8 mai 2013
3
08
/05
/mai
/2013
16:58
Gîndul,
ca o şopîrlă obraznică
urcă pe nasul meu
pîna la locul unde
ochii se pun în cruce,
loc de răstignit,
pentru a nu-l mai vedea
sau a-l vedea îndoit.
Iar şopîrla tot caută
cum să se strecoare
pînă pe sub frunte…
Pe aici mişună atîtea şopîrle
încit fata mea de doi ani şi patru luni
mă tot pune să le prind
ca să le mîngîi,
dar ele, speriate,
muşcă şi ţi se suie-n cap
ca un copil alintat
şi neastîmpărat.
Şi să nu-mi rupeţi cozile: oricum cresc la loc!
