Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
14 février 2014 5 14 /02 /février /2014 12:24
Podul peste Nistru, acel de la Otaci, cel dintîi,
Pe care, copil fiind, l-am trecut pentru prima dată
Pentru a ajunge la „Mojilău”, marcat în hărţi drept „Mohyliv-Podilskyï”,
Căci acolo, la „Mojilău”, se zvonea că s-ar găsi vopsea pentru podele.
De la înălţimea podului am privit fascinat
Apele bătrînului rîu pentru prima dată.
„Ce apă mare!”, m-am gîndit eu atunci.
„Ce copil mic!”, nu s-a gîndit Nistrul nici atunci
Şi nu se gîndeşte nici astăzi
Cînd îmi scald picioarele în apele lui răcoroase.
Ce i-s picioarele mele de vacanţier
Valurilor care au ieşit mutilate dintr-un baraj ucigător în susul lui
Şi care ştiu că le aşteaptă un altul asemănător mai la vale?!
Valurilor care duc în spate mizeria noastră plastificată...
Valurilor care au cunoscut altădată sîngele mizeriei noastre umane...
 
Podul feroviar pe care l-am trecut cînd am mers la Kiev în ’86, pe contra-sens,
În vara scăldată de razele radioactive ale Chernobylului...
Strigătul unui microbist în timpul meciului Dynamo Kiev – Dynamo Tbilissi
La care am fost cu tata: „Scoală, prostule, iarba este radioactivă!”...
Iar noi ne minunam cu părinţii de faptul
Cum ştiau ei la Kiev să păstreze curăţenia
Urmărind camioanele ce spălau metodic asfaltul străzilor...
Dar nu era decît o operaţiune de decontaminare şi spălare de praf radioactiv
Despre care noi nu ştiam încă nimic,
Nu ştiam încă nimic,
Încă nimic,
Nimic...
 
Podul feroviar peste care am trecut cînd am mers
Cu clasa în excursie la Minsk în ’88...
Oraşul în care nu se face glod nici după cea mai mare ploaie,
Unde rafturile magazinelor erau pline de toate cele,
Dar numai pentru locuitorii oraşului cu legitimaţie de locuitor al oraşului
Şi de unde proful nostru de geografie, Dmitri Moiseevich,
Printr-un prieten de la Minsk, cu legitimaţie de locuitor al oraşului Minsk,
A cumpărat realizarea de vîrf a industriei sovietice: un casetofon „Mayak”,
Tranzacţie purtînd însemnul prieteniei popoarelor,
Unica valabilă şi veritabilă: a face rost de „deficit” prin troc.
 
Podul peste care am trecut cînd am mers
Cu clasa în excursie la Leningrad,
Oraşul numele căruia se schimbă
În funcţie de direcţia de tir a cuirasatului Aurora
Şi unde în acel an ’90 se distribuiau cartele, blestemul acestui oraş,
Cartele pentru pîine, pentru carne, pentru zahăr...
Oraş în care am dormit plătind, în loc de ruble, cu făină şi untdelemn
Trecute peste podul de pe Nistru...
 
Podul de peste care în ’92 ne-au venit nişte T, model 80
Purtînd însemnul prieteniei popoarelor...
 pod-peste-Nistru.jpg
 

 Origine Imagine

Partager cet article

Published by Vitalie Vovc - dans Aiureli la subiect
commenter cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher