Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
31 décembre 2012 1 31 /12 /décembre /2012 12:06

                                                            „Serafime, din ce-i făcută lumea?” „Din oameni, zic eu, mamă.” „Nu, zice mama, din dragoste-i zidită, fiule.”

Vasile Vasilache, „Povestea cu cocoşul roşu”

 

Dragii mei, anul 2012 se scurge nemilos (sau milos, totuşi?). La ora cînd scriu aceste rînduri nu au mai rămas decît cîteva… ore şi-apoi gata ! nu va mai fi ! am să-l închidem cu un « poc ! fsssssss ! atent, mă, că e covorul de la mama !» provocat de debordarea de licoare spumoasă de la miezul nopţii.

iarna_roma.jpgMîine dimineaţa (ori spre seară) vă veţi trezi cu un cap greu de mahmureală şi veţi face: „Uauuu, e 2013 deja!” Poimîine veţi comite şi prima greşeală, tapînd din inerţie „2012” pentru a-l bifa imediat, apăsînd nervos pe tasta aia din colţul drept de sus cu o săgeată mare îndreptată spre stînga ce vă va indica acum/atunci că acel an a existat totuşi, indiferent dacă v-a plăcut ori nu.

Pentru moment, însă, anul (2012 adică) îşi scurge ultimile picături din alambicul său unde au fermentat patimi şi doruri de 366 de ori mestecate şi răsturnate (cu o manipulare mai mult decît în 2011 sau 2013!). Probabil nu sunt cele mai „tari” picături, dar fără ele nu se poate. Oricum, aşa-i scris: fiecare an să fie distilat pînă la urmă şi pus acolo printre rafturi la păstrare pentru a fi consumat la masa amintirilor peste alţi... ani... şi pomenit cu un „daaa... a fost un an bun” sau, este şi asta o posibilitate, căci nu toţi sunt la fel (nici anii, nici oamenii şi nici destinele) cu un „cam acră ţuica din 2012...”.

Nu-mi rămine decît să vă doresc tuturor un 2013 mai bun decît acest 2012 care înca mai este. Fiecare cu măsurătoarea lui, desigur, dar nu ştiu de ce am senzaţia că nu va fi chiar greu să se-mplinească...

În rest... Nu uitaţi ca lumea-i zidită din dragostea pe care o împărtăşiţi cu apropiaţii voştri. Şi... fie ce-o fi! Schimbăm plămădeala!

POC! Fsssşşşşşşşssss!!!

 

-          Hai, mă, chiar n-ai niciun respect pentru mama!

-          Mamă! Vino să te pup! Las-că scot eu petele, dragă! La anul!

Partager cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher