Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
13 juillet 2011 3 13 /07 /juillet /2011 23:44

Nici cuvintele nu te ajută, nici adevărul spus nu te poate salva. Ori de cîte ori l-ai spune şi oricît l-ai apăra, tot neadevărul iese deasupra! Urîtul şi minciuna. Şi veacul acesta în mizerie şi crime, şi valuri de sînge apune. Sunt profund dezgustat, ... . A cîta oară gem de durere: vreau o limbă, dar... fără cuvinte. Vreau să comunic de la om la om, de la inimă la inimă curată. Cuvintele mint! Oh, ce mincinoase sunt cuvintele... Tăcere. Mi-e dor de tăcere. O eternă tăcere. De ce n-am rămas mut? Mut pe toată viaţa. De ce m-am irosit în cuvinte? Mincinoasele cuvinte...

Vladimir Beşleagă, Hoţii din apartamente, 2006 (De/spre eu cel-ăl-alt)

 

A trecut o lună... deja sau doar? Ce timpuri bicisnice trăim...o lună în ipostază de eternitate. Nu am mai postat nimic pe blog de un car de vreme... Fiindcă de ce? Nu ştiu...


Fiindcă veneau alegeri... findcă vin alte alegeri? Fiindcă... de fapt, ce alegem? Şi oare alegem? Şi ce se alege din noi? Turmentat, turmentat rău de tot, nene Ioane...


born to...În 2009 sunam „acasă”: „Vai, totul e rău, preţurile cresc, nu plouă, nu ştiu ce-om mai face...” În 2011 sun „acasă”: „Vai, totul e rău, preţurile cresc, nu plouă, nu ştiu ce-om mai face...” Şi în 2005 cum a fost? Şi în 2001? Şi în acel 1999 cînd am ieşit din ţară? Era rău, peţurile creşteau, nu ploua... Şi eu nu ştiam ce să mai fac...


Şi 2009 ce-a fost? Zvîcnitura agonizantă a unui muribund? Am o vagă senzaţie că ceva a murit pînă la urmă. Înca nu ştiu ce, cine şi cînd. Intrebaţi-l pe... campionul ăla de la Ce? Unde? Cînd? El ştie! La Moscova se ştie... Căci în alte părţi doar cu presimţirile...


Presimţirea că s-a întîmplat un lucru extrem de grav. Mult mai grav decît trădarea din 2005. Impalpabil şi ireversibil. Pute a hoit. Flerul ne-a abandonat, căci e deprins cu mirosul de putregai. Şi ne-am lăsat antrenaţi în murire. Acel cu electroşocul a întîrziat. A „greşit”. În loc să pună aparatul la inimă l-a pus la buzunar.


Astăzi „acasă” scriu deja cu ghilimele... Încă mai am casă... nu ştiu dacă mai am şi „acasă”... Cît părinţii vii ne sînt... şi apoi? Ne mai dor păduri?  


Defilarea partidelor. Bătaia din palme continuă... Bătaia de joc continuă... Bătaia continuă... la fel ca şi în 2009, la fel ca şi înainte de 2009, la fel ca şi înainte de... dintotdeauna...


Time has come and gone for words
A thousands threats i've heard before
But words are cheap, but lies are big to take…

 


 


 


Partager cet article

commentaires

elena 15/07/2011 20:59


Vitalie,
prea esti abatut in articolul acesta, dar si adevar spui.
si doare ce spui tu chiar... ce-au facut moldovenii cindva demult ca atita sufera acum?!


Vitalie Vovc 15/07/2011 23:47



Da, intr-adevar... cam splinos text... sorry, cred ca inconstient ma pregatesc de voiaj in MDA...



Napocel 14/07/2011 14:10


"Şi ne-am lăsat antrenaţi în murire"
Asta e tare bine găsită


Vitalie Vovc 15/07/2011 00:22



mai degraba traita decit gasita...



Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher