Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
8 février 2019 5 08 /02 /février /2019 14:28
Слово о слоге Виталиеве

Вот, буквально на днях случилось: прочитал один добрый человек крамолу мою понедельничью и сказал: "А у тебя на русском очень хорошо получается, даже лучше чем на румынском". Конечно, человеку просто хотелось приятность сказать, комплимент такой, но... Вышло совсем наоборот. Очень oбидно было, скажу я вам, дорогие мои товарищи... Не до слез, конечно, ведь мужчины рожденные в СССР, как известно, не плачут, а только сильно огорчаются, но степень этого огорчения была о-го-го какая!

И дело не только и не столько в том что румынский - мой родной язык. Я же на этом языке целых две книжки написал! Ну, да ладно, мы калачи тертые, и "в глаза твоей собаки, нам не стpашно смотpеть" ! Да и из песни слова не выкинуть, как ни крути, если продолжать кидаться известными шаблонами... А ежели неизвестны вам мои шаблоны, ну что-ж, тут уже вопросы не ко мне и не к языку моему, а к вашему мировому восприятию, ко всему тому что ему способствует. Тут я конечно пасс. Не могу, не умею и, если уж быть честным до конца, не особо хочу. Я сторонник понимания через ум, а не слепого верования. Нет, конечно, в меня можно и верить, если кому-то от этого легче, но я-то тут причем?

Вот кстати, а песня-то о чем? Из чего-же нам слов возбраняется выкидывать? Ну так, « споёмте, друзья », и по возможности без фальши, иначе – беда, иначе – « завтра в поход », а ведь умирать в очередной бессмысленной бойне ой, как не хочется. Но это конечно с точки зрения человека разумного, homo sapiens, человеку-же разум не включающему, живущим не корысти ради а токмо верою в... да особо и не важно во что, такому человеку смерть только во благо, во искупление, во спасение, во карание за грехи, и. т. д., и. т. п.

Ну, запееее-вай!

 

Слово о слоге Виталиеве

Не прилично ли будет нам, братия,

Начать стройным складом

Правдивую повесть о слоге Виталия,

Виталия Андреевича!

Начаться же сей песни

По былинам того времени,

А не по вымыслам пропагaндистким.

Вещий Экран,

Если песнь кому сотворить хотел,

Растекался мыслию по древу,

Серым волком по земли,

Сизым орлом под облаками.

Во головы через ясны очи входил

Во ядовиты плоды израстал

Взоры листвой прикрывал.

 

Вам памятно, как пели о бранях первых времен.

Тогда не пускались десять соколов на стадо лебедей;

Один лишь сокол долетал — того и песнь прежде пелась:

И слогом он пел одним и в глотку он ел одну.

Партия же, братия, на другие лады воспевать себя не особо пускалa!

Онa вещие персты свои на живые струны вскладывалa,

И сами они потом славу красным князьям рокотали.

 

Житие тогда было постное,

Думы у нас были пресные

Забавы - казенные

А мечты изумрудные - запретные.

Лебедям по зеркальным гладям скользить – опасно.

 

Начнем же, братия, повесть сию

От старого Виталия до нынешнего.

 

Родился он в крепости серой

На слоге его родном названной болотами

Где славу князьям московским

На одном соколином говоре воспевать полагалoсь

И едино через песни сии возрастать моглось

И едино через песни сии за зори дальние смотрелось

 

И увиделось за забором высоким

Да проволокой колючей

Небо синее, луги зеленые, леса студеные

И трели что на болотах шептать приходилось

На тех лугах солнцем залитыми,

В тех лесах, тенью окутанными

Под тем небом со сводами необъятными

Звучали песнями звонкими

Заплетались в слог многогранный

Громкий и величавый аки крик соколиный

 

Натянул тогда Виталий ум свой тетивою,

Изострил он мужеством сердце,

Ратным духом исполнился,

И запел свое слово слогом родным

Почти позабытым

Жаворонком к небу вознесясь

Из болота смердом несущим...

 

 

Ну как? Понравилась моя песенка? Кто-то может и понял, другим поясню: не моя она вовсе. "Слово о полку Игореве" это было. Не совсем, конечно, - пародия. Захотелось вот скосить под что-то былинное, старое. Ну и знаниями по-бахвальствовать заодно. Грешен, каюсь!

А о чем именно песнь эта, самому не особо ведомо. Соколу - соколово, жаворонку - жаворонково. Все что мое, со мной останется и никто не отнимет. Богатствами произрастет и может кому-то от него и перепадет чего-то. А может и нет. Я никому ничего не навязываю но и от себя уже не отдам ибо взять насильно никак невозможно.

Partager cet article

6 février 2019 3 06 /02 /février /2019 13:34
Războiul împotriva indiferenţei

A Private War (2018) : Filmul realizat de Matthew Heineman povestește viața unui reporter de război, Marie Colvin, omorâtă în 2012 în Syria, Homs, imediat după ce intervenea în direct la BBC, Channel 4, CNN și ITN News pentru a mărturisi ce se întâmplă la fața locului... În acel scurt interviu Marie Colvin spunea că este cel mai oribil conflict pe care l-a văzut vreodată. Marie Colvin realizase reportaje din Cecenia, Kosovo, Sierra Leone, Zimbabwe, Sri Lanca, Timorul de Est... Se presupune că semnalul satelit a fost interceptat de către armata siriană și a servit drept țintă pentru bombardamentul în care-și pierdea viața reporterul.

În 2018, Orhan Djemal, Alexandr Rastorguev şi Kiril Radcenko au fost omorâţi în Republica Central Africană. Ei intenţionau să facă un reportaj despre activitățile lugubrei companii private de mercenari „Wagner”... Sunt doar două exemple. Lista jurnaliștilor omorâți în toată lumea este prea lungă... 

Filmul lui Matthew Heineman nu este doar un film biografic... Și nu este doar un film despre eroismul jurnaliștilor, despre vieți sacrificate... Este un film despre lumea în care trăim. Despre acei puțini care luptă împotriva indiferenței, pentru ca în această lume să se moară mai puțin...

My job is to bear witness. I have never been interested in knowing what make of plane had just bombed a village or whether the artillery that fired at it was 120mm or 155mm”, Marie Colvin, 2011.

Partager cet article

4 février 2019 1 04 /02 /février /2019 14:43
"Les loups et les brebis", Jean Baptiste Oudry (1686-1755)

"Les loups et les brebis", Jean Baptiste Oudry (1686-1755)

Să nu rupi, lupule, din oaia bleagă

Căci carne din carnea ta vei mânca

Behăitul lor din plămânii tăi răsare

Urletul tău excită mioarele

Mai ceva ca cornul răsucit de berbec

Nu vezi : din fiecare ospăţ sângeros

Atunci când dai iama în turmă

Tot mai hămesit ieşi?

Când rupi un gâtlej mai la îndemână

Ţi se deschid rănile vechi

Iar zdrenţele din carnea ta

Poartă amprenta colţilor tăi?

Atunci când ai rumegat din mielul acela

Nu ai simţit carne de lup printre măsele?

 

Atunci când ai adus cârlanul la vizuină

Să-ţi hrăneşti ţâncii

Nu te-ai întrebat unde ţi-a dispărut un pui?

Partager cet article

4 février 2019 1 04 /02 /février /2019 11:57
Săptămâna în care Moldova le-a dat o palmă emigraţilor

A început, acum și oficial, campania electorală. De facto însă, dezmățul doar capătă o nouă amplitudine. Totul este nespus de trist. Ori nespus de vesel. Depinde cum priveşti. Eu unul prefer să râd.

Trei evenimente mi-au părut cu adevărat importante în săptămâna care s-a scurs. De la ele și vom începe fără pauză și fiorituri introductive inutile.

TRANSNISTRIA APRINDE FOCUL LA VARNIŢA Vă aduceți aminte cum, cu câțiva ani în urmă, civilii au împiedicat „miliţienii” din Transnistria să instaleze un punct de frontieră ilegal, adică să ne mai fure din pământ. Exact asta s-a întâmplat și acum la Varnița. De această dată nu s-au găsit viteji să-i oprească. Nici poliție, nici armată... Dar cel mai bizar au reacționat acei de la OSCE (ca să vezi, nu degeaba îi tot pomeneam în edițiile anterioare): ei au zis că nu vor reacționa decât dacă MAEIE îi „sesizează”. Că ei singurei cu ochii lori observatori nu văd nimic. Ceea ce MAEIE și face: sesizează, convoacă, cere... No, acum să-mi ziceți și Domniile voastre: e de plâns, ori – de râs?

MOLDOVA SE DEZICE DE EMIGRAŢI Bine, nu chiar de toți, doar de acei care au pașapoarte moldovenești expirate, lipsindu-i de dreptul de vot. Așa a decis CCM. (Vă dați seama, a ajuns Reşetnicov să decidă soarta moldovenilor!?) Am râde, dacă nu ar fi de plâns... Înainte de a continua, vă invit să citiți un prim text, desfășurat, despre această decizie (vă invit cu toată insistența, căci m-a costat și el o noapte. Ar fi păcat să nu dorm chiar degeaba). Voi zice aici ce nu am mai zis: sunt trei întrebări care ar trebui să ne intereseze referitor la această decizie: 1) Cum a fost ea luată? 2) De ce a fost ea luată? 3) Cum a fost motivată această decizie? La fiecare din aceste capitole s-ar găsi câte ceva de zis:

Cum de a ajuns ditamai CCM (ultima instanță, dacă poate ați uitat, deciziile căreia nu pot fi contestate) să decidă, scurtcircuitând orice altă procedură? Mihai Cotorobai, „avocatul poporului”, s-a străduit! Ceva l-a scurmat pe undeva. Interesele poporului, fără doar și poate. Nu știu, poate mi-a scăpat, dar nu țin minte să fi sesizat Cotorobai „înalta” curte referitor la expulzarea cetățenilor turci, de exemplu. Fain ambalat, să recunoaștem: cică ombudsman-ul cerea dreptate, să poată vota sărmanii emigrați cu buletinele, ca și cetățenii din țară. Presa anume așa și a relatat întâmplarea. Acum noi nu suntem chiar presă, haideți să nu dormim pe-o ureche și să deschidem sesizarea propriu-zisă. Și ce vedem acolo? Iată ce:

Conform art. 58 alin. (3) lit. c) din Codul electoral, în secțiile de votare constituite peste hotarele Republicii Moldova alegătorii pot vota exclusiv în baza pașaportului și a livretului de marinar. Prin această normă, IMPLICIT (evidențierea noastră), se interzice cetățenilor Republicii Moldova să voteze în aceste secții de votare cu buletinul de identitate, buletinul de identitate provizoriu sau cu buletine sau pașapoarte expirate (evidențierea noastră).”

Dacă nu ați priceput încă șmecheria, vă explic eu: nicăieri în Codul electoral nu scrie EXPLICIT că pașaportul trebuie să nu fie expirat! Acest vid și a permis de-a lungul anilor (2009, 2010, 2014, 2016...) să se voteze așa cum s-a votat, conform principiului „ceea ce nu-i explicit interzis e permis”. Anume Cotorobai este acel care a făcut o interpretare în chiar sesizarea adresată CCM! Mai departe CCM și-a făcut treaba care i s-a cerut.

Vom mai menționa că textul deciziei pe care au ticluit-o este o insultă vulgară și obraznică la adresa fiecărui emigrat! Anume despre asta am scris în articolul pe care vă invităm să-l citiți. Care este și răspunsul la întrebarea a treia cu care începeam acest paragraf.

Ne rămâne o nimica toată: la ce bun? Această interdicție îi vizează în primul rând pe emigrații în Occident (circumscripțiile 50 & 51, mai mult 50 decât 51) care, în marea lor majoritate, nu mai folosesc pașapoarte moldovenești. În aceste circumscripții, cu destulă certididine, vor câștiga candidați din partea opoziției pro-occidentale și asta indiferent de numărul alegătorilor. Dar să nu uităm că 50 de mandate vor fi distribuite partidelor! Un număr mai mic de voturi în Occident le poate lesne aduce 2-3 mandate guvernanților... dar și antieuropenilor! Nici nu vreau să mă gândesc că favorizarea votului antieuropean ar fi ceva facut deliberat... Și încă un detaliu: în R. Moldova se prea poate să avem circumscripții în care să voteze 20-25 mii de alegători... De tot. Dacă se va atesta o prezență masivă în Occident, ce credibilitate va avea repartizarea actuală a circumscripțiilor? Nu ar arăta frumos, nu-i așa?

AGRESIUNEA DE LA EDINEŢ Al treilea thriller al săptămânii s-a derulat la Edineţ, acolo unde Dinu Plângău, candidatul blocului ACUM, s-a plâns de agresiune fizică care ar fi avut loc chiar în fața comisariatului de poliție. Partea bună a istoriei este că Dinu Plângău a depus plângere la poliție. Mai departe cred că se întâmplă ceea ce se întâmplă de obicei: fiecare încearcă să scoată un profit maxim din istorie. Dinu probabil exagerează și dramatizează... Poliția probabil atenuează... Adevărul e undeva pe la mijloc. Cred că Dinu a fost cu adevărat agresat. Dacă nu fizic, verbal cel puțin. Ce înseamnă o amenințare de gopnici (în rusă) nu cred că trebuie explicat. Dar poliția nu poate să se facă că plouă! Agresiunea sau intimidarea unui candidat în campanie electorală (apropo, trebuie reconsiderată și intimidarea lui Munteanu la Orhei) nu poate fi mușamalizată decât într-o țară bananiară!

Şi acum să sărim prin chestii mai mărunte, dar poate nu mai puţin semnificative:

ROMÂNIA ESTE CEL MAI BUN PARTENER! Evidențe care trebuie strigate la tot colțul! Volumul schimburilor comerciale dintre R. Moldova și România a constituit, pe parcursul anului 2018, peste 1,4 miliarde de dolari, România fiind principala piață de desfacere pentru Moldova, iar Moldova – a treia (!) pentru România.

CANDIDAŢI UNIONIŞTI REFUZAŢI Ion Leaşcenco, Andrei Ursu și Alexandru Topolenco au primit un „niet” de la CEC. Din cauza semnăturilor. Toți trei afirmă că e decizie politică. Ne vom opri aici. Nu știm cine are dreptate. Dar vă recomand să le căutați declarațiile video. Și îi invit pe toți trei, la fel precum a făcut-o Plângău, să pornească procedura în instanțe. Altfel, va rămâne doar apă-n piuă.

BĂNCILE HUZURESC Băncile au înregistrat în 2018 un profit cumulat de 1,63 miliarde de lei! De parcă nici nu s-a întâmplat nimic... Ori poate chiar într-adevăr nu s-a întâmplat?... Frumos arată miliardul ăsta... Așa și-ți vine a-l fura!

DODON FACE SLUJ LA PUTIN Dodon cică iar s-a văzut cu Putin ca să-i ceară să scoată interdicția pentru mărfurile moldovenești și să-i amintească despre „amnistie” pentru alegătorii săi. Dar a primit-o în plex de unde nu se aștepta, de la un oarecare Kalinin care se declară capul diasporei din Rusia. Ăla, i-a atenționat pe moldoveni să nu-l creadă pe Dodon. Eu i-aș de dreptate. Lui Kalinin.

MAI MIC, DAR TOT DEFICIT Deficitul bugetului pe 2018 a fost mai mic decât era prevăzut. Se prevedea un deficit de 5 miliarde de lei. Dar a fost unul de doar 2,3. Vă las să priviți peste cifre. Pe mine mă bucură doar un singur lucru: încet-încet iese economia din tenebru... Vă dați seama ce-am huzuri, dacă totul ar fi la alb?

ARENA CHIŞINĂU SCOASĂ DIN BUGET Iată, de exemplu, ce buget am avea dacă totul ar funcționa legal și dacă toți ar fi egali în fața legii. Cică acei care vor construi Arena Chișinău nu vor plăti taxe statului. Fiindcă-i obiectiv strategic, nu foaie-verde!

Cam atât. Cireșica de pe tort din această săptămână am să i-o trimit lui Igor Grosu de la ACUM, dar și tuturor celor care au de gând să lupte înverșunat împotriva amnistiei capitalului după alegeri! Igor Grosu a zis chiar că-i o prioritate pentru el. Cunoaştem cel puțin o promisiune care va fi cu siguranță împlinită! De la sine. Căci „amnistia” respectivă e în vigoare doar până la sfârșitul lunii februarie.

Vă doresc tuturor să se împlinească și ale voastre promisiuni la fel de ușor!

Partager cet article

30 janvier 2019 3 30 /01 /janvier /2019 15:37
Moldova renunţă oficial la cetăţenii emigraţi!

Felicitări, emigraților! Ieri Curtea Constituțională v-a dat definitiv dreptate ! Ieri CCM a sigilat printr-o hotărâre de o tâmpenie și incompetență care ar anihila și marțienii de pe Saturn, dacă bășina ei ar fi pusă într-un motor cu reacție, ceea ce fiecare din noi știe demult: țara în care v-ați născut și care mai încumetă să se numească „Republică” nu a avut, nu are și se pare că nici nu are de gând să aibă nevoie de voi! De banii voştri – da. De voi – nu!

În principiu, așa cum îmi pare firesc să se întâmple, orice stat care tinde spre democrație trebuie să se îngrijească de următoarele chestii referitoare la procesul electoral:

  • Reprezentativitate: toți cetățenii cu drept de vot trebuie să poată să voteze, iar votul să fie exercitat liber. Rezultatele scrutinului trebuie să reprezinte cât mai fidel doleanțele alegătorilor.
  • Eligibilitate: toți cetățenii au dreptul să fie aleși.
  • Corectitudine: Evitarea, depistarea și sancționarea drastică a fraudei electorale.

Decizia CCM de ieri nu doar se adaugă unui șir continuu de modificări electorale care bat în fiecare din cele trei mari principii, dar este și o mostră perfectă a incompetenței și prostiei... Am citit hotărârea în întregime și am ales (recunosc: cu greu, căci este în integralitatea ei absolut stratosferică) doar câteva perle, demne de cele mai trăsnite show-uri umoristice sau satirice:

standardul de protecție al dreptului la vot nu este la fel de stringent (asta le Europeni!) ca cel al protecției dreptului la respectarea vieții private și de familie, a libertății de gândire, de conștiință și de religie, a libertății de exprimare și a libertății de întrunire și de asociere” şi tot acolo: „Măsurile limitative ale acestui drept nu trebuie să-i afecteze esența și să-l priveze de efectivitate.”

Băi, smintiților, în Europa dreptul de vot nu este o preocupare stringentă, el este SACRU! Ei au depășit etapa când dreptul de vot a fost o preocupare stringentă. Este stringent (a se vedea DEX-ul: STRINGÉNT, -Ă, stringenți, -te, adj. Care trebuie să fie luat neapărat în seamă, care se impune în mod imperios, care nu suferă amânare.) ceea ce trebuie soluționat. Dar, mă rog, atunci când ajung la CCM nănașei și cumetri care nu înțeleg sensul cuvintelor, ei înțeleg ce vor sau, mai degrabă, ce li se cere.

Și referitor la esență sau efectivitate: decizia CCM anume asta face: afectează esența și privează scrutinul de efectivitate!

prezumția că cetățenii nerezidenți sunt mai puţin preocupați, în mod direct sau continuu, de problemele curente ale țării şi au mai puţine cunoștințe despre acestea

Serios?! Și de unde, mărogel, această prezumție? Iată eu am o prezumție că ați ajuns la CCM prin cumetrism și servilitate politică și că sunteți total incompetenți. Încercați s-o combateți! Dar mai am și o certitudine: de fiecare dată când ajung în vacanță sunt absolut șocat de nivelul de ignoranță a celor din Republica Moldova referitor la procesele politice din țara lor. Un sondaj efectuat acum o luna arată că doar 42% din populație a auzit despre crearea blocului ACUM, unul din concurenții electorali principali. Și acesta este un fapt, nu prezumție! Apoi cum, magistraților, cine este mai „puţin preocupat”?

influența mai mică a cetățenilor nerezidenți asupra selecției candidaților sau asupra alcătuirii programelor lor electorale

Nu mai spuneți? Ați făcut un studiu? Cele mai sănătoase și mai eficiente politici, idei, texte normative din ultimii ani au fost făcute cu aportul direct al emigraților! Eu cunosc cum au fost făcute programele a cel puțin două partide politice și vă asigur că acei din străinătate au contribuit activ, iar uneori chiar decisiv la elaborarea lor. Iar faptul că partidele voastre care v-au delegat la CCM nu au inclus în liste cetățeni din emigrație nu confirmă decât incompetența lor și obediența CCM-ului.

După ce a constatat incidența dreptului la vot în cazul alegerilor pentru Parlamentul European, Curtea Europeană a reținut că fusese încălcată însăși esența dreptului reclamantei la vot

Exemplul pe care-l aduceți nu face decât să dezavueze toată decizia in coprpore. Dar vă dau dreptate, e imposibil să găsești cazuri sau exemple similare în jurisprudența europeană, nici măcar în Gibraltar. Asta cum ai explica că soarele aduce lumină și căldură, și că fără el nu ar exista viață, și iată din această cauză noi alegem noaptea.

Solicitarea și utilizarea acestui act de către cetățeni pot reprezenta forme ale devotamentului față de țară

Așa îl înțelegeți voi, acest „devotament”. Faptul că toată această lume mai vine la alegeri, faptul că prezența lor la vot, în pofida tuturor mizeriilor pe care i le-a adus acest „stat”, este într-atât de importantă - iată o manifestare a devotamentului față de țară! Faptul că fiecare din voi, cei suspuși ce călăriți fluxurile financiare și le deturnați fără sinchiseală în buzunarele proprii, profitați de munca lor, de munca celor care trimit ani de-a rândul bani acasă, nu-i o formă de devotament? Mai uitați-vă o dată pe structura PIB-ului și-apoi să mai vorbiți de „devotament”!

Mai mult, dacă statul însuși i-ar încuraja pe cetățeni să nu solicite sau să nu-și prelungească pașapoartele, pentru că, eventual, pot călători sau se pot identifica cu pașaportul unui alt stat a cărei cetățenie o dețin, ar fi dusă în derizoriu, pe plan internațional, chiar ideea de statalitate.”

Ideea de statalitate ați batjocorit-o voi, ani de-a rândul! Această decizie a CCM este un act care reduce la derizoriu „statalitatea” și instituția pe care o reprezentați! Însuși faptul că ați ajuns la CCM anihilează idea de statalitate! Biografiile unora din acei care au luat această decizie este o palmă bunului simț și, fiindcă de o instituție supremă vorbim, un pumn în botul „statalității”! Dar ne enervăm aiurea căci nu există logică elementară în fraza de mai sus. Apropo, ce-ar fi ca fiscul să nu mai perceapă impozite de la acei cu actele expirate? Faptul că statul papă taxe (din care sunt plătite salariile celor de la CCM) de la acei care nu-și au actele la zi, nu reduce la derizoriu statul?

Exigența votării cu un pașaport valabil peste hotarele țării este justificată de politicile statale ale evitării fraudării votului, menținerii unei legături dintre stat și cetățeni și încurajării deținerii de acte de identitate valabile.”

Iată o mostră de prostie pur tehnică. Într-atât de evidentă încât nici comentată nu ar trebui. Ce are valabilitatea pașaportului cu frauda sau cu „legătura dintre stat și cetăţeni” e o enigmă pe care, pentru a o soluționa, ar trebui să-mi fac o ablațiune semnificativă a creierului, pentru a ajunge la simplitatea divină a spiritului celor care au scris rândurile de mai sus.

Ei își pot rezolva din timp problemele legate de valabilitatea pașapoartelor lor

Desigur, pentru un individ care are o curte de slugoi și totul i se oferă pe tavă (și gratis!) la cea mai mică aluzie termenul de o lună (nu patru ani, precum o afirmați, căci e o „noutate” electorală și asta) e echivalent cu... termenul de valabilitate al paşaportului pentru ceilalți sau cu 27 de ani câți au trecut de la Independenţa torpilată de CCM.

Partager cet article

29 janvier 2019 2 29 /01 /janvier /2019 15:06
Un veac de singurătate

În 1903 ziarul de limbă rusă „Bessarabeţ” scrie că un băiat creștin a fost omorât de către evrei la Dubăsari, iar altă gazetă, „Svet”, a susținut că evreii i-au folosit sângele la prepararea azimii de Paște. Urma primul pogrom al evreilor în Basarabia... În biblioteci se pare că anul 1903 lipsește din arhivele ziarelor...

1914 – 1918: Moldovenii mor, ca și toată lumea, pe fronturile primului război mondial...

Către 1915 populația Basarabiei era de 2.7 mln de oameni.

1918 – 1940: După Unire vine o perioadă de acalmie și relativă prosperitate în Basariabia... Se moare mai puțin și în pace. Acei care mor au morminte. Mormintele celor care mor sunt acasă.

1940 – 1941: Stalin se înţelege cu Hitler în 1939 să-şi împartă Europa. Basarabia şi Bucovina de Nord îi revin lui Stalin.

Către 1940 populația teritoriilor românești anexate de către URSS se ridica la 3.8 mln. de locuitori.

Evacuarea... Numărul persoanelor care și-au dorit o evacuare în regat se ridica la 200.000. Numeroase familii se pomenesc despărțite de sârma ghimpată de pe Prut.

Executările și arestările NKVD-ului pe teritoriul proaspăt ocupat încep practic imediat. Sunt eliminați toți acei care se opun ori potențial ar putea să se opună puterii sovietice. Dar nu numai...

Astfel, în 1940 au fost "repatriați" în Germania cca. 124.000 de germani basarabeni, conform unor acorduri bilaterale sovieto-germane (acest trist epizod rămâne și astăzi ocultat de istoriegrafie).

Epurările sovietice culminează cu operațiunea de deportare din 12-13 iunie 1941. Nimeni nu știe cu exactitate câți au dispărut doar în acea noapte. Pe liste erau 32.423 de persoane, dar NKVD-iştii erau zeloși, ei raportau și chiar cereau supraîmpliniri de cote... Au fost cerute 1315 vagoane, dar au fost oare alocate toate? Într-un vagon se încărcau 70-100 de oameni... Între 32.423 și 131.500?...

1941 – 1944: Războiul... Românii sunt mobilizați și trimiși să moară pe frontul de Est. Evreii și țiganii sunt treptat ridicați și adunați în ghetto-uri. În Basarabia, din cauza politicii antisemite a imperiului rus care a exilat evreii la periferii („zona osedlosti”) procentul evreilor, în special în orașe, era unul foarte mare. Ghetto-ul cel mai cunoscut astăzi a fost acel din Transnistria, unde se trimiteau evrei din toată România, nu doar din Basarabia... Se zice că în Transnistria și mai departe, în Ucraina, au fost preponderent trimiși evrei din Basarabia și Bucovina. Se consideră că numărul evreilor exterminați din aceste regiuni s-ar ridica la 270.000...

1944 – 1946: Se întoarce frontul. Evacuarea. Noi mobilizări. Războiul vrea sânge. Moldovenii vor muri de acum încolo pe frontul de Vest. Revine și NKVD-ul. Basarabenii sunt literalmente vânați în România și aduși forțat înapoi. Majoriatatea covârşitoare trec prin Basarabia doar prin tranzit și ajung (dacă ajung) în Siberia... Ah da, pentru NKVD „naţionalitatea” nu avea o importanță primordială.

1946 – 1947: Foametea organizată. Se murea mult. Se murea de-a valma, fără discriminări... Între 115.000 și 300.000 de morţi... Cine să-i numere?... În cimitire locurile alea nici cruci nu poartă...

1949: O altă operațiune NKVD-istă, IUG. În noaptea dintre 6 și 7 iulie 1949, au fost deportate în Siberia 11.293 de familii din Moldova sau peste 35 mii de oameni.

În 1950 în RSSM locuiau doar 2,3 mln de oameni

 

De menționat că în toată Europa de Est începe așa numita naționalizare a partidelor comuniste. În practică asta a însemnat înlăturarea evreilor din organele de conducere. Moscova a considerat că una din cauzele din care partidele comuniste pierdeau alegerile (chiar și în condițiile când ei dețineau polițiile secrete și mijloacele de propagandă) era prezența „prea mare” sau „prea vizibilă” a evreilor în partidele comuniste. Astfel, în conformitate cu acest nou plan, liderii inițial puși de către Kremlin, majoritatea formați încă de pe la sfârșitul anilor 20 la așa numita școală a Kominternului din URSS, au fost eliminați unul câte unul... Cortina de fier cădea definitiv peste Europa...

 

1951: În noaptea dintre 31 martie spre 1 aprilie alte 723 de familii au fost deportate. Preponderent din iehovişti.

În doar zece ani populația acestui colț de pământ, pe care îl numim astăzi „Basarabia”, a pierdut 1/3 din populație... Și Stalin nu-și dădea duhul decât în 1953.

 

În 1953 Stalin începuse o mare operațiune de deportare a evreilor din tot URSS-ul în Orientul depărtat, în așa numita „Regiune Autonomă Evreiască”, creată încă din 1934 la frontiera cu China, chiar dacă acolo nu a existat niciodată o comunitate evreiască importantă... Operaţiunea începuse cu procesul împotriva medicilor evrei și campania împotriva „cosmopoliţilor fără de neam”. Sesiuni de ură orwelliană antisemită aveau loc peste tot. Conform planului, majoritatea celor care urmau a fi deportați trebuiau să fie exterminați de către „furia populară” în drum spre Siberia. Trenurile cu deportaţi trebuiau să fie atacate de către „popor” de-a lungul traseului... Din fericire, Stalin murea în martie și majoritatea evreilor arestați în ianuarie - februarie au fost eliberați, iar campania antisemită a fost „anulată”.

 

Colonizarea și re-popularea teritoriului s-a făcut destul de intens: în doar 15 ani (către 1965) populația Basarabiei a ajuns din nou comparabilă cu nivelul anului 1940, în mare parte grație „specialiştilor” trimiși în RSSM să „industrializeze” republica... Procesul de deznaționalizare a continuat sistemic și după 1960. De regulă, absolvenții moldoveni ai instituțiilor de învățământ primeau repartizări la muncă în Rusia, iar în locul lor erau trimiși „specialişti” din alte părți. Fără a pomeni de campaniile de recrutare masive pentru „marile construcții socialiste” din Siberia.

1979 – 1989: Moldovenii mor în războiul sovieto – afgan... Peste 12.500 mii de moldoveni au participat la acel război. 304 nu s-au mai întors acasă...

Către 1991 populaţia RSSM se ridică la 4,36 mln. de oameni (împreună cu Transnistria).

1992: Războiul din Transnistria: Partea moldovenească pierde 279 de vieți omenești... Câți au murit de cealaltă parte nu se cunoaște cu exactitate. Între 364 și 1.093...

1998: Populația R. Moldova (fără Transnistria) este estimată la 3,7 mln. de locuitori.

Începând cu acest an este atestată statistic o descreştere continuă a populaţiei.

2014: Ultimul recensământ a contabilizat 2,8 mln. de locuitori în Republica Moldova (fără 0,2 mln. „cu domiciliul peste hotare” şi fără Transnistria).

 

P.S.: CEC-ul a calculat rata participării la ultimul scrutin național (53%) având drept bază 3.019.495 de alegători...

Partager cet article

28 janvier 2019 1 28 /01 /janvier /2019 12:18
Săptămâna în care am contat pe doverie*

Una din caracteristicile perioadelor electorale, și nu doar la noi, este acel război mediatic al compromatelor care inevitabil se declanșează. Este o ocazie extraordinară, pentru noi, cei mici, dar atenți, să mai aflăm câte ceva nou despre „idolii” noștri. Războiul a început, dar a început cam molicel, sunt doar niște tiruri de test pentru moment. Bănuiesc că artileria grea și cuirasaţii vor fi lansați puțin mai târziu. Că doar nu vom considera materialul lansat de Chirtoacă împotriva lui Năstase referitor la afacerea Air Moldova drept ceva nou? Sau reportajele despre vilele lui Plahotniuc? Sau, spre exemplu, noutatea despre legăturile dintre Platon (a se înțelege serviciile speciale ale rușilor) și apelul lansat de către Maia Sandu FMI-ului de a sista finanțarea Republicii Moldova? La urma urmelor nu are această legătură mare importanță. Dacă ar fi făcut-o din capul ei și nu coordonat cu rușii (ceea ce trebuie încă dovedit) ar fi fost mai bine? Ar fi trebuit să avem o altă opinie despre acel apel (am tunat și fulgerat suficient de mult pe timpuri despre asta...)?

Iar ca să dedramatizăm sau să decontextualizăm (referitor la campania electorală de la noi), v-aș îndemna să reconsiderați susținerea acelui apel de către Siegfried Mureșan... Sau sistarea finanțărilor Republicii Moldova de către UE. Ce forţă malefică îi îndemna pe unii deputaţi europeni să combată cu atâta înverşunare susţinerea macro-financiară a Moldovei?... Ce contează dacă vor apare materiale sau scurgeri că ar fi fost și ingerenţe rusești pe acolo (mai bine zis, contează, dar din cu totul alt punct de vedere) ori ba? Ceea ce ar trebui să ne intereseze în primul rând este propria atitudine, propria opinie asupra realității și propria înțelegere a proceselor regionale.

Și ca să revenim în contextul nostru: ce importanță are dacă au fost plătiți ori influențați de ruși acei de la PAS sau DA din moment ce liderii mișcării fac apeluri către FMI de a sista colaborarea cu RM sau din moment ce apar pe scenă alături de un Usatîi sau un Dodon? Există tabuuri care nu pot fi transgresate, nici măcar din prostie! Da, vin alegerile. Fiecare va vota în funcţie de propriile convingeri şi ar fi păcat să vă lăsaţi influenţaţi acum, pe ultima sută de metri... Dar şi mai mare e păcatul dacă nu aţi tras concluziile necesare până acum. În acest caz toată această canonadă electorală vă priveşte. Priviţi şi îngroziţi-vă! În ceea ce mă priveşte, eu mă distrez!

Și încă un detaliu, dar probabil cel mai grav și mai periculos: nu știu cum se face, dar acest război al compromatelor nu lovește decât în forțele care se declară (măcar și de ochii lumii) pro-europene...

Dar există în această țară localități în care puterea a încremenit în mâinile celor peste care orice material compromițător sau incapacitate administrativă curge că apa peste gâscă. Priveam un reportaj publicat marți de NordNews.md. Cu toată înțelegerea de care pot da dovadă, dar de când mă țin eu minte iernile au fost o adevărată calamitate în orașul Bălți... De câte ori n-am mers iarna pe jos până la facultate din cauza că nu circula transportul?! Dar asta a fost cu 25 de ani în urmă! Astăzi lucrurile nu s-au mișcat din loc. Presa a publicat nenumărate materiale despre Usatîi, chiar și despre Grigorişin... Degeaba! Săptămâna trecută au tot apărut materiale despre candidați socialiști care sar la bătaie, care încasează milioane din centre raionale... Credeți că acest lucru va influența cumva votul electoratului socialist? Luați-i la rând pe fiecare din acei care s-au adunat în fața președinției săptămâna trecută și încercați să-i convingeți să voteze altfel... Iată un subiect asupra căruia chiar merită să ne gândim bine. Foarte bine... Şi nu doar să ne gândim!

VOTUL ÎN STRĂINĂTATE Săptămâna trecută a fost comunicat nr. secțiilor de vot în străinătate: vor fi 125. Mai multe decât data trecută. Protestele opoziției referitoare la localizarea și numărul secțiilor de vot îmi par puțin justificate, deși ei anume asupra acestui aspect au pus mai multă emfază. Mult mai grav, însă, îmi pare acea intenție bănuită a autorităților de a interzice votul în baza pașapoartelor expirate. ACUM a menționat acest lucru (numai că, ținând cont de calitatea relației lor cu „puterea”, nu există cale mai sigură de a obține un refuz decât să ceri ceva prin intermediul celor de la „ACUM”), dar din partea observatorilor nu prea am văzut mesaje îngrijorate. Desigur, a cere să deschizi mai multe secții de vot în Rusia, țară în care nu există cultură democratică și care are interese vădite (și eu nu le-aș califica de „prietenoase”) în Republica Moldova, e mult mai important în opinia lor...

Argumentele aduse de Candu în cadrul unei emisiuni televizate (cică ei nu ar dori să încurajeze emigrația ilegală) sunt total aiurea și nu țin nici la cea mai mică critică. În primul rând, nu există o legătură între validitatea pașaportului moldovenesc și legalitatea aflării „în altă țară”. În al doilea rând, ce are legalitatea aflării în altă țară cu dreptul cetățeanului de a vota? În genere, în condițiile în care se efectuează o înregistrare electronică, alegătorul nu ar trebui decât să prezinte un document (oricare ar fi el) cu numărul său de identitate care să demonstreze că el este el și nu un altul. Atât. În aceste condiții validitatea actelor nu are nicio importanță, la fel precum și ştampilarea pașaportului, de altfel.

Numai că o participare masivă a „străinilor” la vot ar arăta foarte urât, căci ar turna apă la moara celor care critică vehement sistemul electoral actual și reprezentativitatea deputaților. Ne-am pomeni cu un deputat ales din 60 – 70 de miii de voturi față-n față cu unul care ar fi ales într-o circumscriptie cu doar 10 – 15 mii de votanţi... Apropo, Candu înțelege foarte bine că îndrugă prostii. Spre deosebire de mulți alți politicieni, el nu știe să mintă la TV. Are o prestație impecabilă atunci când spune ceva perfect valabil și justificat și devine jalnic atunci când încearcă să aburească publicul. De aia și-mi plac interviurile lui!

ROMÂNIA – 160 DE ANI În 1859 două principate române, Moldova și Țara Românească îl alegeau pe Alexandru Ioan Cuza domnitor. Nu, nici atunci „situaţia internaţională” nu era prielnică. Dar Unirea s-a făcut, iar România există și astăzi! Fiindcă orce nu ni s-ar spune de la televizoare, nu „marile puteri” decid cu adevărat. Nimeni, în afară de noi, nu ne poate uni! Dezbina – da. De fapt, cam asta și se întâmplă...

OSCE ŞI COSMOSUL Eu în locul guvernului Republicii Moldova aș merge în fața europenilor, NATO, ucrainenilor, americanilor și le-aș zice ceva de genul: „Republica Moldova apreciază efortul continuu al OSCE de a le intra în voie celor de la Tiraspol și de la Moscova. Noi suntem gata nu doar să le acordăm „statut special” precum vrea OSCE, ci să le dăm și independență precum vrea Tiraspolul, după modelul slovacilor, țara șefului OSCE, care s-au despărţit cândva de cehi. Restul ne interesează mai puțin, inclusiv declarațiile lui Puşkov, care zice că Transnistria este pământ rusesc, inclusiv prezența unui arsenal militar gigantic cu armament vechi, în stare dubioasă, inclusiv prezența militarilor ruși în condițiile unui focar militar deschis în Donbass... Noi intenționăm să punem graniță pe Nistru și s-o securizăm în măsura posibilităților noastre. Succese mari vă dorim în dialogul cu Tiraspolul, dragi parteneri și vecini!”. Aș fi curios să văd care ar fi reacțiile.

LOCURI CĂLDUŢE Încă nu toate locuşoarele călduțe au fost repartizate la rude și neamuri. Mai sunt câteva posturi la ANRE. Deputatul Ștefan Creangă, președintele Curții de Conturi Veaceslav Untilă, ex-vicepremierul Octavian Calmâc și deputatul Eugen Carpov sunt candidați. Eu zic că va câștiga Calmâc. Pariem? De asemenea, CCM a validat tocmai 5 mandate noi de deputat, cu toate că nu se prevăd sesiuni parlamentare până la alegeri! 3 pentru PDM și 2 pentru PCRM. De lucrat cu siguranță că nu vor lucra, dar pensii de deputat cred că vor avea! Cum credeți, am dreptate?

PRIHVATIZĂRI ELECTORALE Din categoria tradițiilor electorale naționale mai fac parte și privatizările sau vânzările obiectivelor economice importante. Poate că au fost mai multe, dar voi menționa doar două: „Moldinconbanc” și „Tutut CTC”. Banca a fost cică vândută unui investitor european. Numai că numele acestui investitor, „DOVERIE UNITED-HOLDING AD”, nu prea insuflă... încredere. O fi fără îndoială doar o chestie de consonanță, căci cine ar putea să nu aibă încredere într-un holding din Bulgaria? Apropo, eu am o colegă de birou din Bulgaria. Ea mi-a zis că firma este serioasă. Nu știu dacă s-o cred: chestie de doverie, pe semne. Dar și mai misterios este noul proprietar al „Tutun CTC”. Ia, să-mi spuneți: a auzit careva de „I.C.S. LE BRIDGE CORPORATION LIMITED S.R.L.”? Păi nici eu nu am auzit. În rest, de ce nu am avea doverie?... Şi săptămâna trecută ne cerea unul de la Chişinău să avem încredere. Ori totuşi doverie?

Iar Cireşica de pe tort o voi trimite săptămâna aceasta la Cahul, Curții de Apel, acolo unde trebuia să fie judecat Ilan Shor. Dar ședința de judecată a fost din nou amânată! Pentru 20 februarie, cu 4 zile înainte de alegeri. Acum amânarea s-a întâmplat din motiv că „expertiza financiar-contabilă dispusă anterior de către instanța de judecată nu este finalizată”. Fabulos! De-a dreptul fabulos!

Iar România a și pus de-o parte 3 milioane de euros pentru renovarea grădinițelor din stânga Prutului în anul 2019.

 

*Doverie – rom: încredere

Partager cet article

25 janvier 2019 5 25 /01 /janvier /2019 11:19
Sfârşitul omului de la sfârşitul lumii

Der Hauptmann (rom: Căpitanul. GER, FRA, POL), 2017: Filmul lui Robert Schwentke m-a luat puțin prin surprindere. De aceea țin să va preîntâmpin : nu vă luați după descriere! Filmul este mult mai dur decât ați putea anticipa. O pregătire psihologică se impune... Scenele de violență sunt la limita suportabilului și ele nu sunt, ca în multe filme înecate în băi de sânge, un șiretlic pentru a epata sau scandaliza publicul, ci o continuitate firească și banală a șirului de evenimente prezentate.


Acțiunea se desfășoară în 1945. Ultimile săptămâni ale războiului, deznodământul căruia este deja evident pentru toți, inclusiv pentru soldații germani, ce încearcă disperat să-și salveze pielea. Mulți din ei dezertează și sunt vânați de unități SS. Filmul povestește istoria unui simplu soldat dezertor. Grupul ce-l urmărea este nimicit de un tir de artilerie. Soldatul recuperează uniforma unui căpitan SS și îi uzurpeaza identitatea. Foarte repede el adună un mic grup din dezertori și se prezintă tuturor drept un trimis special al lui Hitler, investit de o misiune specială... Vă las să descoperiți ce a urmat...


Robert Schwentke explorează într-un mod practic experimental mai multe piste odată: Ce rămâne din om atunci când își vede universul reprezentărilor despre lume ruinate? Care sunt acele norme care ne reglementează relațiile și cât de temeinice sunt aceste „reguli”? Ce faci și cum faci când știi că vine sfârșitul? Ce face dictatura și frica din om? Ce poate fi acceptat de către om și ce nu și în care condiții? Vast domeniu de cercetare, nu-i așa?... 


P.S.: În acest context, recomand și filmul Experimenter (2015) despre cercetările lui Stanley Milgram din 1961, absolut reale de această dată. 

Partager cet article

22 janvier 2019 2 22 /01 /janvier /2019 23:33
Povestea unui om în piele de poliţist

Întotdeauna am fost convins că nu există generalizări perfect valabile, mai ales atunci când vorbim despre oameni. Cu toate acestea, deseori nu putem scăpa de clișeu...

Clișeele comportamentale se reproduc situațional. Nu mai știi exact ce ne guvernează acțiunile, reacțiile, atitudinile. E ca un joc de roluri într-o piesă de teatru. Fiecare și-l joacă la perfecție în funcție de uniforma pe care o poartă, de funcția specifică pe care o exercită… Aceste roluri sunt jucate fidel și talentat, cu mici variații, de către toți, fără ca să fie învățate în școli sau studiouri de teatru. Mai mult decât atât, schimbarea funcției, evenimentului situațional ne schimbă automat și setul comportamental. Exemplul cel mai tipic sunt șoferii și pietonii cu toate relațiile complexe care îi caracterizează. Iar o singură persoană trece cu ușurință dintr-o categorie în alta chiar și pe parcursul unei singure zi. Dar ce se întâmplă atunci când aceste coduri comportamentale sunt rupte? Când careva refuză acest joc și încearcă să scrie altă piesă? Vă zic eu: se întâmplă lucruri frumoase, perfect umane, care îți insuflă încredere în lumea care ne înconjoară și... chiar dacă sună patetic, în ziua de mâine.

Unul din jocurile-tip din cele mai caracteriale și specifice este acel de-a șoferul și polițistul rutier. Recunoașteți, fiecare aveți în cartoteca cu povești câte o anecdotă personală legată de polițiștii rutieri, la fel precum bănuiesc și polițiștii au istorii fabuloase cu șoferi (nu știu de ce am impresia că poveștile lor trebuie să fie mult mai mustoase și mai interesante decât ale șoferilor). Chiar și pe paginile acestui blog găsiți din astea (Aici sau Aici).

Povestea care urmează este din acest şir. Dar poate că şi nu este. Mai bine zis de la începutul ei era, dar spre sfârşit însă a devenit una perfect umană.

Se întâmpla astă vară. Familia noastră nu este una deosebită pentru Republica Moldova. Arealul nostru de răspândire este foarte mare: SUA, Franța, Marea Britanie... Și asta doar dacă e să luăm în calcul rubedeniile „de gradul I”, ca să folosim formula administrativă consacrată, dar dacă extindem cercul familial, vom găsi și Românie, și Spanie, și Italie, și Germanie, și Grecie, și Rusie... E un detaliu important pentru economia acestei povești.

Această vacanță a fost una foarte specială din cauza unei aniversări importante în familie, respectiv pregătirile pentru vacanțele de vară au început din timp și au fost temeinice. Urma să ajungem în Republica Moldova concomitent cu familia cumnaților noștri care locuiesc în SUA de vreo 10 ani. Iar cumnații noștri, după o experiență nu prea plăcută și nu prea ieftină cu o mașină luată în chirie de la Chișinău de acum 2-3 ani, au decis să trimită una de-a lor hăt din SUA! Cum au calculat ei – nu știu, dar ei ziceau că după 2-3 sejururi de vreo săptămână în Moldova echilibrezi cheltuielile pentru transport, devamare, etc. cu cele ale închirierii unei mașini echivalente. Dar nu acest detaliu contează, ci faptul că ei chiar au înfăptuit operațiunea! Eu în genere mi-aş pune cumnaţii să guverneze Moldova: dacă zic – fac! Nu ca ăştia...

Respectiv, în ziua Z, ne-am regăsit cu toții la Chișinău, chiar la aeroport, unde a ajuns și mașina proaspăt „devamată”, cu actele în regulă. Eu eram ultimul care ajungea și de îndată ce am ieșit din aeroport, am îmbarcat în automobil și am pornit spre Nord. Era o superbă după amiază de vară, traficul – destul de aglomerat, așa că cumnatul american a decis s-o ia pe undeva pe ocolite, pe niște hudițe pe care, zicea el, le cunoaște bine, dar ceva nu a funcționat: ori memoria lui s-a strămutat, ori hudițile Chișinăului. Ne-am cam rătăcit, ne-am tot învârtit pe coclauri, până când am ieșit din nou la un drum aglomerat. Nu ar avea asta prea mare importanță decât doar ca să vă explic că am ieșit până la urmă din capitala Republicii Moldova destul de târziu. Scăpați din strânsorile și stresul circulației nebune a orașului am ieșit la drumul mare. Nordul, căpitane! Ținem Nordul! Festina lenta!

Dar la același drum mare a ieșit și un brav echipaj al poliției rutiere, misiunea căreia este, din câte vă dați seama, să asigure securitatea traficului rutier. Destinele noastre puteau foarte bine să treacă pe alături unul de altul, chiar dacă circulau pe același drum, dar polițiștii au decis că ele neapărat trebuie să se intersecteze, decizie care a și fost imediat materializată, printr-o zvâcnitură de baghetă magică alb-neagră. Eram nu departe de Orhei, cetatea în care şi astăzi se oploşesc cei mai mari hoţi ai acestor ţinuturi, deși ieșisem deja din codri.

Chiar dacă ne știam inocenți și curați ca lacrima (din punctul nostru de vedere și în limitele competențelor poliției rutiere pe acea porțiune de drum) o încordare inexplicabilă ne-a încleștat tuturor maxilarele. Urma să înceapă spectacolul în care noi ne aveam deja rolurile distribuite de Măria-Sa, Circumstanța.

Polițistul s-a prezentat și a rugat șoferul să prezinte actele, ceea ce a și fost făcut fără comentarii referitoare la limba în care ni s-a adresat inspectorul de circulație. Urma momentul culminant: prezentarea infracțiunii – ridicarea cortinei. Așteptam cu toții să vedem de ce se vor lega, conform scenariului. Repet: eram convinși că nu încălcasem nicio regulă, nu depășisem nici barem regimul de viteză, nici măcar cu 1 km/h!

- Aveţi sticlele din faţă întunecate, ni sa comunicat. E interzis.

Spectacolul putea începe. Cumnatu-miu era deja intrat în rol: adică nervii îi erau întinşi strună.

- Bine, i-a răspuns el poliţistului destul de răspicat, măsuraţi nivelul de transparenţă şi constataţi infracţiunea.

El, naivul, credea că-i ca în SUA, de unde era mașina, unde există norme și pentru așa ceva și unde o înfumurare lejeră este tolerată. Ei bine, se pare că în R. Moldova sticlele din față trebuie să fie total transparente, ceea ce ne-a și fost comunicat operativ de către agentul de circulație...

Cumnatul meu a luat foc: chestia e că el este șofer de meserie în SUA și în acei 10 ani de când străbate America în lung și-n lat nu a luat nicio amendă! Niciodată! Oprit a fost de două ori: o dată pentru că a încurcat banda și s-a reangajat prea târziu. Dar era la volanul mașinii sale mici, nu al camionului, și polițistul l-a probozit atenționându-l că orice încălcare, cât de mică, îl va costa scump la asigurări pentru camion, așa că el nu dorea să-i aducă necazuri, dar îl avertiza să fie atent de acum înainte. Cea de-a doua oară a fost și mai categorică. A intrat într-un stat (ori oraș) în care regimul de lumină e diferit de alte părți. Iar el nu avea farele aprinse. Polițistul l-a oprit, l-a rugat să deschidă cabina camionului, a urcat pe scări în cabină, s-a uitat ce-i înăuntru, apoi a aprins chiar el, cu mâna lui, luminile camionului, spunându-i că la ei trebuie să circule cu lumini (ofițerul a văzut bine că plăcile erau din alt stat). În ambele cazuri șoferului i s-a urat „drum bun” și „drive safely” fără alte consecințe.

Toate astea eu le aflam concomitent cu polițistul căruia îi era adresată tirada mânioasă și înflăcărată a cumnatului meu cu acte americane. Dar toate astea făceau parte din scenariu... Polițistul rămânea inflexibil. Conform regulamentului, pe care ni-l cita dumnealui, „defecţiunea” trebuia înlăturată pe loc. Cumnată-mea i-a zis că are pe undeva un cuțit prin bagaje și că va scoate filmele fumurii chiar atunci. A ieșit și a deschis port-bagajul plin cu valize... Să găsești un cuțit în mormanul acela de bagaje nu era lucru chiar ușor.

Până în acel moment eu asistam la derularea spectacolului fără să particip. Dar era ceva absolut grotesc și kafkian în acea situație și am decis să intervin. În primul rând am încercat să-l calmez pe cumnat, care erupea mai ceva ca vulcanul Etna, înjurând de mama focului statul Republica Moldova, toți funcționarii ei și promițând solemn că nu-i mai calcă piciorul pe aici (în treacăt fie spus, această promisiune din urmă a rămas, din fericire, deşeartă). După ce l-am rugat să tacă doar puțin, am ieșit afară. Cumnată-mea mai căuta energic cuțitul prin valize.

M-am apropiat de polițist care stătea impasibil alături. M-am adresat dumnealui încercând să fiu cât mai calm posibil, într-o română cât mai livrească (important detaliu, cred).

- Bună seara, i-am zis calm, încercând chiar să schițez un zâmbet, pot să vă zic și eu ceva?

M-a privit oarecum mirat, dar a încuviinţat din cap. Am continuat spunându-i ceva de genul ăsta:

- Suntem ambii perfect conștienți că, din punct de vedere al regulamentului, aveți dreptate. Mai mult decât atât, nimeni nu poate să vă împiedice să aplicați sancțiunile regulamentare. Dar haideți să privim această situație și puțin altfel. Nu puteți nega nici Dumneavoastră că circulam atent și că nu amenințam nici într-un fel securitatea traficului, nu cream situații periculoase. Cred că ați înțeles că venim de la aeroport acum. Abia am intrat în țară. Vă pot arăta și tichetul de la avion dacă doriți. Mașina este și ea abia adusă (pe sticlă, apropo, încă mai era încleiată o etichetă a transportatorului, cu datele livrării, pe care io arătam ofițerului) și, printre altele, am putea și noi să întrebăm cum de i s-au făcut actele la poliție, dacă ceva nu e în regulă. În fine, cred că e evident pentru toată lumea aici de față că nu este rea-voință din partea noastră. Apropo, vă suntem recunoscători și vă mulțumim pentru că ne-ați avertizat. Vom scoate filmele astea protectoare de îndată ce se poate. Dar cred că înțelegeți și dumneavoastră ridicolul situației: nu ajungem bine în Moldova, nu reușim bine să ne îndepărtăm de aeroport și, hodoronc-tronc!, - opriți de poliție și amendaţi! Asta cum ar veni: „Simţiţi, oameni buni, mirosul patriei!”. Știu că reacția șoferului e puțin excesivă, dar e cât se poate de explicabilă. Lăsați-ne, vă rog, să ajungem acasă la părinți fără peripeții. Că nu suntem nici noi infractori, și nici chestia asta cu sticlele întunecate nu mai are valoare acum, căci se lasă deja noaptea...

La drept vorbind, am avut impresia că polițistul a răsuflat și el ușurat. De faptul că nu mai este obligat să joace acel rol la care e constrâns de împrejurimi. Eu nu încercam să lupt cu el demonstrându-i inutil că greșește, și nici nu mă milogeam excesiv. L-am lăsat să aleagă deznodământul, confirmându-i că el este puterea. I-am acordat o posibilitate să iasă onorabil dintr-o situație ridicolă, în care se pomenise fără voia lui, chiar dacă avea avantajul protocolar. I-am crăpat puțin ușa, iar el a ieșit imediat, păstrându-și fața. Ori poate limba română fără accent bădărănesc moldovenesc și-a făcut efectul? Mai știi?...

Mi-a întors actele şi mi-a zis cam asta:

- Da, eu văd că mașina e abia adusă. Cunosc procedura. Și văd că veniți de la aeroport. Apoi iată: ca să nu rămâneți cu impresii negative despre poliția rutieră din Moldova și despre poliție în general, vă doresc drum bun. Nu mai suntem noi chiar așa cum se spune...

Am mai schimbat câteva replici relativ inocente, glume despre valize şi drumul care mai rămânea de făcut... Ne-am luat rămas bun aproape cordial.

Nu prea ştiu ce învăţăminte se pot trage din această poveste. Și polițiștii sunt oameni. De cele mai multe ori nici mai răi, nici mai buni decât noi, ceilalți. Circumstanțele și rolurile sunt rău definite. Uneori e suficient să dai peste cap scenariul și lucrurile devin mai simple. La fel precum se întâmpla o săptămână mai târziu cu un polițist de frontieră. Dar despre asta – cu o altă ocazie.

Și da, încă ceva: vorbiţi corect româneşte! Se pare că chiar ajută în viaţă.

Partager cet article

21 janvier 2019 1 21 /01 /janvier /2019 10:56
Săptămâna în care ni s-a aruncat un os vechi

Săptămâna care a trecut a început cu o ninsoare de pomină! Nu este și nu poate fi considerată o ninsoare în plină iarnă drept eveniment excepțional. Tradițional însă, anume așa se întâmplă. Fiindcă nu știm nici noi să fim înțelegători (în opinia unora, autoritățile ar trebui să aibă câte un angajat pentru fiecare fulg de nea ca să-l prindă încă din zbor, înainte chiar de a atinge el asfaltul țării), dar nici autoritățile abilitate nu fac întotdeauna față şi sunt „luate prin surprindere”. Mai este însă şi altceva la mijloc: așteptăm cu toții cu nerăbdare acești nămeți! Troienele se așează peste lumea pestriță din jur, peste nevoile noastre, peste mizeria care ne înconjoară și exercită rolul unui element purificator, pacificator, calmant, fie el și temporar. De aceea țin să vă felicit, dragii mei, cu această zăpadă mănoasă! Și să-mi cer iertare pentru că nu o onorez cu o tăcere corespunzătoare...

În sfârșit, au trecut sărbătorile și se mai excită și newsfeedul! Încet - încet revenim la un flux cu care suntem obișnuiți. Iar în perioadă electorală el este deocheat și șugubăț de tot! Pentru umilul Dumneavoastră cronicar este o perioadă extrem de complicată... În primul rând, fiindcă totul este doar discurs și promisiuni electorale, adică majoritatea e fake (hai, noroc, dragă tovarăș Trump!), în sens că sunt evenimente pur discursive, lipsite de conţinut... În al doilea, fiindcă nu mai știu cui să acord Cireșica de pe tort... Că doar nu pot să le-o dau chiar tuturor?!

20,4 MILIOANE DE TRAVERSĂRI DE FRONTIERĂ Cifra (pentru 2018) ne-a fost comunicată de către Fredolin Lecari, șeful Poliției de Frontieră. Pentru o țară cu o populație de 3,55 mln locuitori și fără obiective sau reputație turistice notorii îmi pare o cifră enormă! Prinde viață renumitul banc despre Moldova – Stat Major...

DODON VA MURI ROMÂN! Pe 15 ianuarie a fost Ziua Culturii Naționale care este și ziua în care s-a născut Eminescu. Mă va judeca El cum socoate de cuviință pentru sacrilegiul comis și anume acela de a aminti de preș(e)dintele RM în acest context. Dar n-ai cum, căci s-a băgat. A depus flori la monument. Și a trântit-o: „Eminescu s-a născut moldovean și a murit român”. Iată cum! Premonitor! Și nici nu ai cum să zici ca nu are dreptate... Eu îi doresc lui Dodon, și ne doresc nouă tuturor, viață luuuungă și același sfârșit onorabil!

MELEŞCANU LA CHIŞINĂU Ministrul Afacerilor Externe din România a fost în vizită la Chișinău la invitația omologului său moldovean, Ulianovschi. Meleșcanu ne-a asigurat că suntem o prioritate pentru România pentru perioada cât deține președinția Consiliului UE. Meleșcanu a mai zis că vrea investiții mai multe românești în RM. Filip a zis la rându-i că vrea să facă Unirea prin infrastructură. Între timp, RM semnează un contract pentru reabilitarea drumurilor cu... Belorusia, cu holdingul Balavtodor! S-o fi terminat seminţa drumarilor în România... Anunțul e făcut pe 15, în ziua când Dodon depunea flori la Eminescu... Uite-așa contradicții...

DE FRATTINI NU SCĂPĂM De unde credeam că vom scăpa de Frattini, reprezentantul OSCE pentru Transnistria, prietenul Rusiei și al lui Lavrov personal, ne-a căzut bucuria-n scârbă. Nu se duce bratello nicăieri! Probabil nimeni nu și-l dorește prin alte părți, așa că va mai rămâne la noi.

PENSIA ZINEI Bunica noastră, Zinaida Porcescu, care are 96 de ani, care a trecut prin război, foamete, colectivizare, care și-a văzut familia ciopârțită în ’40 are o pensie puțin peste 1000 de lei pe lună. Ceea ce face 12 mii pe an... Actualul deputat socialist, Zinaida Greceanîi, partidul căreia arborează secera și ciocanul, simboluri care guvernau atunci când era foamete, colectivizare, război, din cauza cărora au fost ciopârțite familii, ridică lunar 10 mii de lei numai din pensie. 12 vs 120. Țineți bine minte acest raport. Victime și călăi... 12 vs 120!

SCANDALUL SĂPTĂMÂNII Fiindcă suntem în plină campanie electorală e tradițional în Republica Moldova să ne mai ciondănim din cauza unui subiect vechi ca Independența: „limbă / alfabet”. Eu am comentat destul de desfășurat cazul cu videoul aruncat în spaţiul media de către gagauzinfo.md, respectiv și nu prea doresc să mă repet. Vă invit cu multă insistență să citiți textul referitor la acest video. Voi zice aici doar atât: acel film nu este despre „conflict lingvistic” ci despre un infractor care a încălcat regimul de viteză (într-o perioadă mult prea sensibilă pentru circulație, de altfel) și un polițist care încearcă să-l amendeze. Infractorul este obraznic și refuză să execute cerințele polițistului. Punct. Comportamentul său nu poate fi calificat decât drept ofensare a ofițerului în exercițiul funcțiunii și refuz de a colabora. Cu atât mai mult că a apărut pe final și versiunea completă a filmului cu polițistul care vorbește rusește și care confirmă totalmente versiunea de rea-voință a șoferului.

Dar această poveste mi-a adus aminte de cazul Scripal si de tactica englezilor în materie de comunicare. Ei au făcut exact la fel: au lansat o primă parte din informație. Apoi au lăsat Kremlinul să reacționeze cu o versiune. Apoi publicau alte probe, care demascau minciuna rușilor. Și tot așa înainte până când Kremlilnul s-a încâlcit definitiv și a fost decredibilizat totalmente. Cred că toți acei care au încercat să-l apere pe șofer sau să-l acuze de ilegalitate pe agentul de circulație sunt acum cam în aceeași situație... Nu pot decât să-i felicit pe acei de la MAI. Voluntar ori ba, dar le-a reuşit o strălucită operaţiune în materie de comunicare!

ELECTORALA

146 DIN 401 CEC a înregistrat oficial deja 146 de candidați din acei 401 pretendenți anunțați. Doar 5 din ei sunt candidați independenți. Nu-i de mirare. Totuși procedura de colectare a semnăturilor e destul de anevoioasă. Resursa administrativă e de mare folos aici (și nu mă refer doar la resursele statului). În ceea ce mă privește, urmăresc atent circumscripția 50, Europa de Vest. Aflu că Maia Sandu e deja înregistrată, bănuiesc fără nicio semnătură din propria-i circumscripţie... Năstase face un apel către emigrați: „Aveţi încredere!”. Clar. Ei fac acolo, la Chișinău, ceva, dar noi trebuie să avem încredere. Chiar așa, de ce nu am avea încredere? Mă uit peste carierele lor și mă umplu de încredere! Eu în genere am un obicei straniu: de fiecare dată când vreau să mă încarc cu încredere în cineva îi studiez minuțios biografia...

AGRESIUNE ŞI LISTE RUPTE Igor Grosu, pretendent sau candidat (că nu mai știu) a făcut o declarație – bombă: o persoană care îl ajută să colecteze semnături ar fi fost atacată, iar lista de semnături i-ar fi fost luată și distrusă. În opinia mea este o învinuire extrem de gravă. IGP mentionează că la poliție nu a fost depusă nicio plângere sau sesizare în acest sens, dar că ei investighează cazul. Repet și insist: faptul este de o gravitate extremă! Nu se poate trece peste el fără sancțiuni aspre, foarte aspre (mă tem şi să zic care anume ca să nu dau idei cui nu trebuie)! Faptul că nu a fost depusă plângere la poliție e, printre altele, strigător la cer!... Mai repet și altceva: libertatea cuvântului nu înseamnă că poţi spune orice! Eu nu am niciun motiv să nu-l cred pe Grosu, dar, le fel, nu am niciun motiv să-l cred. Iar în cazul acuzațiilor de acest fel o sancțiune trebuie să cadă inevitabil! La fel precum trebuiau să cadă sancțiuni în 2016, în povestea cu 30.000 de sirieni... N-au căzut atunci...

Cam atât. Cireşica de pe tort din această săptămână am s-o trimit „activiştilor civici” și Consiliului pentru egalitate care chipurile văd în comportamentul polițistului despre care scriam mai sus o „încălcare a legislației în vigoare”, în special acelor din ei care trăiesc astăzi după hotare. Le-aș recomanda un exercițiu simplu: mai priviți o dată filmul și încercați să reproduceți situația (dar s-o reproduceți întocmai: cu intonații, postùri, telefon etc.) cu un polițist din străinătate. Apoi reveniți și povestiţi cum a fost. Nu-i nimic, noi putem aștepta. Chiar și câțiva ani.

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher