Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
18 octobre 2012 4 18 /10 /octobre /2012 14:51

carnet-de-partid.jpg-          Dragă tovarăşe, salutăm iniţiativa Dumneavoastră de a integra rîndurile progresiste ale Partidului Comunist al Uniunii Sovietice! Este o mare responsabilitate şi o nouă etapă în viaţa fiecărui cetăţean sovietic. Dar este o responsabilitate şi pentru noi. Trebuie să înţelegeţi, Andrei Ivanovici, că Partidul acordă o importanţă deosebită şi o mare atenţie fiecărui candidat. Partidul, tovarăşe, este un lucru foarte serios. De aceea, procedura este următoarea: din moment ce depuneţi cererea de aderare, noi vom contacta colegii noştri de la Komsomol, din rîndurile căruia faceţi parte, cu care vom discuta despre activităţile Dumneavoastră în Organizaţia Tineretului Leninist. De asemenea, doi dintre camarazii noştri cu o vechime mai mare şi reputaţie ireproşabilă din Partid vor fi împuterniciţi să preia şefia asupra Dumneavoastră în calitate de candidat. Timp de un an de zile, cît durează perioada probatorie, ei vor discuta şi vor urmări dacă candidatura Dumneavoastră este una de încredere. După acest an de zile celula noastră de partid se va reuni şi vom discuta cererea Dumneavoastră. Desigur, recomandările pe care le-om primi de la Komsomol şi, în mod special, a tutorilor vor fi determinante pentru decizia comisiei.

 

-          Clar... Şi cine vor fi tutorii mei?

 

-          Doi tovarăşi de la noi de la uzină. Din rîndul proletarilor. Tovarăşii V.K. si I.P. Aveţi o anchetă bună, sînteţi fiu de comunist, veteran de război. Nu cred că vor fi dificultăţi.

 

-          Am înţeles... Dacă îmi permiteţi, căci, după cum spuneaţi şi Dumneavoastră, este un pas foarte important în viaţa mea, aş avea nevoie de cîteva zile de reflecţie.

 

-          Desigur, desigur... Iată, tovarăşe un exemplar de cerere şi o anchetă. Luaţi-le şi reveniţi cu ele completate cînd doriţi. Nu vă grăbim, desigur. Chestiile astea nu se fac în pripă.

 

Andrei Vovc a ieşit din cabinetul Secretarului Organizaţiei locale de Partid pentru a nu-i mai călca pragul niciodată.

 

 

 

Mai tîrziu, pe cînd începeam şi eu a pricepe cîte ceva, îl întrebam pe tata de ce nu a devenit comunist. Voiam să înţeleg de ce nu a făcut o „carieră strălucită”, de ce a rămas simplu inginer şi mai mult decît şef al biroului tehnologic la uzină nu „s-a ridicat”, deşi absolvise Politehnica cu diplomă „roşie”. Era doar deja prin 75, mari probleme cu conştiinţa nu putea avea, anii cînd Partidul ucidea şi deporta trecuseră... Era şi el un cetăţean sovietic de rînd, fără activităţi „anticomuniste” sau veleităţi de disidenţă exagerate... În afară de faptul că ascultam în Moskvich-ul portocaliu radioul românesc în drum spre bunei (acasă, la cămin, nu era voie), nu avea nimeni ce să-i reproşeze... Erau oportunităţi evidente pe care le rata din această cauză. Numai acei 10 ani de trai în cămin pînă ni s-a repartizat un apartament (noroc de perestroïkă: a facut scandal la sindicate şi l-a obţinut), alţii vreo 15 ani de rînd pînă ni s-a instalat un telefon, cît fac...

 

Atunci mi-a povestit tata această poveste.

 

-          Cum? Cum puteam eu, inginer cu 5 ani de politehnică, cu diplomă „roşie”, să accept ca doi beţivani (că doar îi cunoştea toată lumea, dar nu putea să le facă nimic din cauza Partidului), care au facut doar un ПТУ vreo 6-9 luni acolo, aduşi de naiba ştie de pe unde la uzină, să decidă dacă merit eu sau nu ceva? Imposibil!

Partager cet article

commentaires

Vasile 19/10/2012 18:57

Am înțeles pt bunel. În alte sate nu s-au întors toți comuniști.
În rest, problema în "revenirea la valori general umane" e "cine/cum va judeca?"
Un NKVD-ist drăguț ce dădea pîine unor deținuți înainte de a-i împușca, merită toată aprecierea noastră?

Vitalie Vovc 19/10/2012 21:15



NKVD-ist dragut? ce-i asta? o figura de stil? nu, n-am auzit... cuvintul cheie in comentariul tau este "impuscat"... si aici nu pot exista interpretari. Sotia a avut un bunel care facuse mai tot
razboiul si nu a tras o singura data in oameni. La razboi! Zicea ca e pacat sa tragi in om si ca a tras intotdeauna in sus. Se vede ca a fost mai aproape de Dumnezeu, caci a scapat cu zile.


Iar penru un exemplu de NKVD-ist dragut iti pot recomanda cartea lui A. Busuioc "Spune-mi Gioni".


Si la subiectul categorizarilor cartea lui V. Gheorghiu "Ora 25".



Vasile 19/10/2012 15:15

Dar erau și oameni care nu doreau să se înscrie in PC din principiu "pentru că au luat pămîntul de la oameni" sau "pentru că au închis bisericele"..
Și totuși "sînteţi fiu de comunist".

Vitalie Vovc 19/10/2012 16:58



Vasile, eu nu am zis ca nu au existat! Au existat si disidenti, si din acei care au facut "sanatorii" de nebuni, dar si din acei care, fara a fi membri PC URSS, au facut mai mult zel decit
comunistii inraiti. Nu asta este mesajul textului. Textul este despre demnitate si despre ceea ce este fiecare din noi gata sa accepte pentru "oportunitati".


Referitor la "fiu de comunist": Da, intradevar tatal tatalui meu a fost comunist. Inrolat in Armata Rosie in 44 impreuna cu alti consateni, au fost toti "facuti" comunisti cu hurta inainte
de a fi trimisi la un atac suicid undeva prin Polonia. Au scapat putini, dintre care si bunelul meu, care a avut norocul sa fie "doar" ranit. Tot razboiul sau a fost acest singur atac. A stat
prin spitale pina prin '47 cind a revenit acasa. Toti care au revenit de pe front din sat (vre-o 10-15 in total) au fost comunisti. And so what?


Cred ca a venit timpul sa ne debarasam de catalogari si categorizari din astea anacronice si sa revenim la valori general umane, care singurile sint capabile sa ne scoata din mocirla ideologica
in care ne afundam cu atita entuziasm. "On est pas sorti de l'auberge" cum se spune pe la noi prin sat...


Bafta mare si lecturi placute in continuare pe Un PUNCT din .FR :) !



Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher