Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
26 février 2018 1 26 /02 /février /2018 12:32
Săptămâna în care s-au încurcat iţele

Cum n-ai învârti-o și cum n-ai suci-o, dar scandalul mediatic și ultra-mediatizat (RISE vs. Caritate.md) nu poate și nu are cum să eclipseze principala noutate a săptămânii din republica Moldova: demisia Primarului ales al Chișinăului, Dorin Chirtoacă. Vom reveni imediat la această demisie, dar nu înainte de a face o altă socoteală: acea a localităților care au semnat declarația de Unire.

43 ! Săptămâna trecută au fost „doar” 28. +15 într-o săptămână! Această „creştere” era de „doar” +11 săptămâna trecută. Progresăm deci la toți „indicatorii”, mai mult decât atât, am trecut la un nivel superior și calitativ! Lista localităților a fost completată de un oraș: Cimişlia, și de un raion: Străşeni! Cu toate că destui de mulți în marea și falnica noastră republică independentă iau cel puțin în derâdere aceste declarații, taxându-le de simbolism, populism, infantilism, manipulări ale „păpușarului” și câte și mai câte, eu nu le-aș trata cu lejeritate. Mai ales când din cealaltă tabără, a preș(e)dintelui, vin reacții bolnăvicioase, precum învinuirea consulului României de la Bălți de... corupție! Ah da, amatorii „statului capturat” vor zice că Dodon e în cârdășie cu „holdingul”, cum să nu? Păpușarul, dacă e să-i credem, ar controla tot, de la Interpol până la Congresul american! Eu le-aș recomanda să caute atent în telescop, sunt sigur că pe mașina aia roșie (mmm, deja e dubios!) trimisă recent să polueze spațiul intersideral, e ascuns undeva un logo al PD-ului și un mesaj subliminal pentru marțieni! Să fiu înțeles corect: eu nu neg existența „holdingului”, dar măsură nu strică nicăieri. Asta e, în țara în care ignoranța e la putere, iar școala și educația a devenit un lux accesibil numai celor cu bursa plină, simbolurile capătă o dimensiune aparte și devin apanajul puterii... Iar teoriile fanteziste cu comploturi văzute peste tot sunt mijloace manipulatorii nu mai puțin de temut decât propaganda... Vă mai aduceți aminte de 30.000 de sirieni? Iar dacă e să revenim la declarațiile semnate, ce să ne mire? Celor mici, ce le rămâne altceva dacă nu idealul și... simbolul? Aici sunt de partea lor, așa precum am fost întotdeauna, în fine, m-am amăgit și mângâiat cu această iluzie, piètre défenseur... Are dreptate Sandu Vakulovski: „Strigătele de la sate nu se aud la Chișinău. Da, ne mirăm și noi când vedem că locuitorii rurali de undeva vin în PMAN să ceară ceva: sunt ca niște extratereștri. Auzi, ei vor un autobuz! Ce-i asta? Nu, noi nu le înțelegem problemele și nu prea ne obosim încercând să facem asta. Locuitorii rurali ai Moldovei sunt ceilalți pentru noi, sunt restul.”

STANDING OVATION! Iar o parte din primarii care au semnat printre primii declarațiile, simbolice, nu-i așa?, au fost aplaudați de Parlementul României! Standing ovation, fraților! Acum ei știu! Simboluri, ziceți? Hai, să vă vedem pe voi, cei cu scepticismul, ce știți să faceți mai mult?

DE CE-A PLECAT? DE CE-AR MAI FI RĂMAS? Așa dar și deci, Dorin Chirtoacă a demisionat. Voi fi factual. Demisia s-a întâmplat practic concomitent cu acea a lui Usatîi. E doar o coincidență, după cum afirmă ex-primarul de Chișinău. Eu, dragilor, și doar de dragul vostru, am ascultat conferința de presă a lui Chirtoacă, precum și două talk-show-uri la care a participat imediat după demisie. Așa-dar ce zice Dorin? El demisionează fiindcă Chişinăuenii ar merita un primar ales, iar Plahotniuc nu-i dă voie să lucreze și se răzbună din cauza cafenelei Guguță și încă a unui proiect cu un restaurant de pe o insulă. De ce atunci l-au atacat ani la rând toți acei care umblă azi cu „statul capturat”? În mod normal, ei ar trebui să-l iubească... Cât privește Guguță, din câte țin eu minte, cafeneaua respectivă a fost apărată mai mult de activiștii civici decât de primărie. De nu erau ei, totul ar fi trecut prin judecată, la fel precum multe-multe alte terenuri din capitală. Schema e rodată și s-a scris de nenumărate ori despre ea... „Holding”, bată-l vina... Pe de altă parte, întotdeauna am zis că edilul a fost o persoană foarte utilă și comodă, folosit drept scut, paravan și paratrăsnet, mai ales pentru fărădelegile care treceau și se făceau în CMC. Dar pe ăia luptătorii cu „statul capturat” s-au făcut întotdeauna a nu-i vedea... De ce l-a scos „holdingul” din funcție atunci? Ex-primarul zice că-i răfuială și că-i „dictatură de tip asiatic”, nici mai mult nici mai puțin. De la televizor o zice, apropo, nu din închisoare. „Zice” e cuvântul cheie. Ori ați uitat ce înseamnă dictatură? Dar bine, ne jucăm de-a cuvintele. Bagatelizăm. Ca să uităm mai bine... Ori poate e mult mai credibilă o altă versiune? Pur și simplu la un moment dat Chirtoacă începea să devină cu adevărat periculos pentru „holding”. Nu în sensul de hoteluri și cafenele (astea-s floricele pentru ei, vă asigur), ci în sensul de perspective electorale. Asimilându-și „vectorul european”, coaliția de guvernământ elimină bețele din roate. Fărădelegile din primăria Chișinăului turnau apă la moara socialiștilor. Cu ajutorul adepților „statului capturat” și amatorilor de „batiste pe ţambal”, nemulțumirea generalizată față de edil trăgea la fund și „vectorul”... Nu Chirtoacă era „de jină”, ci incapacitatea lui de a demonstra că nu e el de vină. Și l-au scos. Vorba lui Chirtoacă: întotdeauna ai pentru ce... Și au pus-o pe Radu să mai atenueze din aura negativă. Apropo, ați observat cât de disciplinați au devenit de la o vreme consilierii CMC? Nu mai există probleme cu cvorumul. Aici e o bilă albă pentru Dorin. De aia poate că nici nu se grăbeau ei să-l judece... Dar poate că nici nu au pentru ce-l judeca anume pe el... Printre altele, acum Chirtoacă a devenit absolut inutil. Decizia poate veni repede... Merită suficientă atenție și versiunea lui Şalaru care zice că Silvia Radu a fost amenințată cu respectiva demisie, dacă continuă să-i „înghesuie” pe liberalii din primărie... Uite-așa o „nobleţe” a demisiei. Ar reieși că nici decizia respectivă Chirtoacă nu a luat-o din capul lui. Acum, după demisie, nici statutul lui Radu nu-i bătut în cuie. CMC va trebui să decidă... Dar stați, parcă se zicea că Radu e omul „holdingului”... Și CMC atunci ce e? Pe bune, chiar doare capul... Nu mai înțelegi nici în ceri nici în pământ... Cert e faptul că în mai Chișinăul va trebui să-și aleagă primar. În anul alegerilor parlamentare! Pentru doar un an de zile... Iar din partea „proeuropenilor” e vid... De cealaltă – ciobanul e de-a gata, oi de s-ar găsi, dar oi sunt multe... Ați priceput ceva? Eu trebuie să recunosc că nu prea. Concluziile care-mi vin în cap sunt prea... „fantastice” pentru a le putea pune negru pe alb, dar de la ele mă strânge-n spate...

Acum, putem trece şi la cele mai mărunte, dar relativ semnificative:

PÎRLOG A DEMISIONAT Proaspăt numitul șef al SIS-ului a demisionat. Nu-i el chiar Chirtoacă, cu certitudine, dar nici Usatîi nu e, așa că merită toată atenția și această demisie. Totuși SIS e SIS, nu o poliție rutieră oarecare. Oficial cică Pârlog vrea să continuie să taie buruiene la câini pe la Interpol. Bârfele netului zic că Pîrlog nu ar fi trecut face controlul la casele mari. Dar nu mai contează. Ceea ce contează cu adevărat este cine va fi numit în locul său. Uite-atunci multe vor deveni mai clare. Dar și-așa e destul de sugestiv, la o adică.

CONFERINŢA DE LA MUNCHEN Filip și Ulianovschi au fost în Germania săptămâna care a trecut și au participat la conferința pe probleme de securitate. Mai pe scurt: s-au văzut cu multă lume bună și frumoasă. Nu am să vă spun cu cine anume. Și așa am întins-o prea mult. Toți le-au promis suport și ajutor. Poate în afară de Lavrov. Nu-i exclus că pentru Lavrov să fie Ulianovschi care să-i promită suport. El precis ar avea nevoie, ținând cont de „situaţia internațională”...

CONFERINŢĂ ŞI LA CHIŞINĂU Mult mai interesantă se prezintă o altă conferințăa: „Georgia, Republica Moldova și Ucraina: Parteneriatul Estic și provocările de securitate curente" organizată la Chisinău, pe 2 martie curent. La drept vorbind, mă interesează mult. Cine va veni, cum va veni, ce vor zice?

REZOLUŢIE ÎN CONGRES După ce a fost prezentat un raport despre Moldova în Congres, un proiect de rezoluție urmează a fi adoptat de către Congresul american care ar sprijini integrarea noastră europeană și ar cere armatei rusești să se retragă din Transnistria. Faină rezoluție! Abia aștept s-o citesc. Eu în genere citesc multă beletristică.

PRAPAGANDĂ – YOK! Gata, de azi înainte e oficial! Nu mai există propagandă în Republica Moldova! Toate posturile de radio și televiziune „si-au prezentat concepțiile generale asupra programelor”, inclusiv acei din Gagauzia, anunță CCA! De-acum încolo să vedeți voi spațiu informațional sănătos și echidistant! De profesionalism nici nu mai vorbim! Numai buni de dus în Turcia, nu alta!

CINE NE DĂ ENERGIE? Nu voi comenta prea mult. Eu doar de la numele acestor companii ma zburlesc: SA „Energocom”, ЗАО „Mолдавская ГРЭС”, ПАО „ДТЭК Павлоградуголь” şi „ПАО Донбассэнерго”... Sunt cele patru companii care și-au anunțat intenția de a livra energie electrică Republicii Moldova, în condițiile unui concurs anunțat anterior de către Gas Natural Fenosa...

Cam atât. Sunt aproape sigur că așteptați cu toții comentarii despre mega-super-șocantul scandal RISE vs. caritate.md. Nu vor fi. Le-aș trimite tuturor protagoniștilor câte o cireșică, dar sunt mulți și nu mi-ar ajunge şi o livadă pentru toți. Așa că voi trimite cireșica altcuiva: satului Romanovca, din raionul Ungheni. Eu cred că dacă ar exista cireșe din alea modificate genetic, mari cât harbuzul, le-aș trimite numai din astea! Atunci când până și Kazahstanul trece la grafie latină, tribul respectiv revine la... chirilică! La 18 februarie, cu prilejul sărbătorii „Masleniţa” (marcată de rușii din întreaga lume și, spun savanții, cu rădăcini în păganism), acolo a fost afișat un panou cu inscripția: ”Примэрия ор. Корнешть. Сатул Романовка”. URRRAAA, Tovarăși!

Partager cet article
19 février 2018 1 19 /02 /février /2018 12:11
Săptămână cu lege şi cu propagandă

Dacă ar fi să fac o ierarhie a evenimentelor săptămânii care a trecut sau, și mai bine, să le aleg doar pe cele care ar fi cu adevărat importante, fără ezitare aș alege doar două : intrarea în vigoare a așa-numitei „legi antipropagandă” și demisia primarului fugar de la Bălți, Renato Usatîi. Voi reveni imediat la ele, dar aș dori totuşi să încep cu altceva.

MIRCEA CĂRTĂRESCU, ORBITOR! Unul din cei mai cunoscuți scriitori români, Mircea Cărtărescu, a fost distins cu premiul „Thomas Mann” pentru Literatură pe 2018, unul dintre cele mai prestigioase premii literare germane. În afară de renume și prestigiu, premiul îi aduce și 25.000 de Euro. Vrei și tu? Nu ai decât să scrii vreo trilogie ceva, precum Orbitor, sau un Levant sau o Nostalgie, sau un Solenoid. Deși, trăim într-o epocă în care munca nu prea are valoare. La ce să scrii romane când există Bitcoin, spre exemplu?...

28 PENTRU UNIRE! În noaptea dinspre joi spre vineri, când scriu aceste rânduri, numărul primăriilor care au semnat declaraţia despre Unire a ajuns la 28! + 11 în doar o săptămână!

Să revenim acum din berăroasa regiune a Bayernului la Chișinăul nostru cel de toate zilele și să vedem ce ni s-a mai întâmplat:

LEGE ÎN VIGOARE FĂRĂ RIGOARE Pe 12 februarie a intrat în vigoare renumita „Lege antipropagandă”. CCA a venit cu o declarație și a spus că 90% de procente din toți radio și tele difuzorii au prezentat noi concepții în concordanță cu legea respectivă. Acei care nu au făcut-o au fost amendați cu suma astronomică de 5000 de lei (tocmai 250 de Euros!) și li s-a prelungit termenul de prezentare a noii grile de programe. Adică, nu-i tare grav, se mai poate întinde. Găgăuzii, spre exemplu, în genere au zis că-i doare-n cot și că nu au de gând să aplice noua lege. Sunt curios cum vor fi sancționați... Căci până în prezent legile de la Chișinău nu prea-i speriau pe acei de la Comrat. Deși...Poate e o coincidență, dar tot în această săptămână, la cererea Biroului teritorial al Cancelariei de Stat, Judecătoria de la Comrat i-a lipsit pe Membrii Adunării Populare a Găgăuziei de imunitate, ca și de posibilitatea de a căpăta pașapoarte diplomatice. Tot în acest context mă mai întreb ce fel de lege trebuie adoptată pentru ca deputatul Țuțu să nu se afișeze cu un telefon ce poartă stema aurită a Rusiei în sesiunea Parlamentului Republicii Moldova? Sau cum să sancționezi șoferul care anină drapelul Rusiei pe parbrizul autobuzului școlar donat de... România? Iar Excelenței Dumisale, James Pettit, care zicea, rusește, la NTV!, că interdicția unor emisiuni rusești pe teritoriul Moldovei-«это нарушение свободы СМИ» i-aș recomanda să-l asculte şi pe liderul teroriștilor din Doneţk, Alexander Zaharcenko, care cu doar o zi înainte de mărinimoasa și democratica sa declarație afirma că oastea lui va merge mai departe şi că i-ar trebui să ocupe și Basarabia. Tot rusește îi zicea.

USATÎI O ÎNTOARCE ALTFEL Primarul de Bălți care se ascunde de justiție la Moscova a demisionat! Demisia a și fost acceptată de către consilierii municipiului. Văzând că nu prea-i merge cu referendumul, prin care el intenționa să le arate celor de la Chișinău unde iernează racii (calc din rusă, bineînțeles) și cât de mult îl iubesc bălţenii, Usatîi a decis să-l bage-n foc pe locotenentul său, Nicolae Grigorişin. Scopul operațiunii este exact același, căci nu există nicio îndoială că, în cazul în care câștigă acesta din urmă alegerile, orașul tot prin skype va fi „condus”, de la Molscova. Vom menționa doar că alți cinci primari, din localități mai mici, au demisionat recent și că alegerile anticipate vor fi organizate în martie. La runda anterioară a anticipatelor locale din această toamnă candidații PD-işti au înregistrat un scor remarcabil: 10 din 10! În locul lui Usatîi eu nu aș fi chiar într-atât de încrezut...

SUMA PROMITE SUME MAI MARI Săptămâna care a trecut Președintele Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Suma Chakrabarti, a fost în vizită la Chişinău pentru că, zice el, „R. Moldova se află la o etapă în care încep o serie de lucruri bune.” Cu declarații similare au venit și acei de la Banca Europeană de Investiții (BEI) care promit, prin intermediului deputatului european care ne-a susținut mereu, Siegfried Mureșan, că vor mări cu peste 36%, adică cu 5,2 miliarde de euro, ajungând la 19,6 miliarde de euro, investițiile în zonă. Ce să zic? Investitorii europeni și americani instituționali par a renunța la politica de petits joueurs în țară și în regiune (apropo, și James Pettit, ambasadorul american, a menționat în această săptămână că vor continua să investească în țară) și se implică mult mai serios, în proiecte de anvergură, de infrastructură, legând totodată de mâini și de picioare autoritățile de la Chișinău (căci toți acești bani sunt condiționați, evident). Orice nu s-ar întâmpla după 2018, oricine nu ar fi la putere, angajamentele vor trebui respectate (la fel precum au trebuit respectate angajamentele semnate până în 2009, la o adică). Și aceste instituții devin adevărați Guru în Republica Moldova, cu efecte de ecou ca în filmele vechi indiene cu Mithun Chakraborty (iertată să-mi fie această comparație, de prost gust, recunosc, dar de la care nu m-am putut abține). De cealaltă parte, Muhametşin, ambasadorul Rusiei, face și el ce poate: se duce la Tiraspol și le promite ălora pașapoarte rusești. Și oportunități pentru amatorii de „spiritualitate” de a deveni carne de tun prin donbasuri și sirii (Rise.md publica săptămâna trecută un reportaj despre mercenarii moldoveni care au luptat în Ucraina). Tancuri le-a dat deja. Că la altceva nu-i duce capul.

RAPORTAŢI LA SENATUL AMERICAN Săptămâna trecută a fost făcut un raport despre situația în Republica Moldova. 28 de pagini! Raportul a fost scris de către șeful serviciilor americane de informații al SUA, Daniel Coats și a fost pregătit pentru audieri în comitetul special pentru informații a Senatului SUA. Senatorii vor avea ocazia să descopere Republica Moldova fără a coborî în beciurile de la Cricova, amețiți de discursuri și evaporări etilice şi fără intermediari din Moldova. Apropo, raportul respectiv zice și următoarele: „discuţiile privind soluționarea conflictului separatist din Transnistria vor continua, însă succese se vor înregistra doar pe subiecte minore”. Americanii nu-și fac iluzii.

COCOANELE LA BUCUREŞTI Silvia Radu, primarul interimar al Chișinăului a fost săptămâna trecută la București. După discursul său, deloc inspirat, de la Iași cu „sărbătoarea voastră”, îmi era cumva grijă să nu facă vreo gafă ceva și de data asta, dar parcă s-a trecut binișor. Poate în afară de momentul cu darurile, când, după un schimb drăgălaș, pur femeiesc, de ii (păi cu ce să se mândrească niște cocoane, dacă nu cu haine înflorate?) a urmat o parte „spirituală”. Gabriela Firea, primărița Bucureștilor, a fost mai finuță așa, oferindu-i un album cu mănăstiri, care poate fi interpretat și ca un dar „cultural”, la o adică, asimilat cu patrimoniul arhitectural et tutti quanti, iar Radu în retur – hodoronc cu o icoană! Bine că nu i-a adus o cutiuță cu moaște de pe undeva... Dar cel mai important este că a fost semnat un vast Program de cooperare, cu proiecte multe și interesante în domenii variate. Bucureștiul chiar va dona și două autobuze Chișinăului pentru un traseu turistic. Iar eu când am văzut știrea despre autobuze mi-am adus aminte (tre’ să fac ceva cu memoria asta a mea, căci mă încurcă să mă entuziasmez) de firma românească BMC „Truck & Bus” care câștiga o licitație organizată de parcul de autobuze din Chisinău pentru a livra 13 mașini. Dar Agenția Natională pentru Soluționarea Conflictelor (ANSC) anula rezultatele concursului la solicitarea unui concurent, BELAZ (din Belorusia). Și de Dedeman tot încă nu am uitat... Uite-aşa ii inflorate şi iconiţe...

PARTIZANII DIN PRIMĂRIE Să nu credeți carecumva că sunt tendențios față de Silvia Radu. Nu am nimic cu dumneaei, dar tare mă supără statutul ăsta de primar interimar. N-a fost aleasă și asta-i tot! Cu toate acestea, dacă o duce tot așa, nu-i exclus să fie şi chiar la următoarele alegeri! Săptămâna care a trecut două alte focare de paraziți au fost descoperite în primărie. Radu a anunțat că mai multe buticuri din sectorul Râşcani al capitalei sunt racordate la întreprinderea municipală "Lumteh", fără contor, fără nimic. Încercați careva s-o faceți acasă și vedeți ce pățiți... Și să nu zică careva că acei de la „Lumteh” nu știau nimic! Al doilea cuibușor de făcut păduchi a fost descoperit chiar în incinta primăriei! CNA i-a luat chiar de acolo, călduți. Oamenii au deschis un fel de birou de legalizări ale construcțiilor. Principiul era siplu de tot: duci banul – ai autorizația. „Ghiseul unic” nici n-a visat așa eficacitate!

DIN DOSAR ÎN PARLAMENT Iurie Leancă și-a lăsat mandatul de deputat. Fiind ales pe listele PLDM-ului (parcă nici n-au fost acele alegeri, nu-i așa?), mandatul i-a revenit lui Sergiu Ceauș, supleant pe lista PLDM, fost secretar general interimar al Guvernului și ex-vicepreședinte al raionului Criuleni. Toate bune, dar el este cercetat penal! De acum încolo reiese că-i cu imunitate...

Vom pune punct aici, dar nu înainte de a trimite tradiţionala „Cireşică de pe tort”. Trei candidaţi am avut în această săptămână:

1) Contrabandiştii moldoveni care transportau ţigări cu... drona! (De ce nu? Trăim în era Space X, cum n-ai da!)

2) ANSA care, speriaţi de scandalul „pseudo-lactatelor”, a dat foc la 1 tonă de cârnaţ! (Probabil, dacă nu-l ardeau, ajungea în magazine fără probleme).

3) MAIB şi fiul lui Serafim Urechean, Vitalie Urechean, care a participat la un concurs organizat de bancă şi, ce miracol, a câştigat! Despre acest lucru anunță banca pe pagina sa oficială: „Campania promoţională „A fi în lumea filmului este de nepreţuit”, derulată de către BC Moldova Agroindbank SA şi MasterCard Europe, şi-a desemnat marele câştigător. Astfel, într-o călătorie la unul din cele mai importante festivaluri de film din lume - Festivalul Internaţional de Film Berlinale 2018 din Berlin – va pleca Vitalie Urechean împreună cu soţia sa”.

Juriul constituit din subsemnatul, din autorul acestor rânduri şi din editorialistul Vitalie Vovc, nu a rămas insensibil în faţa unui asemenea noroc chior şi, urmărind aceleaşi principii de atribuţie, i-a acordat „Cireşica” tizului!

Partager cet article
12 février 2018 1 12 /02 /février /2018 16:13
Moldova: am atins punctul de non-retur ?

În chiar momentul când scriu aceste rânduri e în plină desfășurare o campanie inițiată de către promotorii Unirii Republicii Moldova cu România: consiliile locale din diverse localități semnează o declarație simbolică de Unire. Astăzi, (e luni, 12 februarie 2018) în chiar momentul în care scriu aceste rânduri, 20 de primării au semnat declarația respectivă. Bineînțeles, 20 de primării nu reprezintă decât 2% procente din numărul de aproximatin 900 de primării din Republica Moldova, dar în primul rând procesul e abia la început de cale, în al doilea, și acest lucru e mult mai semnificativ, promotorii putinismului au reacționat extrem de bolnăvicios: au încercat să voteze o declarație anti-unionistă în parlament (rateu!) și au cerut primarilor obedienți să semneze o contra-declarație: 21 de primării socialiste au și făcut-o.

Subsemnatul, într-un mic interviu, realizat în 2016 cu ocazia împlinirii a unui sfert de secol de la Independența Republicii Moldova, afirma că statul respectiv nu poate să dureze și va dispare. Epopeea cu primăriile se înscrie în această paradigmă și suită de evenimente. Și reacțiile supradimensionate la semnarea acestora nu sunt decât o confirmare a faptului că anti-unioniștii sunt conștienți de „gravitatea situației”.

Întrebarea pe care mi-o pun este dacă am depășit punctul de non-retur, metaforă inspirată din termeni aviatici, atunci când avionul nu mai poate să se oprească și, orce nu s-ar întâmpla, este obligat să decoleze. Răspunsul meu, pur subiectiv, este că acest punct a fost depășit.

Un stat, cred eu, nu poate exista decât în următoarele condiţii:

1) existența unei justificări etnice, a unei etnii majoritare în jurul căreia și se coagulează totul;

2) existența unor instituții statale suficiect de puternice și eficiente care ar justifica un anume contract social și renunțarea la „libertate”;

3) existența unui vis, o închipuire, o imagine colectivă suficient de puternică despre cum ar trebui să fie un stat și dorința, la fel de colectivă, de a atinge acest „vis”;

4) o dictatură sau o perenizare forțată (dar orice dictatură se destramă mai devreme sau mai târziu, deci am putea elimina acest criteriu).

Niciuna din condițiile de mai sus nu este reunită în Republica Moldova, iar noi suntem azi în situația unui avion în picaj necontrolat când orice acțiune a pilotului (oricine din ei și oricare din ele!) doar accelerează „căderea”. Dacă e să stăm și să ne gândim bine, toți au muncit acerb pentru Unire de la independență încoace, iar acei care declarau deschis că sunt antiromâni și că luptă pentru statalitate sunt acei care au contribuit decisiv la atingerea acestui punct de non retur.

Sunt convins astăzi că Republica Moldova a avut toate șansele să se afirme ca stat independent, dacă erau respectate câteva reguli igienice de bază. Așadar ce trebuia de făcut? Veți vedea că niciuna din acele 4 condiții nu a fost respectată.

Ținând cont de faptul că afirmarea unei identități diferite de cea română este absurdă apriori și nu rezistă niciunei analize (se sfarmă de îndată ce deschizi o carte în română), se impunea de la bun început neutralizarea oricăror revendicări pur naționaliste. Și nu în stil sovietic, prin reprimare, ci prin afirmarea aceleeași identități românești în Republica Moldova. Mai pe scurt, se impunea crearea unui al doilea „stat românesc”! Limba trebuia să fie numită română și ea trebuia să fie obligatorie peste tot, niciun act oficial nu trebuia să fie admis în altă limbă decât cea română. Astfel am fi eleminat orice revendicare lingvistică și am fi creat un mecanism integrator foarte puternic pentru întreaga societate. Trebuiau deschise frontierele cu România și încurajate orice fel de schimburi cu statul vecin. Cetățeanul nu ar fi trebuit să simtă vreo piedică (de niciun fel, nici măcar logistică) pentru a călători în România. La fel, trebuiau unificate sistemele economice, educaționale și culturale. De sistemul energetic nici nu mai pomenim, într-atât de evidentă era și este această necesitate anume din punctul de vedere al perenizării statului independent Republica Moldova... Orice revendicare a Unirii din considerente naționaliste și, la drept vorbind, legitime, ținând cont de componența etnică a populației, trebuia să se confrunte cu întrebarea: „Dar la ce bun? Ce poți avea în plus?”... Astăzi, revendicările naționaliste sunt pe deplin justificate, iar trocul „renunţăm la identitate pe ceva avantaje materiale” s-a dovedit a fi o minciună propagandistică, care nu mai funcționează, mai ales de când decalajul economic între țările vecine a devenit flagrant. Acei care luptau împotriva naționalismului vehiculând vechiul și uzatul: „Ati vrut limbă, alfabet? Na-vă!” primesc astăzi în plin plex acest boomerang! „Da, am vrut, răspund naționaliștii, și fiindcă nu le-am obținut până la capăt, iată cu ce ne-am ales!”. Și nu contează cât adevăr a existat sau există în aceste afirmații.

Din păcate, Republica Moldova a ratat totalmente politicile referitoare la minoritățile naționale, lăsând forțele din exterior să exploateze acest domeniu. Despre limba română obligatorie în calitate de element integrator pentru întreaga societate am pomenit deja. Dar statul trebuia să creeze și să gestioneze în paralel instituții care ar fi permis perenizarea culturilor particulare: pentru ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi, în special în zonele unde sunt ei concentrați. Trebuiau create variante în rusă și alte limbi în mass-media, publicate cărți, la urma urmelor se puteau include în manuale autori alolingvi din R. Moldova. Mă întreb, la orele de literatură rusă, de exemplu, li se povestește oare elevilor despre autorii de limbă rusă din Moldova? Evantaiul acțiunilor putea fi larg, dar ideea principală este gestionarea aspectelor respective de către Guvernul din R. Moldova cu următorul obiectiv: crearea condițiilor pentru minoritățile naționale care și-ar dori perenizarea culturii și identității lor în condițiile în care ar exista un cadru național inegrator – limbă română.

Bineînțeles toate cele pomenite mai sus trebuiau să fie „acompaniate” de crearea unor instituții de stat foarte eficiente, de proximitate, fără corupție, astfel încât abandonarea lor în favoarea unor centralizate să nu trezească decât anxietate la populație. Nu mai puțin eficientă ar fi fost și o infrastructură socială foarte dezvoltată: sănătate, educație, amenajarea sistemelor de ajutoare pentru emanciparea și afirmarea tinerilor și pentru asigurarea unei vieți decente pentru bătrâni ş.a.m.d.

Nu în ultimul rând, Republica Moldova trebuia să renunțe din start la CSI și să urmeze exemplul țărilor baltice afirmandu-și aspirațiile europene. Acest lucru i-ar fi permis, nu mult după căderea zidului de la Berlin, să contribuie la consolidarea ideii construcției unui stat democratic, de drept, al libertății, al bunăstării, o ruptură cu trecutul care ar fi contribuit mult la construcția acelui „stat-vis”, acelei viziuni colective care exista cât de cât atunci, inclusiv în Rusia. Istoria mai nouă, și în special promotorii sintagmei „stat capturat” nu fac altceva decât să distrugă ceea ce a mai rămas din acea „credinţă colectivă” (vezi punctul 3) despre cum ar trebui să fie un stat.

Am putea dezvolta, dar cred că putem pune punct aici. A încerca să aplicăm aceste reguli astăzi nu mai este posibil. Nu mai există resurse. În primul rând umane. Și nici parteneri externi gata să „plătească” pentru independența noastră explozivă nu prea se văd. Cu alte cuvinte, pare-se că acel „punct de non-retur” a fost depășit și dispariția statului „Republica Moldova” este inevitabilă. Ne aflăm în condiția în care toți actorii politici de pe eșichierul Republicii Moldova nu fac decât să accelereze acest proces. Chiar și „stataliştii”, chiar și „putiniştii”. Mai ales ei. Astăzi se vorbește mai mult decât oricând despre Unire sau despre aderare la coaliția putinista (dar acest lucru e din ce în ce mai absurd și imposibil, care coaliţie? la ce bun? şi mai ales, cum?!), campaniile electorale doar despre asta sunt, iar menținerea la putere fluturând argumentul geopolitic (cum s-a făcut pâna acum) nu mai poate funcționa, căci alternativa "statului independent" nu mai există: prea mare este decalajul atât față de România, cât și față de țările europene. Concomitent, necesitatea lui Putin de a se menține în scaun a generat o ostilitate fără precedent cu democrațiile care presupun o alternanță, cel puțin simbolică, a conducătorilor, degenerând în conflicte sângeroase care ne închid factual poarta spre Est.

Da, politicienii ne-au convins! Şi-au săpat-o cu mâna lor de-a lungul anilor. A rămas doar geopolitica! Mai pe scurt: Unirea este inevitabilă!

Partager cet article
12 février 2018 1 12 /02 /février /2018 11:43
Săptămâna în care moldovenii s-au îndrăgostit de NATO

Înainte de a trece la evenimentele săptămânii acestea, voi reveni scurt la ceva care s-a consumat săptămâna trecută. Și anume la demisia Președintelui CC, Tudor Panţîru. CCM, prin intermediul Secretarul General, Rodica Secrieru, a declarat că demisia ex-Președintelui era cunoscută demult, că hotărârea adoptată pe 15/12/2017 a fost publicată târziu fiindcă toți erau în vacanță. Mai pe scurt, versiunea oficială explică că nu există motive pentru speculație. Motive poate că și nu-s, dar speculații sunt, fiindcă, la drept vorbind, elementele acestui puzzle s-au potrivit de minune. Cine e de vină? Poate că niște jurnaliști răuvoitori și cobitori, poate că lipsa de profesionalism a instituțiilor publice, poate că… Acum nu mai contează. Așteptăm să vedem cine va fi următorul Președinte al CCM. Candu s-a supărat când a auzit de Poalelungi. Să vedem și cât de mare îi este supărarea.

TURNEUL LUI ULIANOVSCHI Noul Ministru de Externe, Ulianovschi, a fost săptămâna trecută în SUA, apoi a trecut și prin România. Nimic deosebit, la prima vedere. Chestii de rutină la care nici nu ar trebui să atragem atenție, dacă nu am dori să menționăm faptul că noul ministru a plecat în occident și nu la Moscova precum o fac alții cu cea mai mică ocazie. Simbolic și revelator, nu?

EMERGING CITY OF THE YEAR Un oraș din Moldova a primit acestă înaltă distincție din partea Juriului Galei CEE Shared Services and Outsourcing Awards! În competiție au mai participat orașele următoare: Debrecen (Ungaria), Kaunas (Lituania), Košice (Slovacia), Ostrava (Cehia) și Plovdiv (Bulgaria). Vorbesc despre orașul moldovenesc Iași. Din păcate, orașele moldovenești din partea stângă a Prutului la categoria „emerging” nu ar putea pretinde decât la ceva de genul „emerging city from the... glod”... Unioniştii sunt de vină! Cine alții?...

200 DE MLN ÎN 2016 România a făcut calculele: doar în 2016, prin intermediul diverselor programe de colaborare, Republică Moldova a primit peste 200 de milioane de euro din partea Bucureștiului! Ce să mai comentezi aici? No comments... Apropo, știți cât costă, aproximativ, un tanc rusesc ? Pentru un T-72 nou-nouţ ar trebui de plătit cam 2 mln. de $. Nici nu mai știu la ce vă scriu asta... Deduceți și singuri concluziile care se impun.

LAPTE FĂRĂ DE LAPTE Ia amploare un scandal mediatic în Republica Moldova și anume acel referitor la produsele lactate și la componența lor. Laptele din Moldova nu ar conține... lapte! Mă bucură mult că acest subiect a ajuns în prim plan! Demult era timpul!... Eu scriam, alarmat, despre acest lucru hăt prin 2012 (vedeţi aici articolul)... Din surse sigure știu că lucrurile s-au înrăutățit mult de atunci și că produsele din 2012 erau mult mai calitative decât cele de astăzi... Nu știu însă cum se poate ieși din acest cerc vicios (la o adică el poate deveni și virtuos): Laptele din vaci iese. Vacile sunt crescute de către țărani. Țăranii vor și ei să mănânce şi să traiască decent. Firmele de lactate vor să facă cât mai mult profit. În Republica Moldova afacerile și politicul sunt același lucru. Punct. Și poftă bună!

GUNOIUL DE LA BĂLŢI Încă o demisie răsunătoare la Bălți: a plecat și Leonid Babii care a îndeplinit atribuțiile primarului după ce a plecat Igor Şeremet care îndeplinea atribuțiile primarului în lipsa lui Renato Usatîi. De acum încolo funcția va fi preluată de către Lilia Sava. Mă întreb cine mai înțelege ceva în această harababură... Între timp, municipiul s-a adresat guvernului de la Chișinău și a cerut ajutor în problema evacuării gunoaielor. Ceva îmi spune că Chișinăul va face tot posibilul să curăţe orașul.

NATO ÎN TREND Dacă m-ați întreba care este evenimentul principal al săptămânii, v-aș răspunde fără ezitare: publicarea sondajului care afirmă că moldovenii în sfârșit au înțeles who is who. 1/3 – pentru aderarea la NATO, 1/3 – împotrivă, 1/3 – se mai gândesc, în condițiile în care doar 16% au spus că sunt informați despre proiectele NATO în Moldova, iar 50% doar au auzit. Asta e: când privești Pervîi Kanal n-ai de unde ști. Apropo, domnul Premier Ministru Filip, care zice că ieșirea din CSI nu este benefică pentru R. Moldova ar trebui să privească mai puțin televizorul și să se uite mai des pe cifre, pe statistici, pe sondaje, la urma urmelor.

SONDAJE ŞI ORIENTĂRI Nu voi obosi să repet ce am mai auzit de la altcineva: „Nu pentru politicieni trebuie să ne batem, ci pentru mințile oamenilor!” Mare adevăr! Căci rari sunt politicienii care au convingeri cu adevărat. Marea lor majoritate nu-și doresc decât un singur lucru: să fie aleși. Și ei vor urma un trend. Bătălia întotdeauna se duce pentru trend! Cine îl urmează, cine îl creează, și tot așa înainte, cu toate declinările și conjugările posibile. Iată, spre exemplu, Maia Sandu a zis că poporul decide dacă va fi Unire ori ba. Adevărat! Poporul decide, politicianul încalecă trendul! Iar în politica noastră mulți călăreți există! Acum e timpul lor: urmăriți-i atent, circul e impresionant.

14 VS 21 Sunt 14! De două ori mai multe decât săptămâna trecută! Este numarul localităților care au semnat declarația despre Unire. Dar nu acest lucru contează cu adevărat, ci reacțiile supradimensionate care au venit din tabăra putinistă. Fiindcă, cum n-ai da, dar 14 primării e o nimica toată pe lângă numărul total de aproape 900 câte există în Moldova. Dar s-au speriat! Socialiștii au mobilizat resursa administrativă și au adunat 21 (aceeași nimica toată, dacă e să socotim drept). Trebuie să recunoaștem că aici nu „competiţia directă” contează (şi ei ştiu asta!), căci nu compari persoane care semnează din convingere, cu cele care o fac la comanda șefului de partid... Nu în zadar socialiștii au cerut condamnarea unioniştilor în Pralament, ceea ce nu le-a reușit. Oare de ce le-ar fi frică?

CMC NU VREA UNIRE Propunerea decretării „Anului Unirii” la Chişinău nu a fost votată de către CMC. Chirtoacă o fi de vină, ca de obicei... Și cu shoppingul la mall la Iași, oare cum facem? Nu apare nicio disonanță cognitivă nimic, stimaţi consilieri?

Vom pune punct aici, dar nu înainte de a trimite tradiționala Cireşică de pe tort. Și o vom trimite Doamnei Neaga. Doamna Neaga este persoana care a explodat netul acum câțiva ani, atunci când posta poze lascive de prost gust pe o rețea socială exibând și un lux kitschios. Problema e că doamna respectivă era... procuror! Iar începând cu această săptămână se va ocupa și de instruirea noilor procurori! Cum altfel? Asemenea experiențe trebuie transmise din generație în generație!

Partager cet article
5 février 2018 1 05 /02 /février /2018 12:19
Săptămâna în care s-a strigat „POJAR!”

De unde mă plângeam săptămâni la rând că nu prea aveam știri de comentat și că Moldova intrase într-o apatie etilică de iarnă, săptămâna care a trecut mai că-mi venea să mă duc cu hăitul și să-i dau cu „Aho - Aho, copii și frați, stați puțin și nu mânați!”. A fost o săptămână destul de densă, s-au întâmplat multe, mai mari și mai mărunte, și bănuiesc că acest an ne va năuci cu adevăratelea. De-am ieși din el teferi...

Până una-alta am să vă povestesc ce mi s-a întâmplat: în una din seri pregăteam cina la bucătărie. Ascultam radioul, o emisiune despre fotbal. Tocmai sunase un suporter al PSG-ului, supărat foc pe presă și în mod special pe cotidianul „L’Equipe” care, credea el, sunt prea tendențioși cu echipa sa și îi critică peste măsură de dur. La care prezentatorul i-a răspuns ceva de genul: „Da, poate că și are ceva „L’Equipe” cu PSG, dar clubul din capitală are suficiente mijloace să-i atace în justiție pentru calomniere și defăimare. Faptul că nu o face înseamnă că „L’Equipe” nu minte.”

La ce vă povestesc toate astea? Fiindcă săptămâna trecută vă relatam despre cum Silvia Radu se supăra foc pe o televiziune, TV8, că nu ar fi respectat niște reguli deontologice. După cum era și de așteptat, televiziunea a răspuns și a zis că nu au nicio vină. Pentru un moment mi-am zis, la fel ca jurnalistul cela: ce-ar fi dacă ar exista niște legi mult mai dure în Moldova care ar sancționa minciuna și nerespectarea deontologiei? Care să funcționeze în ambele sensuri, apropo. Atunci în loc de acest ping-pong, Silvia Radu în loc de declarație ar fi depus plângere. Iar judecata ori i-ar coace bine pe acei de la TV8, ori le-ar da dreptate și atunci ar păți-o rău primărița interimară. Numai că... Tot atunci am alungat gândul respectiv, că pe o streche rea pe timp de vară. Cu justiția noastră mă tem că în scurt timp vom rămâne fără nicio instituție de presă... Uite-așa și trăim: toți se acuză de minciună, de manipulare, de tot ce vrei, unii mai plătesc câte o amendă simbolică și totul rămâne pe vechi... adică nu rămâne pe vechi: răul se amplifică. iar în mijlocul acestei hărmălăi stăm noi toți cu gurile și urechile căscate... Veselieeeee!

Dar înainte de a trece la cele nebune, am să vă spun despre ceva cu adevărat bun:

GRAMMY PENTRU PATRICIA KOPATCHINSKAJA Violonista originară din Moldova a luat unul din cele mai prestigioase premii muzicale din lume, Grammy, pentru albumul ei „Death and the Maiden”, înregistrat împreună cu Orchestra de cameră din Saint Paul, Statele Unite. Felicitări, Patricia!

Şi acum să revenim la ale noastre, cele obişnuite:

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE – PAS Nu, nu, n-are treabă Maia Sandu în această poveste. „Pas” e folosit aici în sens de „se retrage”. Tudor Panţâru, Președintele CC, își dă demisia. Cică din motive personale. Nu avem niciun motiv să ne îndoim de cele comunicate și chiar îi vom dori domnului Panţâru tot binele. Numai că așa este lumea la noi, suspicioasă și cobitoare. Şi iată nu știu de ce această lume remarcă că tocmai acum a venit la Chișinău o delegație cu reprezentanți de la Comisia de la Veneția, OSCE și ODIHR să discute despre sistemul de vot, democrație și poate că și alte chestii. La fel, coincidență mare, dar tot acum este publicată și o hotărâre a CC adoptată acum o lună și jumătate (e datată cu 15/12/2017) care nu face altceva decât să confirme tot ce a fost adoptat de Parlament: vot mixt, un singur tur, repartiția pe circumscripții: tot-tot-tot. Hotărârea în sine conține câteva momente epice, voi cita doar unul care pe mine m-a amuzat cel mai mult: „Statul aplică legal un anumit tip de scrutin pornind de la nivelul dezvoltării sistemului politic al societăţii, de la problemele pe care şi le propune pentru soluţionare şi de la alte circumstanţe. Aceasta este o chestiune de oportunitate politică.” În contextul Republicii Moldova această frază sună de-a dreptul hilar! De ce a fost această hotărâre publicată abia acum, după vizita aleşilor oaspeţi? De unde să ştim? Coincidenţă pură. La fel precum demisia lui Panţâru.

HALAT-ALB, SPERIATUL Dodon strigă „pojar”! Diakov, peticantropul politicii moldovenești (folosesc expresia în sens de precursor, fondator de specie, furnisor de ADN originar, cum ar veni, să nu credeți că mă refer la altceva, că nu vreau proces), strigă „pojar”! Vă-le-leu! Arde, dom’le, statalitatea, nu șagă! Chiar am râde, dacă nu ar fi și oarecum adevărat, căci niște derbedei au dat foc la tricolorul de sub Arcul de Triumf (și bănuiesc că nu au fost unioniști). Dar nu acest lucru îi supără pe susnumiți și nu declarațiile tradițional ostile și separatiste ale găgăuzilor (Nicolai Dudoglo a făcut-o boacănă și în această săptămână, în cadrul comisiei parlamentare educație, tineret, sport și mass-media, reproșându-le colegilor că i se adresează în limba de stat!), și nici manevrele militare devenite practic constante ale transnistrenilor dimpreună cu armata rusească (în această săptămână ei au scos tancurile la plimbare!), nici faptul că Rusia deschide 24 de secții de votare în Transnistria pentru alegerile lui Putin (au coordonat cumva cu Chișinăul?), nu, toate astea nu-i deranjează prea mult. În scimb, Băsescu le-a devenit inamicul nr. 1 (aici totuși am trebui să fim onești și să-i dăm dreptate lui Diakov: Băsescu într-adevăr a dat peste cap „politica” în Moldova), iar Dodon chiar decide să convoace ditamai Consiliul Suprem de Securitate! Nici mai mult, nici mai puțin. Nu, el nu despre tancuri vrea să discute, dar despre acele 8 localități care au semnat o declarație simbolică de Unire (printre care, apropo, și un consilier PSRM). Pericol mare, fraților! Știți câte localități are Republica Moldova? Peste 1680! 8 au semnat declarația pentru Unire. 69 de comune sunt ocupate de separatiștii din Tiraspol. Care și ce-l doare... În acest context, în țara în care dodonii și diakovii reprezintă codul genetic al politicienilor, gestul consiliilor locale este mai mult decât curajos! Jos pălăria!

SUSŢINERE PENTRU USATÎI Un grup din opt deputaţi APCE şi cu Inna Şupac alături au trimis o jalbă către şefi. Ei sunt tare îngrijoraţi „în legătură cu încălcarea fără de precedent a drepturilor omului, principiilor statului de drept şi ale democraţiei în privinţa primarului municipiului Bălţi, Renato Usatîi.” Nu știu dacă s-au gândit cumva să trimită și interviul cu Serghei Pcela în care acela povestește cum gospodărește primarul fugar „democrat” și apărător al „statului de drept” sau acea înregistrare audio în care gașca de la Bălți planifică referendumul și cum să păcălească CEC-ul și în care înjurăturile (rușii zic „mat-peremat”), clădite una peste alta, ar conecta fără dificultate Moldova la Soare și am soluționa problema energetică o dată și pentru totdeauna fără acele 270 de milioane de la europeni.

AVOCAŢII PROPAGANDEI Surpriza săptămânii a venit de la un grup de asociații obștești din domeniul presei: Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociația Presei Independente, Asociația Presei Electronice, Centrul de Investigații Jurnalistice, Comitetul pentru Libertatea Presei, Asociația Telejurnalistilor Independenți, Centrul ”Acces-Info”... No, eu înțeleg să aperi presa. Eu înțeleg să aperi libertatea cuvântului. Eu chiar știu că și minciuna tot cuvânt este. Dar de aici și până la apărarea minciunii scurt-circuitul îmi pare periculos. Atenție la pojar!... Ori poate aceste „asociaţii” consideră reportajul Zeynalovei pe care o apără în apelul lansat drept mostră de „jurnalism”?...

MOLDOVENII NU MAI VOR ÎN RUSIA Știți care sunt cele mai sigure sondaje de opinie? Fluxurile migratoare! Conform statisticilor oficiale numărul moldovenilor care lucrează în Rusia a scăzut cu aproape 100.000 în ultimii trei ani: de la 250.963 în 2015 la 157.548 în 2017. Procentual, e cea mai mare scădere din toate țările CSI. Și suntem departe, foarte departe de acele 600 de mii vehiculate de presa propagandistă apărată de asociațiile de mai sus. Și din totalul remitenţelor, la fel, din Rusia nu vin decât 30% și ele sunt în scădere. Printre altele, i-aș recomanda călduros domnului Leancă să țină cont de statisticile respective atunci când vorbește despre CSI. A mai ieșit lumea din „şiroca strana moia rodnaia” și fără a fi candidați oficiali la aderarea la UE.

Cam atât. Voi trimite și tradiționala Cireșică de pe tort, dar nu înainte să-mi cer iertare. Da, uite-așa, lipsa profesionalismului jurnaliștilor mă pune în situații penibile. Mai pe scurt, cireșica de pe tort de săptămâna trecută trebuia trimisă nu doamnei Berdilă, ci Vornicescu. Așa că, va rog de mă scuzați, doamnă Berdilă. Iar în această săptămâna îl voi cinsti pe domnul prim-ministru care s-a lăudat că s-ar putea ieftini gazul cu tocmai 20%! Anul trecut nu se putea, dar anul acesta, electoral (un detaliu nesemnificativ), se poate! Urrrraaaa, tovarăşi!

Partager cet article
29 janvier 2018 1 29 /01 /janvier /2018 17:58
Alain Fleischer, "L’homme dans les draps" (2003).

Alain Fleischer, "L’homme dans les draps" (2003).

Acel care ar fi încercat să descrie salonul în care dormita Omul în alb ar fi fost pus la grea încercare. Un singur lucru se putea spune cu certitudine : era luxos. Exuberant de luxos. Atât. Mobila și obiectele nu aparțineau nici unui stil, nici unei epoci anume. Erau acolo și o figurină din Egiptul antic și un bronz pe care un expert l-ar atribui simbolismului timpuriu din sec. 19; O pictură renaştentină florentină, o madona cu un prunc în brațe, atârna alături de un tablou în stilul avangardei rusești. Ambele aveau aceleași dimensiuni și erau înrămate în cadre aurite similare care disonau cu conținutul, de un baroc luxuriant... Un alt perete era în întregime ocupat de o bibliotecă din lemn sculptat, într-un stil oriental, cu elemente înserate din eben, care semănau mai degrabă a ceva african... Pe rafturi – tot cărți legate bogat, unele părând a fi foarte vechi. Cu toate acestea şi în pofida acestei adunături eteroclite de artefacte, ansamblul nu lăsa impresia de kitsch. O armonie stranie și greu de sesizat făcea posibilă acea coabitare a obiectelor în același spațiu...

Într-un șemineu masiv, care ar putea fi calificat de medieval, ardeau câțiva bușteni groși, dar nicăieri nu era nici urmă de funingine sau cenușă. Focul ardea, dar parcă fără a consuma lemnul, fără a scoate fum… Omul în alb ședea afundat într-un fotoliu moale, de culoare albă și el. Părea că dormitează, dar ținea ferm în mâna dreaptă, sprijinită de cotiera fotoliului, un ciubuc otoman încrustat cu elemente de fildeș din care scotea din când în când câte-un fum... În față-i era o masă din piatră de șah cu piesele sculpate în stil indian, dispuse în formațiunea lor inițială. De cealaltă parte a mesei se afla un fotoliu exact la fel, dar negru.

Fără să se fi auzit o ciocănitură sau sonerie, ușa salonului se deschise și intră Omul în negru. Fără a saluta, se îndreptă direct spre fotoliul negru și se așeză la rându-i. Trase un sertar al mesei de piatră și luă dintr-o cutie un trabuc, tot din același sertar scoase un foarfec și o brichetă. Omul în alb își ridică ochii. Îl privi impasibil. Cât timp acesta își pregătea și aprindea trabucul, Omul în alb se ridică și se indreptă spre un mini-bar. Scoase o sticlă și turnase în două pahare din licoarea care, dacă e să ne conducem după culoarea ei și după forma paharelor, era un whiskey. Apoi reveni la masa de joc. Îi întinse Omului în negru unul din pahare. Se așeză din nou în fotoliul său, alb.

  • Întotdeauna m-au amuzat acei care-și urează sănătate bând alcool, zise Omul în alb. E ceva care nu-i spus până la capăt în această urare. E ca și cum ai dori să-ți rămână intactă o capacitate pe care o distrugi deliberat. Amuzantă este tocmai asocierea acestei urări cu actul distructiv propriu-zis. Nu-ți propun să ciocnim. Să evităm eforturi inutile. Să decadem în simplă tradiţie nu ne-ar face cinste. Oricum stocurile mele de otrăvuri nu au fost înnoite, iar la cele vechi te-ai mitriditizat deja, nu-i așa?
  • Ai avut întotdeauna un umor specific. Ştii că te admir pentru asta? îi răspunse Omul în negru.
  • Oricât de straniu nu ar părea, abia acum aflu. Recunoştinţa mea nu are margini, după cum înţelegi.

Omul în negru gustă din conţinutul paharului...

  • Lasă-mă să ghicesc: 23-25 de ani, înnobilat în lemn de Mizunara.
  • Eşti un expert.
  • Iată unul din efectele pozitive ale războaielor. Cine ar fi crezut că japonezii vor învăţa să facă un asemenea whiskey?
  • Sunt perfecţionişti. Dar perfecţionismul lor este şi marea lor nenorocire. Ei tratează lumea de parcă totul ar fi o continuă ceremonie de ceai... Acolo unde ceilalţi învaţă din erori, ei se încăpăţânează în a perpetua doar ceea ce ştiu a face bine. Până nu vine o mitralieră Gatling sau un Fat man de mână cu Little Boy peste ei...
  • Simplifici. În alte părti sau măcelarit la fel de bine și fără factori exogeni. Erorile celorlalți costă la fel de scump, dacă nu mai mult... Și nici nu cred că învață cineva din ceva. Oamenii au memorie scurtă. Mai bine zis, oamenii poate și au ceva memorie, fiecare în parte. Dar omenirea, dacă e să ne referim la ea ca la o entitate, fie și colectivă, nu prea are. Mă amuză chestia asta cu memoria colectivă. În cel mai bun caz această „memorie” nu e altceva decât o cacealma din memorii individuale puse într-o oală pe care cineva, cu intenții ce nu au nimic de a face cu trecutul, o pune la foc și o condimentează după bunul lui plac. Ceea ce mă face să cred că așa ceva elementar nu există. De îndată ce dispar ultimii martori oculari, urmașii lor se comportă de parcă nimic nu s-a întâmplat.
  • Vrei să zici că memoria nu poate fi decât strict individuală?
  • Așa reiese. Mai mult decât atât: sunt tentat să cred că memoria nu este rațională. Ce folos din toate letopisețele, cărțile de istorie sau arhive? Din moment ce evenimentul nu mai este trăit, el intră întro zonă a abstractului. Memoria e ceva ce ține de emoții nu de cunoaştere. Iar emoțiile nu pot fi colective.
  • Ba pot. Oare de puţine ori popoare întregi au fost cuprinse de crize demenţiale? Noaptea Sfântului Bartolomeu, pogromurile evreilor, Rwanda... Putem continua, nu-i aşa? Le cunoşti pe toate mai bine decât mine.

Omul în negru l-a privit cu un zâmbet sarcastic pe Omul în alb. A mai sorbit din pahar. A tras un fum din trabuc.

  • Acolo funcţionează puţin altfel de mecanisme... Mi-ar trebui zile întregi pentru a ţi le descrie. Dar sunt sigur că le înţelegi destul de bine. Or, noi şi aşa am ajuns prea departe. Nu ziceai chiar tu că nu ar trebui să pierdem timpul cu futilităţi? Am venit să facem o partidă, nu?
  • Ai dreptate. Câta filozofie dintr-un pahar! „Bea vin ! în el găsivei Viața-fără-moarte. Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda, Divinul timp al rozei şi-al inimii curate! Trăiește-ți clipa dată! Căci clipa-i viața ta!
  • Iată un om care împăca bine lectura coranului cu băutul vinului!... Urmaşii sai l-ar decapita, probabil.
  • Iar inamicii de altă dată i-ar fi acordat Premiul Nobel pentru Pace...

Omul în negru nu continuă discuţia. Se sculă în picioare, se apropie de peretele cu cele două picturi. Luă trabucul aprins și îl stinse apăsând vârtos, pe rând, de fiecare din ochiul pruncului... Se îndepărtă apoi puțin de tablouri și aruncă trabucul stins într-un coș de gunoi de birou ce era la vre-o 5 metri depărtare. Trabucul a descris o traiectorie perfectă și a nimerit ținta, dar nu s-a auzit niciun zgomot la căderea lui. Cât timp bărbatul stătea cu spatele, Madona și-a strâns protector pruncul în brațe, apoi cu mâna liberă i-a scuturat scrumul din ochi după care a revenit la postura inițială. Omul în negru s-a întors din nou la tablouri. Fața pruncului era exact ca mai înainte. Nici urmă de arsuri... Omul în negru i-a zâmbit condescendent Madonei...

  • Nimeni nu-i în puteri să schimbe mersul firesc al lucrurilor, nu-i aşa?

Apoi a revenit la fotoliul său şi s-a înfundat în el.

  • Începem? Cu care joci?
  • „Mersul firesc al lucrurilor” zice că Omul în alb joacă cu negrele, Omul în negru – cu albele. Ai onoarea să faci prima mutare.
  • Mă plictiseşte mersul firesc al lucrurilor. Negrii ar trebui să joace cu negrele, albii – cu albele.
  • Atunci jocul pierde orice sens. Te rog, fă mişcarea.

Tonul Omului în alb nu lăsa loc pentru ezitări. Cu mâna stângă el facu un gest de invitaţie spre tabla de şah. Omul în negru, afişând un fel de plictiseală indiferentă, apucă un pion şi îl mişcă înainte.

Partager cet article
29 janvier 2018 1 29 /01 /janvier /2018 12:50
Săptămâna primei NOASTRE Uniri

Încetul cu încetul intrăm în an, care în Moldova durează doar 11 luni fiindcă ianuarie e practic șters din calendar, și încep să apară și știrile. În sfârșit a trecut și cea mai schizofrenică sărbătoare a anului: boboteaza. Putem răsufla mai ușurat. Prostia pravoslavnică a avut acum o săptămână momentul ei de glorie și s-a făcut deja ceva mai puțin vizibilă. Lumea s-a mai flocăit nițel împroșcând în jur scântei de dragoste pur creștinească, dând bine din coate pentru o canistră-două de agheazmă; diverse personalități și-au muiat trupușorul în copci, săpate anume pentru această treabă (și aici spectrul a fost destul de larg: Putin, Dodon, Sobchak, Saakashvili...) căci, mdeh, ce nu faci pentru un procent-două electoral? Ceea ce mă miră însă cel mai mult la bigoții credincioși este acel soi de solidaritate inexplicabilă care îi leagă. În loc să facă tot posibilul ca să scape de prostie și ipocrizii în propria curte (cum ar fi prezenţa unui KGB-ist gradat în capul bisericii), ei se năpustesc asupra oricărui care îndrăznește să le pomenească...

Mai pe scurt, moldovenii s-au aghezmuit cu toții și acum, după o săptămână, stau cu gurile căscate pe știri să vadă ce la mai spune televizorul. Dar la televizor și idioțeniile lui vom reveni ceva mai târziu, pentru moment vom pomeni despre evenimente cu adevărat importante.

159 DE ANI DE LA UNIRE Astfel apărea România pe harta Europei: Pe 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Ţării Românești după ce devenise anterior, pe 5 ianuarie, domnitor al Moldovei. Toată floarea națiunii (dar să nu uitați că la noi există și așa o expresie: „a prinde floare”) de dincoace de Prut a fost în România, la Ieși. Majoritatea politicienilor „pro-europeni” din Moldova au strălucit prin absența lor de la aceste evenimente, alții au strălucit prin prestațiile lor aidoma Corinei Fusu care s-a încâlcit în imnuri ori primăriței interimare Silvia Radu care, demonstrativ, a rostit următoarele: „Dar nu pot să îmi încep discursul, fără a vă spune încă de la început ”La mulți ani!”, de ziua dumneavoastră când serbați Mica Unire...”. Da, doamnă interimară Radu, este ziua NOASTRĂ! Și noi avem tot dreptul să vă întrebăm (ținând cont de faptul că nu sunteți aleasă): „Dar Dumneavoastră, de-a cui sunteți?”... Și dacă tot am ajuns la discursuri, voi menționa că Președintele Johannis a fost mult mai inspirat: „„Fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare!” – așa îl îndemna Mihail Kogălniceanu pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza.” Nu putea găsi nimic mai bun pentru această zi!

ROMÂNIA ÎN STRADĂ! România protestează! Zeci de mii de persoane au protestat în acest week-end la București. Alte zeci de mii au protestat în orașele țării! Românii protestează împotriva modificărilor legislative promovate de către guvernul actual PSD-ist! „Fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare!

LĂUTARUL ŢĂRII MOLDOVA Nicolae Botgros a împlinit 65 de ani! Republica Moldova are relativ puține cărți de vizită. Orchestra „Lăutarii” este incontestabil una din ele! Adică, stați, ce zic eu? Cât de des priviți festivaluri naționale de muzică folclorică? „Lăutarii” sunt ai întregii Românii! De facto, la fel precum Unirea înfăptuită de Cuza!

UN CENTENAR + 1: La vârsta de 101 de ani ne-a părăsit Neagu Djuvara... Oricât de fanteziste sau de contestate nu ar fi fost teoriile lui, mesaje îndurerate de această pierdere au venit absolut de peste tot, de la persoane cu viziuni diametral opuse. Pe bune, trăiești drept – ești văzut drept. Odihnește-te în pace, Neagu Djuvara!

SMURD ÎN MOLDOVA Promiteam cândva demult că voi oglindi regulat activitatea acestor oameni. Săptămâna trecută, în pofida condițiilor climaterice, echipajele SMURD din România au continuat să efectueze zboruri în Moldova. Astfel, un bărbat de 45 de ani a fost transportat de la Vulcăneşti la Chișinău de către elicopterul roșu. Un alt tânăr de naționalitate română, de doar 27 de ani, a fost aeroportat de la Chișinău la București... După cum se știe, eroii nu fac declarație la primărie și... traversează primii frontierele.

Acum să revenim la „televizorul” nostru cel de toate zilele, la cele mai nebune:

5 ANI PÂNĂ LA LUMINĂ! Cică interconectarea rețelelor electrice cu România va fi cu adevărat efectivă abia peste cinci ani... E bine că s-a mișcat carul din loc, dar eu fac așa un calcul: 5 ani înseamnă 4 ani și încă unul. Un ciclu electoral. Dar poate să însemne și 4 ani plus alții 5. Depinde de cum va fi următorul ciclu electoral, bineînțeles. Printre altele, nu ar fi inutil să menționăm că Iurie Leancă, aflat în vizită la Bruxelles, s-a întâlnit și cu Maroš Šefčovič, Vicepreședintele Comisiei Europene pentru Uniunea Energetică, de la care a cerut ajutor pentru a accelera această interconecţiune. Știe el ce știe...

BĂSESCU PIERDE PRIMUL SET Băsescu a pierdut prima rundă. Dar, spre deosebire de tenis, în justiție pentru a ajunge în finală trebuie să tot pierzi. Judecata nu i-a dat câștig de cauză și nu i-a întors cetățenia moldovenească retrasă de către Dodon. Apropo, nu doar deputații socialiști dețin cetățenie românească. Și avocatul care apără interesele lui Dodon, tot român se numește! Uite-așa un paradox.

REPORTAJUL ZEYNALOVEI Săptămâna trecută un „ostaş al frontului informaţional” din Rusia, Irada Zeynalova, după ce i s-a refuzat o dată intrarea în țară, a reușit totuși să revină, cu ajutorul lui Dodon. La întoarcere în Rusia a fabricat un fel de reportaj în care minciunile se călăreau una pe alta fără niciun spațiu intercalat. Nu era mai simplu pur și simplu s-o declari persona non grata, ca pe Rogozin? Dar e nevoie și de show pentru public, nu-i așa? Tot săptămâna aceasta şi alți „ostaşi” din aceștia au fost întorși la hotar. Și cred că circul va continua.

TV8 ÎNVINUIŢI DE SILVIA RADU Cât era la Iași și ne felicita pe „dumneanoastră”, ori poate în timp ce făcea shopping la mall (e noul hobby moldovenesc, dacă poate nu știați: să mergi cu mașina la Iași la mall), „jurnaliştii” de la TV8 au venit la primărița interimară acasă și i-au luat copilul la ceterat. Cel puțin așa susține Silvia Radu. Nu prea văd de ce ar minți. Să vedem ce vor zice acei cu pricina, dar dacă e așa, atunci eu chiar aș vrea să știu care e diferența între ei, Zeynalova sau Pro TV... Uite-așa „televizor” avem noi: ca pentru aghezmuiţi.

A IEŞIT CU PAGUBE Adrian Candu a declarat că Moldova va angaja o companie internațională pentru a calcula pagubele pe care le-am suferit din cauza prezenței armatei ruse în Transnistria. Nu știu dacă chiar au s-o facă. Să sperăm. Ceea ce știu cu certitudine este că rușii nu vor plăti oricum nimic, dar asta nu are importanță. Trăim în epoca în care banul și economia contează mai mult că orice și, dacă aceste calcule sunt făcute cu cap, pot deveni un argument puternic în discuțiile ulterioare cu instituţiile interesate. Drept răspuns, Rusia ne-a amenințat că ne va factura prezența așa numitor „forţe pacificatoare”. Păi eu zic chiar s-o facă! Și dacă nu plătim, ce se întâmplă? Oare nu cumva pleacă? Ori pornesc cu tancurile până la Chișinău să-și recupereze plata?...

TRANSNISTRENII LA RAPORT Săptămâna trecută vă povesteam despre cum au fost transnistrenii la Paris. Invitați la Comisia Europeană la o discuție. Cică europenii vor să reglementeze „conflictele îngheţate”. Să le urăm succese mari! Numai că eu le-aș spune mai întâi unde au plecat acei cu care s-au văzut la Paris imediat după. Ați ghicit? Hai, că nu e greu de loc: la Moscova au plecat!

Cam atât pentru ediția de astăzi. Ne vom lua rămas bun, dar nu înainte de a trimite tradiţionala Cireșică de pe tort. Și o vom trimite Alionei Berdilă, șefa Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale (DGERRP) a Primăriei Chisinău (cu diploma de... Arte plastice!), care a plecat recent în concediu de maternitate, luând cu sine și mașina de serviciu. Soțul funcționarei-activistul PDM, Andrei Russu-a reușit, cu numai 600 de lei, să „legalizeze” un garaj de peste 50 de metri pătrati, construit pe un teren public. Uneori avantajele în natură sunt tare greu de lăsat...

Partager cet article
22 janvier 2018 1 22 /01 /janvier /2018 11:13
Săptămâna în care bandiţii au dus foame

A venit iarna! A nins peste Moldova! Multașteptata zăpadă în sfârșit a căzut. Ca de obicei, pe neașteptate. Nu intenționez aici să aduc critici acerbe autorităților locale sau republicane. Totuși atunci când ninge abundent e o calamitate peste tot, chiar și în țări cu resurse mult mai mari. Trebuie să ținem cont și de faptul că trăim în epoca în care există două realități distincte: acea mediatică (cu rețelele de socializare launloc) și realitatea obiectivă. A nins, respectiv autoritățile trebuie să comunice că sunt alarmate, că iau măsuri, că lucrează intens. Asta nu înseamnă neapărat că nu fac ceea ce zic. Așa a făcut primărița interimară Radu, așa a făcut premierul Filip. Dar eu nu pot scăpa de un gând: de ce reacții și acțiuni firești trebuie să fie prezentate drept excepționale și fapte de eroism? Oare este pentru prima dată când ninge iarna în Moldova? De ce trebuie să fie convocate „comisii pentru situații excepționale?” De ce trebuie să ceară premierul „mobilizare maximă”? Să înțelegem că dacă nu ar cere, nu s-ar face nimic? Oare nu ascunde acest alarmism un simplu fapt: noi nu suntem pregătiți de iarnă. Care e cauza e altă chestie: lipsă de mijloace? lipsă de voință? Eu unul vă invidiez, oameni buni. Bucurați-vă! Să știți că-mi este dor și mie de zăpadă. Așa ca să fie blocat Parisul măcar pe o zi-două.

EMINESCU SĂ NE JUDECE Săptămâna care a trecut, atât în România, cât și în Moldova, a fost celebrat Eminescu, iar cu această ocazie și cultura națională. La fel, în ambele state. S-au dat și premii cu această ocazie, ceea ce-mi permite să-l felicit, cu toată sinceritatea, pe colegul nostru, editorialist la Deschide.md, scriitorul Dumitru Crudu pentru premiul acordat de către Guvernul Republicii Moldova. S-au depus flori la monumente, chiar și Dodon a depus flori la bustul poetului pe alea clasicilor. O fi și el „român, și punctum”, că altfel n-are cum... Nu am intenția să discut despre Eminescu, ori oricare altă valoare națională. E la fel de important precum Pușkin pentru ruși, Hugo pentru francezi, Goethe pentru nemți... Discuțiile respective sunt inutile și nici eu nu sunt eminescolog. Mă interesează felul în care sărbătorim. Și uite aici simt un anumit disconfort... Regimurile totalitare au avut întotdeauna nevoie de a celebra cu mare pompă somități de genul lui Eminescu. Iată doar câteva exemple: în 1937 Stalin ordona să fie celebrat la nivel de stat centenarul de la moartea lui Pușkin. Anume Stalin a făcut din Pușkin un poet-simbol, poet-cult, poet-monument. În Polonia, în 1949, era, la fel, celebrat somptuos centenarul de la moartea lui Chopin. În același 1949, în Germania de Est erau sărbătoriți 200 de ani de la nașterea lui Goethe. Și astfel de „ceremonii” au existat în mai toate țările în care s-a instaurat stalinismul... Și toate aceste „celebrări” s-au făcut cu încuviințarea și participarea activă a Moscovei... Ceremonii de asemenea anvergură consacrate lui Hugo în Franța nu am văzut. Concluziile vă rog să le faceți singuri. Eu voi spune doar atât: important este nu CE, dar CUM anume gândești. Apoi, în aceste minți formatate corect, noțiunile se pot lesne schimba. Cât e să schimbi o icoană pe alta?... Iar Eminescu trebuie, în primul rând, citit, nu „comemorat”.

30 DE ANI DE LA „CENACLUL MATEEVECI” Acum 30 se înfiripa ceea ce numim astăzi „mişcare de eliberare naţională”. Totul a început la bustul lui Eminescu. Acelaşi la care Dodon depune astăzi flori...

ROMÂNII CONTINUĂ SĂ NE DEA BANI Unitatea de primiri urgente de la Hanceşti a fost totalmente renovată și re-amenajată pe bani din România. Știrile astea devin într-atât de frecvente și obișnuite, încât începem a nu le mai observa. Or exact inversul ar trebui făcut! Ceea ce și fac eu aici.

200.000 EURO MITĂ! Cinci persoane, dintre care doi procurori de la Chișinău au fost reținute în cadrul unui dosar corupţional. Funcționarii cereau de la un agent economic 200.000 euros mită pentru a-l ajuta să scape de justiție. Mă gândesc că trebuie să fie o rutină... Vă mai întrebați de unde răsar palate la Chișinău ca ciupercile după ploaie?...

BANDITISMUL PE BARICADE Cele mai importante evenimente din țară au părăsit, încă de săptămâna trecută, capitala! Nu există nicio îndoială: ceea ce se întâmplă la Bălți trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate și gravitate. Să vedem cum a început vodevilul: După scandalul cu gunoaiele, câțiva ortaci de-ai lui Usatîi și-au dat demisia, printre care și viceprimarul care executa funcția. Semnalul a fost unul destul de îngrijorător pentru Usatîi, el a încercat să contra-atace încercând un referendum, dar CEC-ul a zis „niet”. Semnalul însă nu a fost unul fals, Chișinăul având, se pare, intenția să „rezolve” cumva cazul orașului Bălți. Astfel, un afacerist și, prin cumul, președintele fracțiunii Partidului Nostru din consiliul municipal, a fost reținut de către poliție, suspectat de evaziune fiscală în proporții deosebit de mari. Au fost sesizate probe suficiente pentru a-l băga pe mulți ani la răcoare. Din 2014, acesta a introdus în Moldova zeci de automobile din ţările UE, pe care le-a dezasamblat și vândut la piese. Nu știu care sunt asociațiile Dumneavoastră cu fraza de mai sus, dar eu unul mă tot gândesc la renumitele circuite de mașini furate, dezmembrate și vândute pe bucățele, cu mafii din Est... Poate că acele 38 de motoare de mașini gasite la Igor Basistîi au fost toate scoase legal din Europa, fie... Dar eu pe bratanii de la Bălți nu i-aș crede... Pe consilierii lui Usatîi i-a apucat panica, ei înțelegând că le va veni și lor rândul. Vehemența cu care au reacționat demonstrează că toți au pufușor pe botișor și că nimeni nu se simte în siguranță (nici măcar acei din alte orașe, precum Vasile Vulpe, consilier raional PN la Ialoveni, care ridică un ajutor material de 5 000 de lei „pentru tratament” și o șterge la odihnă la munte). Mobilizând postul local de televiziune și toate forțele propagandistice din oraș, majoritatea consilierilor lui Usatîi de la Bălți au intrat în greva foamei. BTV desfășoară acum o campanie aproape isterică în municipiu în susținerea lui Usatîi, aceleași babe care repetau înainte de locale pe la toate colțurile din oraș „кто угодно, только не молдованин!” (doar acest lucru explică de ce candidatul PCRM-ist a pierdut scrutinul acolo unde comuniștii nu au pierdut niciodată!) astăzi strigă pe lângă primărie: „Ренато, мы с тобой. Мы не сдадим город!”. Nimic nu vă amintește? O oarecare Andreeva?... Nu?... O retorică de război, minți bolnave în care nu mai există loc pentru niciun proces sănătos, nici democratic, nici justiciar. Oamenii ăștia încă nu au ieșit din Stalingrad... Scandalul nu putea să nu depășească municipiul. Dar presa chişinăueană, la fel ca și chişinăuenii în general, nu au înțeles niciodată cu adevărat ce anume se întâmplă în alte orașe... Astfel, s-a început un joc tâmpit mediatic: dacă trișează acei cu „greva foamei” ori ba, ceea ce nu are nici cea mai mică importanță, la drept vorbind. Toți se acuză reciproc de fabricare de „fake news”, inclusiv și presa care-i place să se considere „curată”... Asta nu înseamnă că „fake”-uri nu se produc: am citit săptămâna trecută o minciună gogonată, fabricată chiar la Bălți, precum că Usatîi a fost arestat la Moscova de către FSB... Mințile bălţenilor sunt sucite rău: mi-a fost dat s-o aud și pe asta: „Noi am ales răul cel mai mic. Usatîi e mai bun decât acei din Chişinău”... Felicitări, dragi promotori ai „statului capturat”! Se pare că bălţenii, dar și orheienii, la o adică, v-au crezut!

KGB-IŞTII IAU CEI MAI MULŢI BANI Vă mai aduceți aminte de faimoasa lege 2%? Într-un răspuns pentru IPN, Serviciul Fiscal de Stat precizează că cei mai mulți bani contribuabilii i-au direcționat către Asociația Obştească a Veteranilor și Pensionarilor Ministerului Afacerilor Interne – 1,374 milioane de lei. V-ați prins, da? Nu pentru copii orfani, bolnavi de cancer, oameni fără adăpost ori leproși... Ci pentru Veteranii și Pensionariii Ministerului Afacerilor Interne! Adevart zicea acela: nu există foști KGB-iști...

IEŞIM DIN CSI? PL a depus un proiect de lege în Parlament prin care propun ieşirea Moldovei din CSI. Interesant, când erau mai în treabă de ce nu au făcut-o?...

TRANSNISTRIA LA APCE Europenii îi cheamă pe transnistreni la APCE. Ei cică vor să reglementeze conflictul din Transnistria. L-au pus chiar și pe un oarecare Frattini (cred că așa se spune „bratok” în italiană) șef pe regulamentare, mizând pe faptul că se știe de bine cu rușii. Să le dorim succese! La drept vorbind, soarta Transnistriei nu mă mai interesează într-atât. Eu unul m-am săturat să-i poarte Moldova în cârcă, să le deschidem posibilități de business cu lumea bună (cică și-au dublat exporturile în UE în 2017!), iar ei să se tot joace de-a războiul și să ne amenințe!

SOCIALIŞTI ROMÂNI Dodon a mai trântit o minciună gogonată, cât el de mare. La o emisiune televizată (pe care m-am chinuit de am privit-o de la A la Z!) a zis că e mai greu să renunţi la cetăţenia română decât s-o obţii. Şi când te gândeşti că se găsesc din ăia care-l cred...

Cam atât am vrut să vă spun. Ne vom lua rămas bun, dar nu înainte de a trimite Cireșica de pe tort. Azi am s-o trimit hăt în Italia, acolo unde doi moldoveni l-au dat în judecată pe... Valentino Rossi în persoană! Ei lucrau la el în casă și au fost concediați. Moldovenii noștri au considerat că pe nedrept. Știți ce contează cu adevărat în această poveste? Nu faptul că Rossi e o celebritate, nici dacă li se va face draptate ori ba. Contează cu adevărat că moldovenii învață să-și apere drepturile! Căci cum zicea poetul: câtă demnitate – atâta țară!

Partager cet article
19 janvier 2018 5 19 /01 /janvier /2018 14:52
Cu toţii în copcă!

Dacă e să ne limităm doar la filmele ruseşti, în 2017 au fost doar două pe care aş putea să vi le recomand. Despre „Нелюбовь” (apropo, a fost în short-list la „Golden Globe”) vă scriam cu ceva timp în urmă. Al doilea film care m-a impresionat mult a fost „Прорубь” (Rom: „Copca”) de Andrei Silvestrov. Filmul este o alegorie poetică a realităţii de astăzi, din Rusia, în primul rând, dar nu numai. Două elemente centrale: televizorul şi copca. Un text superb de Andrei Rodionov (joacă şi în film), imagini sugestive, o bandă sonoră impresionantă şi foarte justă... Pe scurt: mic şi mare, sărac şi bogat, urmăresc vrăjiţi ecranele televizoarelor care difuzează diferite poveşi ce se întâmplă, toate, în jurul unei... copci. Da, e bobotează. Un preşedinte care vorbeşte cu o ştiucă, un oligarh care e fugar prin păduri, oameni care se aruncă în copcă din slugărnicie sau pur şi simplu de deznădejde... Actul politic, actul „artistic”, actul eroic, viaţa de toate zilele, viaţa de apoi, până şi protestele, toate sunt în copcă, toate sunt privite prin televizor... şi ca un strigăt de fundal, de protest: „Иисусу было тепло!” (Rom: „Lui Iisus îi era cald!”). Iată ce striga „artistul” pe care îl urcau într-o dubiţă sau ambulanţă pentru nebuni, ceea ce în film (şi nu doar) e acelaşi lucru... Strânge în spate...

Cu toţii în copcă!
Cu toţii în copcă!
Partager cet article
15 janvier 2018 1 15 /01 /janvier /2018 12:49
Omul Amfibie vs. Sirenele: The Cinema Battle

Unul din filmele cu cele mai multe niminalizări (7!) la recentul Golden Globe a fost The Shape of Water de Guillermo del Toro. Filmul a luat până la urmă doar premiul pentru cel mai bun realizator și pentru cea mai bună bandă sonoră, ceea ce nu-mi pare surprinzător, mai mult chiar, premiul pentru cea mai bună regie îmi pare un fel de compensație dată pentru „ochi frumoşi”... Povestea, ecranizată fără îndoială destul de meseriaș, este una destul de banală : în unul din laboratoarele secrete americane este adusă o creatură bizară, un fel de om-pește care, conform mitologiei triburilor amazoniene, ar avea puteri excepționale. Acțiunea este plasată pe undeva prin anii 60-70, în perioada Războiului rece (acest element este probabil unicul farmec al filmului) și sovieticii încearcă să „fure” specimenul păzit cu strictețe de un tip machist și violent. O simplă direticătoare reușește să îmblânzească fiara și asistăm la o adevărată poveste de dragoste. Până la urmă ea eliberează creatura şi o salvează de la moarte. Atât. Poate ar trebui s-o mai menționez pe Sally Hawkins, care a concurat pentru cea mai bună actriță și nu ar fi fost scandal, dacă ar fi câștigat.  Ah da, uitam de puterile creaturii : ea are capacități regeneratoare și tânăra își recapătă vocea pierdută în urma unui accident în copilărie. Poate e tendențioasă această reacție, dar a existat în viața mea un alt film, „Человек-амфибия”, realizat hăt în 1961 în URSS de către Kazanski și Chebotariov. Bineînțeles, există mici variații scenarice, dar senzația de dejà-vu nu m-a părăsit pe toată durata filmului...

În schimb, dacă e să rămânem în aceeași zonă a fantasticului și creaturilor mistice acvative, vă recomand un film polonez absolut remarcabil, realisat în 2015 de către Agnieszka Smoczyńska, The Lure (Córki dancingu). E o comedie muzicală superbă de cel mai înalt nivel cinematografic, cu o bandă sonoră de toată frumusețea. Două surori sirene nimeresc, nu contează prin ce minune, în lumea oamenilor și devin atracția principală a unui night-club, un fel de caberet provincial. Una din ele se îndrăgostește de un tânăr artist. Dilema: atunci când acesta din urmă se îndrăgostește de o altă sirenă va trebui să-l... pape crud, dacă nu vrea să se transforme în spumă de mare... Totul e superb de decalat în acest film, care m-a surprins enorm!

Hazardul a făcut să le privesc pe ambele la câteva săptămâni distanță. Preferințele mele merg, fără nicio rezervă, spre filmul polonez! Iată deci că am reușit să vă recomand ceva bun, pomenind și de un film care a făcut destul buzz la Golden Globe. Și lupul sătul și oaia întreagă!

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher