Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
10 avril 2011 7 10 /04 /avril /2011 10:31

 

 

„Мне вчера дали свободу.

      Что я с ней делать буду?”

V. Vysotsky

 

Leo Butnaru spunea* că ar trebui de inventat un nou soi de literatură/lectură : avalanche-reading. E genul de scriere interactivă cînd, în urma unui text publicat, comentariile încep a se constitui într-un discurs scriptural propriu-zis.

 

Acum cîteva zile publicam un articol pe blog despre perioada interbelică. Soră-mea, Veronica, comentase atunci textul citîndu-l pe bunelul nostru, Ştefan Ilaşciuc, originar din satul Nicoreni, astăzi raionul Drochia: « La români cine muncea era gospodar. Acum tot boseacu-i gospodar ». Comentariul respectiv a suscitat o serie de alte (inter)reacţii pe Facebook, ce au  motivat, la rîndul lor, şi articolul respectiv. Imprevizibile sînt căile tale, avalanche-reading! E o formă de (de)scriere extraordinară unde absolut toate constituantele lingvistice ale unui intra-inter-meta-exo-hyper-text, poate deveni geneza altui text şi aşa la infinit. Mai mult, impersonalitatea autorului (trăiască pseudo-anonimatul Internetului!) şi temporalitatea efemeră a textului, fac ca el(e), acest(e) text(e) să devină actorul principal al respectivului gen de scriere/lectură!

 

Bine, să lăsăm digresiunea de factură pur nostalgică (eh, unde-s anii cînd făceam literatură la facultate?) şi să revenim la gospodarul nostru. Francezii ar spune „berbecii noştri”, respectivii în cazul dat s-ar putea substitui cu uşurinţă.

 

De cîţiva ani buni sînt certat cu noţiunea de „gospodar”. E ca şi comunismul: idee seducătoare şi grizantă în secolul 19, dar criminală la începutul secolului 21.

 

Cuvintele sînt inocente prin forma lor, dar nu şi prin conţinut. Or, cu timpul, conţinutul lor se schimbă, evoluează odată cu societatea, valorile vehiculate. Pe scurt, evoluează odată cu noi.

 

Principala problemă a acestui cuvînt este faptul că el este asociat, pentru majoritatea din noi, cu o stare şi nu cu o modalitate. Ca să inţelegeţi mai bine la ce fac referinţă voi aduce doar două exemple:

 

  1. Acum cîţiva ani, fiind în vacanţă, mergeam la Nistru la pescuit băboi (cu 5-6 ani în urmă mai erau încă în Nistru). Ajuns pe mal, m-am apropiat de un bătrînel ce pescuia şi el. De, ca pescarii. Cu întrebări de genul „cum se prinde”, „la ce prinde”, dacă ştie el unde pot să prind şi eu, în fine, banalităţi din codul de comportament al pescarilor. Într-un mod foarte natural am angajat o discuţie mai largă, căci eu unul sînt fan al acestor taifasuri dezinvolte din care aflu mult mai multe lucruri despre cotidianul moldovenilor decît din toate ziarele şi televiziunile puse launloc. Desigur, orice dialog presupune un schimb de informaţie. C’est donnant-donnant, cum se spune pe la noi prin sat. Cînd a aflat că locuiesc în Franţa, moşulică m-a întrebat direct dacă am maşină. I-am răspuns onest că nu am. Concluzia a fost categorică: „Apu, nu ieştu tu gospodar”...

 

  1. Şi mai înainte de epizodul cu pescuitul nimeream la cineva în ospeţie. O persoană care făcea parte din foştii brigadiri şi care mai continua să lucreze la un new-kolhoz numit pe atunci „gospodărie agricolă”. Omul ne-a demonstrat cu o fală pur balcanică „gospodăria” sa individuală. E drept că avea şi cu ce se mîndri. La plecare persoana care mă acompania îmi spunea: „Ai văzut ce om gospodar?  Maladets!” La simpla întrebare pe care i-o puneam: „Cum adică? Nu vezi că tot ce are e din furat?” a strîns doar din umeri şi m-a privit ca pe un extraterestru...

 

gospodarulCuvîntul „gospodar” a evoluat şi a pierdut din încărcătura sa semantică modalitatea în care se construieşte o gospodărie rezumîndu-se astăzi (dar oare numai astăzi?) la un anumit nivel de (bună)stare. Dacă pe timpuri însemna casă, pamînt, oi, vaci, boi, cai etc., astăzi înseamnă casă/apartament (cu cît mai mare şi cu cît e mai scump ghetoul, cu atît mai „gospodar”), maşină (cu cît mai scumpă, cu atît mai „gospodar”), haine scumpe (cu cît mai glamour, cu atît mai „gospodar”), baruri şi restaurante, călătorii pe la curorturi la modă, etc. etc. – apanajul la ceea ce occidentalii numesc „nouveau riche” iar la noi se cheama „novyi russkii/moldovanen”. In slang-ul orăşănesco-contemporan „gospodar” = „krutoi”. Cu cît mai „krutye” sînt bunurile pe care le posezi, cu atît mai... dar mă repet prea des. Ah da, uitam un detaliu. Topul topurilor e să fii proprietarul unei afaceri, dar nici într-un caz să nu munceşti la această „afacere”.

 

Şi dacă e sa fim oneşti, apoi să fim oneşti pînă la urmă: fiecare din noi doreşte să devină „gospodar”. Nu am nimic împotriva oamenilor bogaţi. Cu cît mai mulţi - cu atît mai bine. Dar trebuie să fie „cu atît mai bine ţării şi lui cu-atît mai bine” şi nu altfel. Cam cîţi din marii „gospodari” moldoveni şi-au constituit averile în mod onest, muncind din greu şi achitînd toate impozitele la stat? Problema nu este rezultatul final, ci modalitatea cu care se ajunge la acest rezultat. E o problemă de sistem. În chemarea noastră ancestrală de a deveni gospodari, am uitat că în afară de propria gospodărie mai există şi un sat. Măturăm gunoiul din ogradă şi îl aruncăm în drum. In afară de propria avere am uitat că ar trebui să mai construim şi o comunitate. O societate care ar permite să apară noi „gospodari” fără ca ei să fie şi boseci.   

 

Şi dacă timp de secole felul nostru de a fi „gospodari” ne-a salvat şi a permis să supravieţuim celor mai crîncene urgii, astăzi cu cît mai mult „gospodărim” cu atît mai mult ne auto-anihilăm. S-a vorbit mult de provincialitatea Basarabiei. Pe parcursul istoriei sistemul, modalitatea de a deveni „gospodar”, era impus din exterior. Bune sau rele, dar regulile de joc veneau din afară (est sau vest, puţin contează).  Basarabenii au ridicat sate şi gospodării pînă şi în mijlocul Siberiei. Ei înjgheabă astăzi gospodării prin Europe şi Americi.

 

Şi la noi acasă? De ce, gospodăroşi fiind pînă la măduva oaselor, nu funcţionează? Normal, trebuia să vină cineva cu reguli de joc. Nu a fost să fie, iar noi am fost incapabili să le creăm. Mai bine zis, unica regulă de joc şi unica măsură de adevăr a rămas „gospodarul”. Valoarea supremă, scopul ultim.

 

Dacă dorim să supravieţuim, ar trebui să ne unim repejor cu cineva (eu unul ştiu şi cu cine). Singuri va fi greu. E practic imposibil să creezi ex-nihilo ce nu a existat pe acest petec de pamînt niciodată. Şi asta cu capacitatea şi dorinţa noastră de a învăţa... Prea... „gospodăroşi” sîntem.

 

*Leo Butnaru, „Ruleta Romaneasca” (nouveleta „Semnat: moartea...”), 2010

Partager cet article

commentaires

Iurie 23/04/2011 07:28


Ca limba "evolutioneaza" odata cu mediul social e un lucru firesc. Ca a ajuns sa fie calificat "gospodar" acel care poseda, tot e firesc; sa nu uitam, din vechime "cine munceste acela are".
Notiunea "gospodar" era si este un calificativ pentru evidentierea sociala, asa ca nici "atunci" nu puteai sa fii gospodar, "daca nu aveai". Alta treaba este cum acest "avut" se formeaza, dar vorba
clasica "va spun tot despre fiecare cent, numai nu ma intrebati nimic despre primul milion".
Gospodar este acel care are gospodarie, cu cit e mai mare cu atit este mai gospodar. Este un cuvint care are multe nuante contextuale (nu numaidecit recent achizitionate), dar pina la urma tot a
ramas sa expime un fel de pozitionare sociala, asa cum a fost in timpul URSS, cel putin asa l-am prins eu.


Vitalie Vovc 26/04/2011 09:30



Ai dreptate, Iurie. Cam tot asta spuneam si eu: continutul semantic al cuvintului a ramas acelasi si e legat in mare parte de bunastare. problema e modalitatea in care aceasta bunastare este
"achizitionata". Din pacate, insa, aceasta "modalitate" polueaza ulterior si continutul semantic (asa cel putin il percep eu) adaugind o nuanta peiorativa notiunii...



Olguţa Efros 21/04/2011 07:45


Bravo ! Daca ar fi mai multi sa inteleaga notiunea de gospodar asa cum o descrii atunci am trai altfel .BRAVO!


Vitalie Vovc 21/04/2011 11:38



Merci mult! Este doar punctul meu de vedere, care a stirnit deja citeva reactii (vezi comentariile precedente). Pozitive, dupa mine. Caci numai daca vom incerca sa intelegem ce se
intimpla cu noi astazi, vom fi capabili sa ne re-inventam, sa iesim odata si odata din impasul cognitivist colectiv in care ne mentinem cu atita indirjire. Finalmente, tot noi sintem
victimile. vorba veche: "fiecare pentru sine este facator de bine".   



ioncuba 12/04/2011 01:04


Uluitor cum se pot schimba intr-un rastimp asa scurt campul semantic al unor cuvinte care ni se pareau candva eterne, general valabile. Si pentru mine, gospodarul e inca omul care lucreaza,aduna
dar si gestioneaza bine gospodaria. Si acum se mai spune ca avem in sat un primar gospodar. Si chear de argonisesc prin strainatati, a fi gospodar la moldoveni e inca o calitate se pare.


Vitalie Vovc 12/04/2011 10:59



merci, Ion, pentru comentariu. Stiam ca voi stirni nedumerire... e in continuare o calitate, nu neg. dar a devenit valoarea suprema, or pentru mine nu ar trebui sa fie. a devenit
valoarea suprema, caci e ana din putinile valori care a putut fi perenizata de-a lungul generatiilor. Doar cu asta am ramas... si aceasta valoare ne omoara astazi lent, dar sigur. si nu
neaparat in sensul figurativ al cuvintului. nu vreau sa aprofundez, caci atunci va trebui sa tai in carne vie... si doare. si voi fi huiduit mai ceva decit pentru acest articolas.


Hai sa vedem: este considerat un medic care nu ia mita si duce o viata mizerabila, aproape de limita existentei, gospodar? nu nu este. este considerat un prost. Este considerat un prof
de la tara care demult a depasit virsta pensionarii si care mai munceste din datorie, caci daca pleaca el - se inchide scoala, care este nevoit sa-si lucreze bucata de pamint ca un serb cu
sapa in mina doar pentru a avea ce minca, gospodar? Nu, nu este. Este considerat un "erou", ne umilim si ne inchinam in fata curajului sau, dar... nu este gospodar, caci "gospodaria" lui a fost
redusa la neant.


Primar gospodar? nu neg, dar mergi la el acasa si vei vedea ca este "gospodar" in sensul articolului.


si un ultim exemplu: acum vre-o 10 ani, abia ajuns in Franta, cunosteam o persoana extraordinara, cu calitati umane deosebite pentru care am si astazi un respect deosebit, dar era... comunist.
Francez comunistul. intr-o discutie aprinsa, eu anticomunistul venit din est cu o minte re-formatata deja in alta parte, ii distrugeam idealurile si aparam cu inversunare economia de piata...
omul de peste 50 de ani a fost adus la lacrimi... si astazi regret. a iesit din PCF de atunci si nu neaparat din cauza mea. am devenit si eu mai copt la minte si nu mai apar "economia de
piata". Omul respectiv e si astazi un prieten cu care discutam in continuare cind avem ocazia. el nu mai indrazneste sa se numeasca "comunist", eu nu mai indraznesc sa ma numesc "liberal"... asta
e: putina luciditate nu strica, desi matricea cognitiva odata constituita e foarte greu de abandonat... ca si "gospodarul"



Olga 11/04/2011 12:29


m'ai lasat perplexa...sunt deacord cu foarte multe din aces articol, insa nu stiu daca notiune de "gospodar"(care pentru mine a fost tot timpul o valoare, si nu in sensul dat de tine mai sus) a
devenit atit de pervertita in absolut. sunt deacord ca exista aceasta tendinta de pervertire a valorii in societatea actuala...insa pentru mine, si sper pentru multi alti conationali ai mei
"gospodar" nu este nici pe departe un sinonim cu "bogat". si nu tot "boierul" este "gospodar"...


Vitalie Vovc 11/04/2011 22:59



merci mult pentru comentariu. inteleg foarte bine reactia ta. e foarte greu sa abandonezi notiuni si repere construite timp de o viata... vezi bine, daca declansatorul acestui articol a fost un
schimb de mesaje pe facebook, ideea insasi o "clocesc" de vre-o 3-4 ani... sa nu crezi ca a fost usor sa ajung la aceasta concluzie... asta e... am fost si eu educat cu alte valori, dar din
pacate realitatea e alta... de asta si nu a fost chip...cite din notiuni si-au pierdut sensul? "democrat", "libralism", "om de vaza" si... "gospodar". vezi tu, pe timpuri un boseac nu putea
deveni gospodar (om avut). trebuia de muncit. asa era rinduirea societatii. ultimile decenii au facut ca practic numai bosecii (poate cu mici exceptii) sa poata deveni oameni avuti... exagerez
desigur. in rest... gospodar ca si in trecut inseamna om avut. regulile de joc sint altele.



Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher