Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
20 novembre 2012 2 20 /11 /novembre /2012 10:48

Evenimentul s-a produs şi a şocat. A indignat într-un prim abord, după care a generat şi mobilizare ce,  inevitabil, a dezlănţuit şi un contra-atac… A la guerre comme à la guerre...

 

Numirea lui Valeriu Matei a fost „celebrată” cu salve de tun, artificii trase à bout portant în carne vie.

rene-magritte_visage.jpg

Care este totuşi natura conflictului ? De ce numirea unui director al unei instituţii ce ţine (de iure) de alt stat şi finanţată de alt stat stîrneşte atîta zarvă în Republica Moldova ? Desigur, figura ex-politicianului şi ipoteticului poet Matei (vedeţi aici isprărvile „căpitanului” relatate de Emilian Galaicu-Păun) este una absolut improbabilă ! Dar ce condiţionează totuşi proporţia scandalului ?

 

În primul rînd, ar trebui de menţionat că ICR-ul este o instituţie care aduce şi „dă” bani. Iar acolo unde sînt bani de „dat” şi de „luat” întotdeauna se vor da lupte. Vom reveni mai tîrziu la cauza luptelor. Să ne concentrăm pentru moment asupra „banilor”. Întrebare retorica: de ce ICR-ul devine unul din principalii (dacă nu unicul) promotori ai culturii în spaţiul pruto-nistrean? Întrebarea nu este un reproş ICR-ului, ci Guvernului RM. În condiţiile în care nu am creat în R. Moldova nicio premisă pentru dezvoltarea unei economii culturale (ce presupune existenţa consumatorilor şi finanţatorilor de artă conceptuală cu un grad înalt de educaţie, iar cu educaţia ştiţi cume e: bani nu-s! La noi şcolile se închid în loc să se dezvolte. Iar potenţialii finanţatori ascultă „Radio Şanson”...), în condiţiile în care Guvernul nu are bani pentru proiecte culturale (şi aici nu mă interesează gradul de intenţionalitate ori imperativitate al verbului „a avea”), organisme finanţatoare, precum a fost odată fundaţia Soros, acum ICR-ul, sînt arhi-importante pentru dezvoltarea culturii în spaţiul pruto-nistrean. Şi atunci, dacă banii vin de la statul român, ce caută un fost politician al R. Moldova în funcţia de director (naţionalitatea din paşaport nu anulează pedigree-ul, pardon, CV-ul D-lui Matei) al ICR?

 

Eu unul aş saluta ideea unui Institut Cultural unic în spaţiul românesc cu condiţia co-finanţării proporţionale de către ambele state... Teamă mi-e că nu va accepta Moldova oficială asemenea „frăţie”... dar România? Mai pun cîteva semne de ??? urmate de cîteva ...

 

Să revenim acum la semnificaţia şi consecinţele numirii lui Matei. Să facem un mic detur pe situl oficial al ICR-ului: „Misiunea Institutului Cultural Român este promovarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în afara ei. Creşterea vizibilităţii valorilor culturale româneşti în lume constituie scopul principal al activităţilor desfăşurate de ICR.

 

Avem două concepte: „civilizaţie naţională” şi „valori culturale româneşti” care ar trebui exportate şi promovate. Ambele concepte sînt lipsite à priori de un sens bine determinat, denominînd nişte categorii cu un conţinut relativ şi vag. Şi uite-aici începe şmecheria. Aceeaşi sursă oficială ne mai spune: „Activitatea Institutului Cultural Român este înţeleasă ca o modalitate complementară de atingere a obiectivelor strategice ale României, alături de iniţiativele externe de factură politică şi economică.”

 

Întrebarea care se impune: care sînt „obiectivele strategice” ale României? Dar ale Moldovei? O izolare şi auto-ostracism de provincie à la Ceauşescu sau eforturi continue pentru afirmarea modernităţii României în spaţiul unic european?

 

Dacă „valoare culturală românească” înseamnă „românism de matineu, intolerant și patriotard ce nu ține cont de realitățile și sensibilitățile etnice ale țării” (citîndu-l pe V. Sprînceană), atunci e jale. Fiindcă nu va reuşi ICR-ul nici să-l promoveze, nici să-l exporteze... Europa mănîncă altă pîine!

 

Pe de o parte, riscăm să rămînem confinaţi în spaţiul nostru lingvistic, reduşi la o stare de prostraţie satisfăcută şi beată de factură pur balcanică, cu orgolii găunoase şi bîlci continuu; pe de altă parte, ipotecăm destul de serios speranţa de a ne regăsi într-un spaţiu cultural de factură europeană, amanetăm chiar pînă şi „Unirea”, dacă doriţi. Ori ăsta este şi scopul?

 

Cam atît... Eu unul am semnat apelul lansat de Petru Negură. Voi, ce faceţi?

 

Linkuri la subiect pentru a vă crea propria opinie:

http://www.europalibera.org/content/blog/24773901.html

http://ziar.jurnal.md/2012/11/16/ruperea-randurilor-un-caz-de-impostura/

http://www.adevarul.ro/moldova/politica/Chestiunea_ICR_Chisinau_si_scandalosul_Valeriu_Matei_0_814118613.html

http://petrunegura.blogspot.fr/2012/11/apel-catre-institutul-cultural-roman.html

http://www.spranceana.com/2012/11/17/institutul-cultural-roman-si-scandalul-valeriu-matei-cum-sa-nu-promovezi-cultura-romana-la-chisinau/

http://www.timpul.md/articol/scandalul-matei-si-greseala-bucurestiului-38776.html

http://www.jurnal.md/ro/news/de-ce-a-fost-demis-petre-guran-674046/

http://www.europalibera.org/content/article/24775786.html

http://unmoldoveanlaroma.blogspot.fr/2012/11/institutul-cultural-roman-de-la.html

http://actiunea2012.ro/actiunea-2012-saluta-numirea-lui-valeriu-matei-in-fruntea-icr.html

http://basarabialiterara.com.md/?p=13776

http://www.icr.ro/bucuresti/anunturi/personalitati-din-r-moldova-saluta-numirea-noului-director-al-icr-mihai-eminescu-chisinau.html

 

 

Imagine: Sur la Visage, XI de René Magritte

Partager cet article

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher