Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
9 octobre 2014 4 09 /10 /octobre /2014 13:45

Am obosit… mi-au îngălbenit muşchii..autumn-rain.jpg

Atâta primăvară zbuciumată;

Atâţia vlăstari de crescut;

Aisberguri de topit;

Muguri de desfăcut unul câte unul

Din toropeala iernii,

De înflorit, de rotungit şi de copt;

Atâta arşiţă văratică

De stins în băuturi răcoritoare

Sorbite pe apucate

Prin crâşmele oraşului calorigen;

Atâta praf de spălat

Din porii pielii arse de soare

Şi uscate de suhoveiuri

Ce-mi chiuie strident în urechi,

De spălat în ape curgătoare

Secătuite pe jumătate…

 

Am obosit... simt cum îmi pierd verdele...

Se ofileşte treptat,

Iar un roşu sîngeros

Iese cu încăpăţânare în vileag

Prin nervurile frunzelor -

Răni care trebuie date la pământ

Toate până la ultima!

Să putrezească acolo jos,

La rădăcinile pădurii osificate, scheletice:

Ai zice că a apucat-o subit o criză de anorexie...

 

Am obosit... Am mâinile reci

Şi suflu în pumni un fum alb

De gunoi ars

De la care prind unghiile promoroacă

Şi-mi vine să plâng ciobăneşte

Peste obrajii ciornoziomului nebărbierit:

O mirişte ţepoasă

Întoarsă cu lama plugului pe dos..

 

Am obosit... Stingeţi culorile!

Să fie totul alb!

Să-mi odihnesc barem ochii,

Să-mi îngheţe lacrimile, să nu mai curgă!

Şi să-mi amorţească sucurile

Măcar pentru o iarnă...

 

Aş vrea acum să ies afară şi să mă arunc în zăpadă. Nu contează dacă e iarnă sau nu, dar aş vrea acum să ies afară şi să mă arunc în zăpadă. Zăpada să se lipească de mine şi eu să mă rotesc mai departe până aş deveni un boţ de zăpadă. Peste munţi, dealuri. Poate asta m-ar ajuta. Poate că nu. Să mă încălzesc acolo în mijlocul zăpezii. Apoi să explodez.

Al. Vakulovski, „Pizdeţ”, (Aula, 2002, p.63)

 

 

Origine Imagine

 

 

Partager cet article

Published by Vitalie Vovc - dans Aiureli la subiect
commenter cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher