Principiul nr. 1: Statul de Drept
Cam de vre-o 25 de ani încoace (încă dinainte de 1991 şi declaraţia independenţei) ni se tot promite acel viitor luminos cînd vom trăi cu toţii într-un stat unde legea va avea supremaţie şi toţi, de la Vladică pîn-la Opincă, vor fi egali în drepturi şi obligaţii. Şi dacă la capitolul „bunăstare economică” eventual mai putem înghite explicaţii şi justificări, la capitotlul „stat de drept” chiar nu există nici o scuză valabilă.
Putem probabil accepta un black-out ce ar corespunde cu opt ani de guvernare pcrm-istă. Pîna la urmă însă, aprilie 2009 a demonstrat că black-out-uri de genul ăsta nu mai sînt tolerate de majoritatea populaţiei şi, în mod special, de tinerii cărora li s-au inculcat alte valori la şcoli şi licee, tinerii care folosesc masiv noile tehnologii şi care nu mai sînt într-atît de uşor influenţabili.
Alegătorul şi-a expus părerea în iulie 2009, şi-a reiterat (mult mai masiv) alegerea în noiembrie 2010, dar...
AIE-urile, din păcate, nu au ştiut (sau nu au dorit) să înţeleagă care sînt „valorile şi principiile” oamenilor care au ieşit în piaţă în aprilie 2009. Cum am explica altfel lipsa de voinţă şi tenacitate în pedepsirea celor vinoveţi de încălcări grave ale drepturilor cetăţenilor? Politicienii au deviat discuţia şi polemicile (quasi-imediat: vă mai aduceţi aminte de acuzaţiile candidatului la preşedenţie Marian Lupu depsre tentativa de lovitură de stat?) spre alt subiect: care sînt forţele ce au declanşat rebeliunea din aprilie? Cîndva, la sigur, ne vom delecta cu dezvăluiri şi istorii pline de comploturi de culuar, dar mai avem de aşteptat pîna atunci.
Cel mai grav subiect, însa, a fost ocultat cu mare grijă de actuala putere. Indiferent de cine, cînd şi cum a fost la originea evenimentelor din aprilie 2009, felul în care au fost maltratati cetăţenii de către forţele care ar trebui să asigure acest principiu major – „stat de drept” ori „supremaţia legii” – constitue, în opinia mea, o dovadă a faptului că nu ne-am mişcat din loc (de la tătuca Gorbaciov încoace) nici cu un centimentru.
Societatea a aşteptat un mesaj clar de la noua putere: „Aşa nu se mai poate continua. Noi avem alte principii şi valori. Legea şi drepturile cetăţenilor sînt sfinte. Forţele de ordine trebuie să stea la straja legii şi drepturilor cetăţenilor.” Mai mult, cu toţii am aşteptat, sper, un mesaj clar la adresa forţelor de ordine: „Forţele de ordine sînt un garant al supremaţiei legii, indiferent de cine e la putere”.
În realitate, din pacate, mesajul transmis a fost un altul. Eu cel puţin am auzit altceva (Nu ştiu, poate am eu probleme cu „auzul”. De, sînt totuşi departe de Chişinău...):
„Bravi poliţişti, indiferent de ce faceţi voi, atîta timp cît slujiti cu fidelitate puterea (indiferent de ce culoare este ea), nu vi se va întîmpla nimic”.
Acei cîţiva acuzaţi nu schimbă imaginea per ansamblu, ci o confirmă.
Black-out-ul continuă?
