„Лёд тронулся, господа присяжные заседатели”,

Ostap Bender in 12 scaune, Ilif & Petrov

Pe coperta acestei cărţi scrie Must Read (Gherasim Sadulaev a zis-o, nu eu)! Mă veţi întreba: „Dar ce crezi tu despre această carte?” Simplu: acelaşi lucru!

Din ce se compune acest Must Read (o consecinţă directă a propriului act de lectură, bineînţeles)?

Meritul cel mai mare al cărţii nu sînt ideile dezvoltate cu un dezinvolt şi o lejeritate înşelătoare (este  relativ greu să clasifici această scriere în paradigma unui gen literar convenţional), ci o permanentă chestionare a „gîndirii de lemn” (în paralelism cu „limbajul de lemn”) cu flash-back -uri  ce investighează istoria noastră recentă şi nu numai.

Şi dacă e să pornim de la ipoteza autorului potrivit căreea interminabila perioadă de tranziţie ar fi un fel de mahmureală, atunci aceste mici/mari teorii şi revizuiri al unor pseudo-adevăruri preconstruite cad tocmai la ţanc. (fiindcă doare mintea groaznic!)

Şi dacă lista de soluţii anti-mahmureală (o metaforă şi alegorie de trei etaje, pe care doar „alcoolicii” de alde noi ar putea s-o p(e)r(i)ceapă) rămîne voalată (intrăm în „partizanat” sau „angajament politic”? şi dacă abandonăm „pasivitatea”, cum discutăm cu „puterea”, dacă acceptăm ideea autorului că cea mai bună rezistenţă a fost sabotarea „limbajului”?), prima cărămidă din temelia edificiului (aici se cuvine să ne amintim de castelul lui Kafka) poate fi considerată dezbătută!

Şi anume acesta este meritul  principal şi indiscutabil al ereziilor de la Vasile Ernu!

Şi dacă...