Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
6 avril 2013 6 06 /04 /avril /2013 08:50

Bunelului meu, Ştefan Ilaşciuc

 

„Laptele negru din zori te bem cînd e noapte
la amiază te bem te sorbim dimineaţa şi seara
te bem şi te bem”, Paul Celan, „Tangoul morţii”

Стой, кто идёт, стрелять буду!”,

Îi strigă unealta de cioplit din zile a lui Mosin de pe celălalt mal.Stefan-Ana_Ilasciuc.jpg

Tрёхлинейка de departajare a liniilor lui cu sinele:

Unu – pentru  Ana;

Doi – pentru fecior;

Trei – pentru fiica din viitor.

 

Dar el intră dezgolit în apă, roşie de dorul trecerilor,

Şi apa îl cuprinse pînă la glezne,

Şi apa îi îmbrăţişă coapsele,

Şi apa îi muiase carnea începuturilor,

Şi apa îi învălui torsul alb ferit de soare încă din născare,

Şi apa i se agăţase de gît ca un copil îngrozit în clipa despărţirii iminente,

Lăsîndu-i la suprafaţă doar creştetul capului

Care se cuvinea să-l ţină sus, întotdeauna să-l ţină sus cît durează traversările.

 

Стой, кто идёт, стрелять буду!”

Strigă depozitara şi mărinimoasa semănătoare de chihlimbar a cîte 7.62 mm diametru fiecare,

În numele tatălui tuturor popoarelor şi a fiului netrădat încă,

Şi a duhului întotdeauna gata,roşu, fără de duh, duhnind a sînge şi a moarte!

 

Пуля — дура, штык — молодец!”

Se revoltă baioneta de la capătu-i, dornică să intre ea prima în carne –

Instinct de violator în / de grup -

Căci ruseşte ea se declină la masculin -

Şi uită de începutul suav feminin din română:

Baioneta devine штык / pula – хуй...

 

Şi, în această sfădălaie asasină a lancei cu întregul, el înainta sfidînd perfectivul

Ca un Passe-Partout trecînd prin zidurile oraşelor ce aveau să ardă,

Ca un general prin diviziile ce aveau să moară în 43 sub Stalingrad

Sau ca omul lui H. G. Wells, invizibil de 43 de ani deja...

43... şi el care nu avea decît... 21.

4-3-2-1-0 - numărătoare inversă spre vîrsta mea de atunci...

 

Şi l-a văzut acest rîu al dorurilor noastre înaintînd prin propria-i scurgere în viitor,

Înaintînd în pofida şi în îndărătul trădărilor şi uitărilor, şi abandonărilor,

El, începutul-bărbat înaintînd spre lăcaşul-femeie,

Înaintînd prin valurile line ca pe o bandă infinită a lui Möbius...

 

Iar la o cotitură a ei îl aşteptam eu, fiul fiicii lui, nenăscut încă.

Partager cet article

Published by Vitalie Vovc - dans Poveşti de-acasă
commenter cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher