp și spațiu aici să mă lansez în dezbateri, dar se cuvine, acesta este sensul, SE CUVINE să ținem minte. Căci atunci când uităm se întâmplă mineriade... Sau ceea ce se întâmplă acum, în aceste zile, în Parlamentul și în Senatul României... Apropo, în România până și magistrații protestează împotriva legilor care ar favoriza corupția. În Republica Moldova aceștia sunt de cealalta parte a baricadei...

ADIO, MIHAI I, REGE AL ROMÂNILOR! Sâmbăta trecută, pe 16 decembrie (să vezi, coincidență!), românii își petreceau în ultimul drum ultimul rege... Regele Mihai a fost înmormântat cu onoruri militare, în prezența reprezentanților practic tuturor caselor regale, presa din toată lumea a scris despre Regele Mihai... Iar în Moldova ceea ce avem noi pe post de președinte refuză să decreteze doliu național, Voronin, ca un bădăran sadea, nu se ridică în picioare nici măcar pentru minutul de reculegere, iar câinii lor de servi ci își varsă veninul pe rețelele de socializare înjurând și răspândind minciuni propagandistice... Noroc că mai avem oameni cu obraz la talpă, precum în satul Regina Maria din Soroca, care ne salvează puţinul de ne-a mai rămas din onoare...

Acum vom trece şi la celelalte, care mai bune, care mai nebune:

CONECTAŢI? DA, PESTE TREI ANI... După 26 de ani de independență, în sfârșit, carul se mișcă din loc! UE, BERD, BEI, BM, toți au pus mână de la mână și au sclipuit 270 de milioane pentru ca într-o perioadă de trei ani de zile să interconectăm rețelele noastre electrice cu România! Partea bună e că se va face, partea rea e că va mai dura trei ani. Dar fiți de acord: 3 ani nu-s 26... Eh, dacă ar fi fost făcut acest lucru acum 26 de ani!... Chestia cu interconectarea rețelelor e una destul de curioasă din punct de vedere al logicii elementare: conectarea respectivă nu este neapărat un act unionist (e doar rațiune economică și chiar independentistă, statalistă, dacă doriți), dar refuzul sau lipsa de inițiative în acest sens este clar un act politic, de sabotare a independenței economice și suveranității Republicii Moldova, într-atât de strigătoare la cer a fost întotdeauna necesitatea conectării reţelelor energetice cu toţi vecinii...

AMBASADORUL ÎN RUSIA CHEMAT LA CHIŞINĂU  Andrei Neguța, Ambasadorul R. Moldova la Moscova a fost chemat la Chişinău pentru consultări. Până aici parcă totul este relativ ordinar. Este o practică destul de obișnuită, mai ales atunci când relațiile devin destul de sensibile între state, dar comunicatul mai specifică ceva: e chemat pe o durată nedeterminată. Și uite acest lucru este destul de grav. Dar faptul că Neguța a participat la o întrevedere (tradițională, am zice noi) cu Muhametşin la Chișinău ne face să ne gândim ce ambasadorul a fost chemat la Chișinău nu din cauza relației Moldovei cu Rusia...

DUGHIN LA CHIŞINĂU În chiar zilele când România era în doliu, Dodon nu a găsit o altă formă de sfidare a bunului simț decât să-l cheme la Chișinău pe... Dughin în persoană, individul care spunea deschis că ucrainenii trebuie uciși... Cu Dodon parcă ne-am lămurit și să mai căutăm rațiune sau ceva cumsecădenie la el ar fi o prostie. A noastră, nu a lui. Întrebarea mea e alta: dacă a fost declarat Rogozin persona non grata și i s-a interzis accesul în Moldova, cum de este lăsat să intre Dughin?!!!

MURUIANU MAI SPALĂ Vă mai aduceți aminte de laundromatul moldovenesc? Dar de așa numitul „furt al miliardului”? Prezumția nevinovăției nu ne permite să spunem că Muruianu a fost implicat în acel mecanism, ne vom limita deci la ceea ce a fost deja comunicat și confirmat în presă și anume că fiica lui Muruianu, Mihaela, s-a făcut de poveste, inclusiv în presa britanică, căci ea închiria un apartament excesiv de luxos în chiar centrul Londrei pentru care plătea 180 de dolari pe zi! O anchetă RISE afirmă că fiica lui Muruianu a beneficiat chiar de niște bani pe urma laundromatului-1,6 milioane lei. Iată că săptămâna trecută, judecătorul inocent Muruianu îi da câstig de cauză Stelei Pahomi, considerată de mulţi un fel de mână dreaptă a lui Platon, dar inocentă şi ea desigur în virtutea aceleeaşi prezumţii a nevinovăţiei, şi ea redevine membru al Consiliului de Administrare al MAIB, statut care i-a fost retras de către BNM în 2016.

GABURICI IS BACK! La multe mă puteam aștepta, dar la acest come back – chiar deloc! Săptămâna trecută a avut loc o remaniere guvernamentală de proporții, anunțată chiar de Plahotniuc în persoană. Hazardul a vrut să ascult comunicatul respectiv în direct. Și când am auzit de Gaburici mai n-am căzut de pe scaun! Trecem peste faptul că a fost de-a dreptul jenant să urmărești gestualiltatea și mimica protagoniștilor în direct... Vom lăsa de asemenea la o parte pentru moment numele puțin cunoscute publicului larg: Svetlana Cebotari, Cristina Lesnic, Liviu Volconovici sau Tudor Ulianovschi. Ne vom concentra asupra numelor mari, în sens de cunoscute: Iurie Leancă, Alexandru Tănase și Chiril Gaburici. Numirea lui Alexandru Tănase nu pot decât s-o salut, acea a lui Iurie Leancă este desigur mult mai șubredă, ținând cont de ceea ce s-a întâmplat pe vremea cât era el prim-ministru, dar e destul de ușor de apărat și ea... În schimb, acea a lui Gaburici nu rezistala la nicio critică! Omul acesta nu are nici barem diplomă de studii superioare, că doar nu putem considera Universitatea Slavonă (cu frecvență redusă) studii serioase! Bâlbâiala lui Candu despre „omul care a lansat și gestionat afaceri” chiar e rizibilă pentru acei care sunt familiari cu mediul afacerilor din Moldova... Eu nu pot să-mi imaginez ca „holdingul” să fie într-atât de naiv. Respectiv, nu pot exista decât două explicații ale acestei numiri: Gaburici e pus ori pe post de paratrăsnet, ori pe post de țap ispășitor, roluri pe care le-a mai jucat pe când era prim-ministru. Paratrăsnet va fi în primul rând pentru Leancă, care în mod normal nu ar mai trebui să ocupe posturi importante în stat după „furtul miliardului”. Iar țap ispășitor va fi în cazul în care va trebui să sară vre-o supapă când va deveni prea mare presiunea din cauza neîndeplinirii celor 28 de condiții... Știți voi pentru ce.

SIS LĂSAT PÂRLOG Dar dacă numirea lui Gaburici suscită în primul rând hohote de râs, atunci numirea lui Vitalie Pârlog, fost ministru al justiției pe timpul lui Voronin, omul care plânge și azi după vremea pe când era ministru de interne al RSS Moldovenești, este de-a dreptul îngrijorătoare. E uluitor şi scandalos! Cum poate fi demnă de încredere o asemenea persoană? Și chiar dacă nu are nimic cu GRU (să presupunem), cum poți numi o persoană cu un asemenea CV șef pe SIS? Cum poți după asta să eviți suspiciuni și discuții, cu treabă și fără treabă, despre „mâna Moscovei” și „coloana a V-a”?. Și cum poți după asta prezenta în Parlament legi despre „combaterea propagandei”?... Inexplicabil! Ori poate acesta este un cadou din partea statului moldav FSB-ului cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la înfiintarea CK-ului?...

AVOCAT – KILLER Așa un film la Chișinău: un individ beat criță, un oarecare Denis Iurco, avocat(!) de meserie tamponează o mamă cu doi copii care traversau regulamentar strada... E agresiv, ameninţă verbal, amenință cu o armă, înjură... Din păcate, nu am văzut „societatea civilă” și activiștii noștri din tradiționalele topuri VIP să se revolte. Măcar la fel că în cazul Brăguţă... Căutaţi conecţiuni logice ca să înţelegeţi ce vreau să spun...

KROLL II PUBLICAT Joi a fost publicat a doua parte a raportului KROLL. Îmi cer iertare, dar documentul este destul de voluminos şi nu am reuşit să-l răsfoiesc pentru ediţia de astăzi. Va las să-l citiți dacă doriți, dar de comentat îl vom comenta mai detaliat săptămâna care vine, chiar dacă nu cred că vom descoperi ceva absolut nou în el...

Cam astea au fost. Mi-au mai rămas doar două lucruri să vă spun. În primul rând nu vom uita de cireșica de pe tort care în această săptămână aș dori s-o trimit lui Valentin Bodiu, fost director la „Cricova”, reținut în această săptămână pentru abuz de serviciu. A înstrăinat omul niște terenuri care aparțineau combinatului. La drept vorbind nu ar merita el cireșica, ci portocale, conform convențiilor și statutului, dar chestia e că eu demult l-aș fi arestat și ținut încuiat undeva prin beciurile de acolo. Stiţi pentru ce? Nu pentru terenuri, asta-i treaba CNA-ului, ci pentru calitatea vinurilor de la Cricova, pe care eu cum nu am putut să le beau așa și nu pot nici până astăzi.

Si ultimul lucru, poate cel mai important: peste câteva zile vom sărbători cu toţii Crăciunul. Vă doresc tuturor sărbători luminoase alături de oameni care vă sunt apropiaţi cu un păhărel de vin bun (nu de la Cricova) la un foc de sobă sau cămin, sau pur şi simplu la călduţ. Şi să vă aducă Moşul de toate, dar numai dacă le-aţi meritat!

Iar din partea mea vă ofer un poem de Vasile Romanciuc care parcă a fost scris anume pentru săptămâna care a trecut!

 

Balaurul care n-a mai ajuns în poveste

Cică un balaur cu şapte capete

S-a pornit la-mpărat - ce vrea să capete?

Nu ştie nici el, căpcăunul -

Din şapte capete n-are minte nici unul.

Ceea ce ştie pocitania este

Că un împărat plus un balaur fac o poveste...

E adevărat, îşi dă seama monstrul şaptecăpos,

Că povestea nu e poveste fără Făt-Frumos.

Dar, cu Făt-Frumos, balaurul ştie prea bine:

Capetele, oricât de multe, rămân tare puţine.

(Asta, în caz că ai un pic de noroc,

Căci se poate întâmpla să nu-ţi mai rămână căpşoare deloc.)

Mâhnit, balaurul şi-a zis: "Nu mă mai duc la-mpăratul,

Mă-ntorc să fac carte, să-mi iau bacalaureatul...

Cu şapte capete proaste mi-e peste

Puteri să ajung în poveste, pot să ajung de poveste..."

Vreţi să ştiţi ce-a fost mai departe?

Balaurul s-a dus să-nveţe carte.

De-nvăţat a-nvăţat, e drept,

Dar n-a mai ajuns deştept...

Cum vă spuneam, era o fire năucă -

Şi-a pus pe fiecare cap câte o perucă,

Apoi s-a proclamat

Împărat.

(Era convins că-mpăratul e-mpărat

Doar pentru că are perucă pe cap.)

Într-o zi, ce-i veni unuia din capetele sale înalte -

A zis că e mai deştept decât celelalte...

De-atunci au prins a se mânca între ele, câte un pic, câte un pic

Până când n-a mai rămas din balaur nimic -

Doar poate-o pildă, spre luare-aminte:

Toate-ntâmplările se prefac în cuvinte...

Toate-ntâmplările se prefac în cuvinte...

Partager cet article
22 décembre 2017 5 22 /12 /décembre /2017 14:16
1989. Revoluţia

Când eram copil

Mă jucam de-a moartea

Închideam ochii şi mă prefăceam mort

Gata, am murit

Să vină mama să mă vadă

Cum am murit

Să-i pară rău

Să plângă toţi de jale

Să vină toţi

Să vadă

Ce copil mininat au pierdut

Să ştie ei cum să mă mai certe

Altădată… 

Dar nu funcţiona

Niciodată…

 

Nu poţi să te prefaci mort

Asta am înţeles atunci

Când eram copil…

 

Nu există moarte prefacută

Nu există moarte făţarnică

Nu există moarte în suspans

Nu există moarte pe datorie

Nu există moarte interesată

Nu există moarte conformistă

Nu există moarte traseistă

Nu există moarte complotistă

Nu există moarte manipulatorie

Nu există moarte contemplativă

Nu există moarte indiferentă

Nu există moarte proletară

Nu există moarte intelectuală…

 

SE MOARE

DEFINITIV

ABSOLUT

SI PENTRU TOTDEAUNA

 

Voi, acei care nu credeţi,

Să mergeţi

Măcar o dată

în faţa unui tanc

sau TAB

sau măcar a unui şir

de ostaşi înarmaţi

şi să le strigaţi în faţă :

LI-BER-TA-TE !

 

Apoi să veniţi

Să discutăm

La un pahar de şampanie

Şi fursecuri

Dacă a fost revoluţie

În 1989

Ori ba.

 

Origine imagine

 

Partager cet article
18 décembre 2017 1 18 /12 /décembre /2017 11:12
Săptămâna în care toţi au aflat oficial că unioniştii sunt mulţi!

Iată stau și mă gândesc: oare de ce nu ar exista un birou, o comisie, un departament ceva pentru a combate discriminarea știrilor ? No, pe bune, există săptămâni în care se întâmplă multe și toate parcă ar fi importante, dar din lipsă de spațiu sunt nevoit să le triez și pe multe să le las la o parte necomentate. Dar există și săptămâni în care mai că nu se întâmplă nimic deosebit, iar același spațiu tot trebuie umplut cu ceva... Mare nedreptate, domnilor! Săptămâna care a trecut a fost una din alea când mai că nu am despre ce vă povesti. Vin sărbătorile și lumea se mai calmează nițel. Poate că-i mai bine așa, căci să ne amintim ceea ce vă zic dintotdeauna: no news – good news!

Câte ceva totuși s-a mai întâmplat și săptămâna trecută și nu-i exclus să fie nu doar semnificativ, ci și premonitoriu. Să vedem:

OFICIAL – 32%! Probabil cea mai importantă știre a săptămânii a fost publicarea unui sondaj realizat de către IMAS. Rezultatele sondajului sunt foarte încurajatoare. 32 % din respondeti s-au declarat unioniști. Eu unul nu-mi aduc aminte scor într-atât de înalt de când mă țin minte. Dar ceea ce mă bucură în deosebi este faptul că proeuropeni se declară 60 %! De ce mă bucură? În primul rând fiindcă fenomenul mediatic „furtul miliardului” pare că s-a consumat. Am revenit la scoruri echivalente cu perioada de glorie a parcursului european al Moldovei. Dar nu asta îmi pare curios, ci faptul că decalajul între unioniști și proeuropeni este exagerat de mare. Nu cred ca tocmai jumătate din acei 60% de proeuropeni să fie împotriva unirii. S-ar putea ca totul să depindă de noțiunea de „unionist”. De felul în care fiecare definește ceea ce înseamnă a fi unionist. Și iată aici ar fi curios să examinăm alte cifre și anume cele referitoare la partide. Nicio formațiune care se declară „unionistă” încă nu trece pragul electoral... Dacă lumea asociază intenția de vot pentru un partid cu noțiunea de unionist discrepanța devine explicabilă. Mai este încă mult de lucru, un bazin electoral enorm rămâne de convins, dar până la alegeri mai avem un an întreg și dacă tendințele se confirmă, viitorul poate fi promițător, mai ales dacă e să ținem cont de noua lege a audiovizualului care intră în vigoare. Dar nici să ne culcăm pe o ureche nu ar trebui, căci partidul lui Dodon continuă să fie detașat în frunte, chiar dacă pierde din lustru. E drept că a mai fost publicat un sondaj, de la BOP, dar sondajele IMAS s-au dovedit întotdeauna a fi foarte aproape de realitate, iar criticile aduse de către Doru Petruți îmi păr fondate, bine argumentate și legitime.

BĂSESCU ADUNĂ SALĂ PLINĂ LA BĂLŢI Nu cred că pot exista dubii aici: scorul unioniştilor este în mare parte datorat prezenței și activității desfășurate în țară de către Băsescu. Ex-Președintele României e un actor politic şevronat și experimentat, fără egal pe scena politică moldovenească. El încă nu prea a dat greș, iar prestația sa impecabilă eclipsează pentru moment stângăciile și erorile locotenenților săi. Băsescu a știut să aleagă întotdeauna formatul, tonul, argumentele potrivite pentru fiecare intervenție a sa. În tête-à-tête merge doar la emisiuni „prietenoase”, cu publicul larg nu vorbește despre valori naționaliste și patriotarde, ci despre chestii elementare cum ar fi salariile, pensiile, subvențiile pentru dezvoltarea sectorului public și privat, cu publicul potențial „ostil” recurge la moderatori care știu să controleze sala... Chapeau, Domnule Președinte! Iată că și la Bălți Băsescu a reușit să adune o sală întreagă de lume. Cea mai mare sală disponibilă din oraș: acea a Teatrului Național „V. Alecsandri”!

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PENTRU EUROPA Nu știu cât de importante pot fi și cât impact real vor avea aceste decizii în afară de efectul lor mediatic și de imagine, dar CCM a luat săptămâna trecută două decizii semnificative: a avizat pozitiv proiectul de lege cu introducerea parcursului pro-european în Constituție și... a decis că Președintele țării nu poate fi membru de partid. Dodon va trebui să aleagă!

BIROU NATO LA CHIŞINĂU Biroului de legătură al Alianței Nord Atlantice de la Chișinău a fost oficial deschis! În sfârșit am reușit să facem ca la Moscova! Ar trebui să ne bucurăm, nu-i așa, tovarășe Dodon?

NOUA COLECTIVIZARE? Nu puteam trece peste asta! Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului a elaborat un proiect de lege privind modificarea Codului Funciar: terenurile agricole care nu vor fi prelucrate timp de doi ani vor ajunge în gestiunea autorităţilor publice locale. Autorităţile le vor putea da în arendă, pe o perioadă de pană la cinci ani, celor care vor să le prelucreze. Pute a expropriere în cele mai frumoase tradiții bolșevice! Ceea ce însă mă scandalizează cel mai mult este că nimeni nu este scandalizat... Și cum rămâne cu „proprietatea privată”? Știți care este valoarea acestei expresii în societățile spre care, chipurile, tindem? În 26 de ani nu a citit nimeni nicio carte în acest sens? Credeți că exagerez? Ba deloc! Ceea ce se întâmplă în agricultură seamănă deja a o nouă colectivizare. „Liderii” (așa pare-se că le zice) abia așteaptă noile loturi... Iar fraza asta este o bijuterie de ipocrizie şi „sovok”: „Terenurile neprelucrate stimulează mulți dăunători, iar agricultorii sunt nevoiţi să utilizeze chimicate şi îngrăşăminte pentru a le combate”... Parcă mă revăd în anii 80 la şcoala în care ni se predau listele cu animale „folositoare” şi „dăunatoare”. Drept că despre ecosistem încă nu se preda nimic... Şi bineînţeles, sărmanii fermieri sunt NEVOIŢI să folosească otravă... Bănuiesc că de îndată ce vor pune laba pe noile terenuri vor înceta să bage herbicide?...

Cam atât pentru această săptămână. Ne vom lua rămas bun, dar nu înainte de a trimite cireșica de pe tort. O vom trimite la vama Albița. Cred că sărmanii vameși și grăniceri au nevoie de ceva dulce după povestea cu... porcii. 200 de godaci au stat câteva zile în vamă, în remorca camionului. Eu nici nu pot să-mi imaginez ce vacarm pot face 200 de porcine flămânde! Și nici ce se face în tărtăcuța celui care a decis să blocheze „marfa” respectivă în vamă. 

O săptămână frumoasă vă doresc! Și nu uitați ce mai ziceam de la bun început: No news – good news!

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher