Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
27 décembre 2013 5 27 /12 /décembre /2013 16:57

 „Те же старые слова в новом шрифте.

Комический куплет для падающих в лифте.

По улицам провинции метет суховей,

Моя Родина, как свинья, жрет своих сыновей;

С неумолимостью сверхзвуковой дрели”

Борис Гребенщиков, "500"

 

Toată lumea face bilanţuri în aceste zile. Este bună această pauză. Orice am spune, dar jalonarea scurgerii de timp, oricare ar fi periodicitatea jaloanelor (lună, trimestru, an, perioadă electorală) ne face să ne punem meningele în mişcare şi să reconstituim retrospectiv o perioadă, asociindu-i prin acest efort un sens. Îndeosebi acestui exerciţiu se pretează sfîrşitul de an, fiindcă el ne impune o pauză şi o ruptură calendaristică semnificativă.

allumettes-brulees-Matchstick-Men-Wolfgang-Stiller-5.jpgSensurile sunt profund intime şi ar fi iluzoriu să tragem concluzii cu pretenţii de universalitate chiar şi în raport cu un spaţiu geografic restrîns. Indiscutabil aprecierea evenimentelor care au marcat anul 2013 va fi influenţată de catre experienţele personale: ceea ce va fi evaluat pozitiv de unii, va fi ignorat de alţii sau considerat un eveniment cu sens negativ, dacă nu chiar catastrofă.

De aceea încercarea de bilanţ care va urma nu pretinde nici la obiectivitate, nici la universalitate. Dar nici nu pot să-mi permit să mă împotmolesc într-un exibiţionism existenţial din simplu respect faţă de persoanele (foarte apropiate), viaţa cărora a fost şi este direct influenţată de evenimentele din ţară...

Oricît de mult nu aş încerca, dar anul 2013 a fost un an negru pentru mine în ceea ce priveşte raportul meu cu patria. Niciun Vilnius, care, printre altele, nu mi-a afectat absolut deloc cotidianul, nu va putea atenua tristeţea şi durerea, materializată într-o indignare ce tot creşte continuu, cauzată de nişte experienţe individuale, rezultat direct al politicilor „progresiste” ale Guvernului nostru.

Nenorocirile care se întîmplă altora, oricît de empatici nu am fi, trec la capitotlul generalizărilor (ori al statisticilor pentru cei mai cinici) destul de rapid şi nu înţelegi pe deplin monstruozitatea lor decît odată confruntat direct cu ele.

Eu nu am astăzi niciun motiv de bucurie sau, şi mai puţin, speranţe pentru 2014 în ceea ce priveşte Republica Moldova şi raportul meu cu evenimentele din ţară.

Mă bucură că se construiesc drumuri, că se parafeaza nişte documente, că există o creştere economică (pentru cineva), etc., etc. Am încercat, atunci cînd am avut ocazia şi limitat de modestele mele posibilităţi, să contribui la ceva pozitiv. Am încercat, necatînd la toate, să ramîn colaborativ, inclusiv cu instituţiile statului (şi m-a costat un efort foarte mare, căci mă urmareşte un gînd şi o culpă: acel de a fi un colaboraţionist) fiind convins că criticanismul şi catastrofismul nu este productiv. Dar ajuns la acest sfîrşit de an, nu reuşesc să-i dau o tentă pozitivă...

Nu va fi posibil din motive evocate mai sus să vă aduc mai multe explicaţii... Am să vă spun doar atît: după vacanţele din această vară nu am mai fost la nicio întrunire (deşi la Paris au fost organizate reuniuni tradiţionale cu miniştri şi alţi oficiali din R. Moldova: lucru pozitiv, nu?) cu „diaspora” la care am fost invitat. Din simplu motiv că aş fi rezistat cu greu ispitei să-i înjur copios, căci bătăuş, din păcate, nu am fost niciodată. Eu nu mai doresc, ţinînd cont de alte evenimente din acelaşi an 2013, nici măcar să fiu denumit „diasporă”. Statutul de emigrat îmi convine. Dacă doriţi şi insistaţi, dragii mei, acei cărora „le pasă”, puteţi să mă numiţi şi „trădător”, nu schimbă nimic, din moment ce eu unul am un sentiment de „trădat”...

Desigur, atunci cînd participi fizic la unele evenimente nu poţi să nu interiorizezi şi, respectiv, obiectivizezi ulterior prin discurs (căci cuvîntul este material, nu-i aşa?) experienţele pozitive. Cum poţi să nu rămii extatic atunci cînd pleci la Vilnius la bordul aceluiaşi avion cu însuşi Prim-Ministrul ţării şi participi direct la un eveniment solemn, considerat pe drept realizarea anului în R. Moldova? Nu este un reproş. Este o constatare.

Doar că experienţele mele au fost altele. Şi sunt consecinţele directe ale deciziilor (sau lipsei de decizii) acestui executiv. Pe care l-aş lua la pălmuit, dacă aş putea.

 

Imagine: „Matchstick men”, Wolfgang Stiller

Partager cet article

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher