Podul peste Răut, cum te-ai duce de la Nicoreni „la gară”, astăzi Drochia...
Hatul moşiei satului peste care nu se trecea decît cu treabă vajnică...
Hatul pamîntului străbuneilor mei.
De-aici şi pîn-la pod a durat istoria...
Dar s-a găsit unul care l-a trecut
Şi a şters haturile odată şi peste toată viaţa,
Odată şi peste toate vieţile celor ce au fost duşi „la gară”...
Podul peste Răut nu se putea trece decît la costum
Sau în straie de duminică,
Dar s-a găsit unul care l-a trecut
Şi a deschis trecerea mulţimii spre gara de tren,
Mînaţi ca o cireadă de vaci şi suiţi în vagoane pentru vaci.
Vaci, care în alte timpuri nu aveau voie să treacă peste Răut.
Căci hatul era pînă la pod
Istoria era pînă la pod.
Dar s-a gasit unul care a trecut
Şi am avut de atunci alte poduri peste Răut,
Din ce în ce mai multe,
Peste rîul de-a lungul căruia mi-au şerpuit anii:
Podul de la autogara din Bălţi,
Peste care trecea de trei ori pe zi autobuzul cu care
Reveneam întotdeauna, în fiece vară, la Nicoreni;
Podul de lîngă blocul hidos de nouă etaje
La fel de hidos ca zecile de blocuri de nouă etaje
Din cartierul Dacia (astăzi) sau Octombrie (ieri),
Sau БАМ* (ieri, astăzi şi mîine) – precum îi spune lumea,
Podul unde, copil, mergeam să-mi spăl bicicleta de noroi;
Podul de lîngă Спирт-завод**
Peste care trecea troleul nr. 2
Cu care mergeam la Gara de Nord
Pentru a urca într-un tren diesel Bălţi –Ocniţa
Cu care mergeam la Drochia
Pentru a reveni întotdeauna, în fiece week-end, la Nicoreni;
Podul de lîngă Orhei
Peste care treceam de fiecare dată cînd mergeam la Chişinău
Şi peste care mai trec şi astăzi
Cînd revin întotdeauna, în fiece vară, la Bălţi;
Podul de la Orheiul Vechi peste care am trecut
Cu un francez pe care l-am adus într-o vară să-i arăt
Ţara prin care curge un rîuleţ pre nume Răut
Şi care, dacă i-aş lua T-ul din nume pentru a şterge tot răul
Lăsat în urma mea de atîtea treceri,
Ar rămîne un rîu pre nume Rău,
Şi care nu poate fi, el, pomenit în nume de rău,
Căci nu poartă nicio vină,
Căci nu poartă nicio vină!
Răutul care tot îmi face din ochiul de apă poluată
De Спирт-завод**-ul de la Bălţi: „Vino – Revino!”
De vină este acel care a trecut podul peste Răut
Şi care a încălţat istoria în ciubote de „chirză”***...
*БАМ (în rusă Байкало-Амурская магистраль): (în română Magistrala Baikal-Amur): Locuitorii oraşului Bălţi denumesc astfel, prin analogie, un cartier locativ construit pe locul unor mlaştini
**Спирт-завод (rusă) : în română Fabrică de alcool etilic.
***Chirză: (rusizm, de la Кирза) : material de substituţie a pielii din care erau confecţionate ciubotele soldăţeşti.
