Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
13 janvier 2015 2 13 /01 /janvier /2015 11:16

TEXT SCRIS PENTRU  DESCHIDE.MD

 

je-suis-charlie.jpg

 

La ora la care scriu acest text asasinii mai sunt încă în libertate. Azi dimineaţă urcam în linia mea de metro. Care îşi are staţia terminus la Montrouge. Puţină lume. Linişte de... mormânt precum nu am mai văzut. Trenul avansa greu. Se anunţă că există probleme tehnice. Deschid telefonul să mai citesc din ştiri. Aflu că la celălalt capăt al liniei încă un poliţist a fost împuşcat...

 

CUM AM DEVENIT CHARLIE Ieri, când am aflat despre teribilul atentat din incinta redacţiei săptămânalului satiric Charlie Hebdo, am fost şocat. Dar încă nu eram Charlie. Apoi am început a căuta informaţie şi detalii despre cele întâmplate. Am văzut ceea ce nu credeam să văd vreodată aici, la Paris. Am văzut un act de barbarie pură, căruia nu-i găseşti loc nici pe un câmp de bătălie pe timp de război... Şi am fost oripilat, revoltat, indignat. Dar încă nu eram Charlie. Apoi m-a împins păcatul să intru şi să citesc varii comentarii pe net şi reţele de socializare...

 

Şi am devenit Charlie!

 

Câte nu mi-a fost dat să citesc... Gogomănii de tot felul: islamofobie, şovinism, rasism, război între religii, război între civilizaţii chiar, chemări (voalate cel mai des) la deportări (nu mult şi ajungem la „Franţa pentru gali!”...), ori altceva: „De ce nu ne vreţi pe noi? Luaţi emigraţi români în loc de arabi!”... Dar de faptul ca Charlie Hebdo şi-au făcut-o cu mâinile lor aţi auzit?

 

Acei doi monştri pe care îi caută o Franţă întreagă sunt cetăţeni francezi, s-au născut în Franţa şi au crescut în Franţa, educaţi de sistemul francez de învăţământ... Pe unul din poliţiştii omorâţi à bout portant îl chema Ahmed Merabet... Nu prea are consonanţă creştină... Dar nu vă miră faptul că extrema dreaptă, albă şi creştină, din Franţa nu prea suferă de ameninţări? Poate deplasăm discuţiile în alte dimensiuni?

 

Da, mă cheama Charlie! Et je les emmerde!!!

 

ŢARĂ FĂRĂ CETĂŢENI: Au fost publicate datele preliminare ale recensământului. Nu voi comenta aiurea ceea ce probabil aţi citit deja. Că suntem cu 450.000 mai puţin, că ar fi doar 300.000 de moldoveni în străinătate, că am avea un decalaj (de sute de mii!) enorm între datele recensământului (copii inclus) şi numărul alegătorilor (fără copii), că noţiunea de etnie este una pur politică astăzi, încât unii se identifică drept moldoveni iar alţii – români, de parcă aceste două noţiuni ar fi antagoniste, despre toate acestea aţi citit deja. Dar... ştiţi în ce perioadă teritoriul nostru a pierdut din populaţie în proporţii similare (1/3, dacă e să fim exacţi)? În acei zece ani cuprinşi între 1940 – 1950. Din fericire, hecatomba demografică nu mai este cauzată de urgiile acelor ani şi nu se soldează cu sute de mii de morţi, dar pentru ţară, statistic vorbind, situaţia este comparabilă. La o distanţă de doar 50 de ani, noi am pierdut de două ori câte o treime din populaţie... Câtă vitalitate trebuie să aibă un popor pentru a supravieţui?

 

Şi, la nivel mai pragmatic, cum gestionezi o ţară fără a şti câţi cetăţeni ai? Eu unul nu ştiu...

 

Un stat care nu ştie şi nu e în putere să-şi numere cetăţenii nu mai poate exista sau poate că nici nu mai merită să existe. Cetăţeanul unei ţări este, de fapt, pulsul acestei ţări. Când statul, puterea care conduce şi reprezintă această ţară, nu mai ştie să-şi ia propriul puls, înseamnă că instituţiile sale au intrat într-o stare avansată de degradare. El se află poate chiar în moarte clinică, însă nimeni nu a constatat încă acest lucru., Vasile Ernu, Sînt un om de stînga (Cartier, 2013, p.108)

 

INVESTIŢII ÎN JUSTIŢIE Vă mai aduceţi aminte de milioanele primite de la occidentali (se pare că erau 70 !!!) pentru a scăpa de corupţie în justiţie? Americanii cică ne-au instalat un sistem care atribuie la întâmplare dosare judecătorilor. Ei, să ştiţi că băieţii noştri şmecheri l-au spart! Îşi atribuie ei dosarele cum trebuie. La „întâmplare”. Dar aşa cum trebuie cuiva să se întâmple.

 

AUDIT ŞUGUBĂŢ La fel de „cum trebuie” par a fi făcute auditele şi la cele trei bănci suspectate de a fi implicate în maşinării astronomice financiare (13% din PIB!!!). BEM, Unibank şi Banca Socială au avut acelaşi auditor. O companie străină. Ziceam eu, totul a fost făcut aşa „cum trebuie”.

 

VOM AVEA GAZ? Cică totul este pregătit pentru ca să recepţionăm gaz din România prin gazoductul Iaşi – Ungheni. Între timp ruşii ar fi ieftinit şi ei preţul la gaz (cică din cauza preţului jos la hidrocarburi). Nu au trecut decât şase luni de la „lansare”...

 

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? El serbează. Guvern nu-i, banii săi se scurg prin bănci ca în nisip, iar el serbează. De două ori pe an. Să mai scăpăm de Sfântul Vasile pe vechi şi poate vom începe să ne mai dezmeticim câte puţin...

Partager cet article

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher