Într-adevăr, cîţi? Cîţi din co-naţionalii noştri sînt expulzaţi în afară?

Întrebare deloc anodină, dacă e să ţinem cont de fluxul permanent de bănărit care alimentează sistemul politico-economic din Republica Moldova. Bănărit care volens-nolens ajunge parţial (căci o bună parte din ei acoperă deficitul balanţei comerciale) în buzunarii unei minorităţi, care, de ce s-o negăm, decide pînă la urmă de soarta „boborului”.

Fenomenul emigraţional nu este unul nou (încă Lucinschi pe vremuri îi îndruma pe moldoveni, cu o nonşalanţă halucinantă, să plece cu ceapă şi usturoi la Moscova) şi lipsa unei iniţiative clare de a măsura acest fenomen este o dovadă incontestabilă a confortului relativ pentru factorii de decizie vis-a-vis de această situaţie.

Lesne de înţeles: banii vin, nu trebuie create locuri de muncă, nu există o masă critică de contestatari care ar face ca lucrurile să evolueze altfel: ăştia nici la alegeri nu pot participa... Lăfăială, nu alta!

Cică recensămîntul populaţiei din 2014 ar aduce răspunsuri clare şi la această întrebare. Salutabil. Vom trăi şi vom vedea. Să sperăm. La cîte am tot sperat pînă acum, o speranţă în plus nu schimbă nimic.

Pînă atunci vă propun un mic calcul. Care nu valorează mai mult decît ipotezele pe care este bazat. Să vedem:

Cică la ultimile alegeri CEC-ul ar fi contabilizat 2.653.921 alegători. Prima ipoteză. (Ipoteză şi nu certitudine, din păcate).

Absenteismul a constituit 45,7% ceea ce înseamnă, în număr de suflete, 1.212.842 persoane. Din cîte vă daţi seama, cei plecaţi peste hotare inevitabil fac parte din aceştia din urmă. Sînt şi din acei care afirmă că numărul emigraţilor ar atinge 1.200.000. Hmmm...

Asta ar însemna un singur lucru: fraude masive electorale, căci numărul celor ce au votat efectiv ar fi aproape de 99%! Imposibil la noi în ţară, nu-i aşa?  

Eu unul zic că moldovenii noştri nu sînt nici mai răi, dar nici mai buni decît alţii. În Franţa absenteismul la ultimile alegeri municipale a fost de 33,5%. Deci, ar fi logic să admitem (ţinind cont de ipoteza respectivă) că absenteismul efectiv la alegeri a fost de 30%. Nu voi fi însă categoric şi voi urma unele opinii care afirmă ca am avea o societate ultra-politizată şi, respectiv, absenteismul ar fi unul mai redus.

Am procedat, deci, în felul următor: pentru fiecare din ipotezele absenteismului efectiv am adus diferenţa de alegători faţă de cifrele oficiale. Iată ce obţinem:

Aşa spun cifrele, fără a aduce, din păcate, o claritate mai multă asupra întrebării iniţiale. Unica concluzie care putem s-o facem (dacă e să ţinem cont de numărul de 700.000 de emigraţi care pare a se cristaliza din numeroasele discuţii la acest subiect) este că absenteismul efectiv se situează undeva între 15 si 20%, ceea ce ar confirma o conştiinţă civică (deloc excesivă!) sănătoasă a societăţii.  Dacă însă cosiderăm că alegătorii moldoveni urmează o tendinţă general europeană (cu un absenteism de 30%) atunci... nasol, nu?

Să efectuăm şi o mică verificare. Să pornim de la alt capăt: de la faimoşii bani. Conform unor date, moldovenii ar fi trimis acasă prin intermediul băncilor 920.750.000 $ în primele 9 luni ale anului 2011. Acelaşi tabel ne-ar permite un calcul al sumei de bani pe care fiecare din emigranţi l-ar fi trimis acasă:

Acest tabel nu ia în calcul, însă, decît transferurile „controlabile”. O bună parte din banii trimişi acasă nu tranzitează prin conturi bancare. Eu aş fi chiar tentat să cred că aceste sume sînt cel puţin echivalente cu cele menţionate mai sus.

Astfel, introducînd şi o altă variabilă, cea a volumului de transfer bănesc „la negru”, mai putem face un calcul invers:

Dar astea nu sînt decît ipoteze. Aştept cu nerăbdare rezultatele recensămîntului pentru an alt mic calcul.

Pînă atunci...Cherchez l’erreur, cum se spune pe la noi prin sat...

Imagine: Marina Cheptea. Noiembrie 2010: Alegeri la Paris