Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
25 octobre 2012 4 25 /10 /octobre /2012 15:40

« О, сказать бы сейчас такое, такое сказать бы, - чтобы брызнули слезы из глаз всех матерей, чтобы в траур облеклись дворцы и хижины, кишлаки и аулы!..
Что же мне все-таки сказать?
 »

V. Erofeev « Москва – Петушки »

Deja doi.

Doi ani din istorie. Din istoria mea. Pe care v-am pus-o, uite-aşa-ia, pe blog. Gratuit.

-          Băi, da eşti vanitos ca tip! Puţină decenţă, frăţică.

-          Sînt. Şi care-i problema? Apropo, ai dat un like? Încă nu? Ce aştepţi? Nu vezi că mă faci să „sufăr”? Cum altfel crezi că pot pune o măsurătoare pe ceea ce numeşti Dumneata „vanitate”?

Spre disculparea mea, acum doi ani, cînd mă aventuram şi eu în primejdiosul exerciţiu şi pasiune a scrisului (vorba veche: „Tăceai – filozof rămîneai”), aveam alte intenţii. Ziceam că „slobod cîinii” fiindcă simţeam acuta necesitate de a face ceva. Mai speram să fie şi util.

Bizară turnură a luat acest voiaj... Chinurile facerii? Prostii. Mai grele sînt chinurile desfacerii: Şi dacă tot ce v-am spus pînă acum nu sînt decît baliverne goale şi fără rost? Şi dacă ce v-am spus a fost rău spus? Şi de ce, mărogel, am îndrăznit a spera că ceea ce spun poate influenţa pe careva? Trufie, Domnule! Trufie adevărată...

Dar asta este „suferinţa” mea şi doar a mea. Don’t care... „Nu rîde, citeşte-nainte”.

Au fost de toate în aceşti doi ani... Şi bune, şi mai puţin bune. Satisfacţii şi decepţii, alianţe şi mezalianţe, cauze urmate şi trădate, prieteni noi şi mai vechi. Totul ca-n viaţă, ca-n realitate (dacă s-ar mai găsi cineva să-mi explice ce e realitatea...).

A evoluat şi Punctul din .FR. Au apărut recent texte de alt gen decît la începuturi. „Dările cu păreri” - mai aşezate parcă, mai bine gîndite (bine, aşa cred eu, cel puţin). Subiectele – mai diferite şi ele. Am încercat să mă „dau cu părerea” şi despre experienţele de lecturi bune (vor fi puţine, căci despre cărţile care nu-mi plac nu am de gînd să scriu... şi, zău, sînt multe...).  „Poveştile” au devenit mai poveşti, mai rupte, dar tot despre „acasă” au rămas (să fie consecinţa abstractizării treptate a noţiunii de „casă” pentru mine?). Aiurelile – au rămas aiureli (cine poate stabili gradualitatea aiurelii?).

Acum un an, la prima aniversare a Punctului din .FR, ziceam că nu mai ştiu pe unde-o fi Nordul. Nu, nu ştiu nici astăzi. Dar exact această (ne)ştire şi este porobabil principala mea motivaţie. Trebuie să fie cumplit de trist şi plictisitor atunci cînd le ştii pe toate. Am început a mă feri de „atotştiutori”. Îmi astupă calea spre Nordul meu. Dar m-am prins în horă şi nu mai pot ieşi.

Citiţi Punctul din .FR în continuare, admiraţi-l, apreciaţi-l, proboziţi-l cînd o ia razna de tot (cu treabă să fie, ok?)... Dar nu uitaţi să daţi un Like, Share, Comment sau orice alt indicator al „vanităţii” mele ;)!

Ce-ar fi să încercăm să ne căutăm fiecare cîte-un Nord? Mai ştii, poate că coincid careva?

Эй вы, задние, делай как я, это значит: не надо за мной.

Колея эта только моя,

Выбирайтесь своей колеей!

V. Vysotsky

 

 

 


 

 

Partager cet article

commentaires

Ludmila 27/10/2012 23:34

Felicitari:)

Vitalie Vovc 28/10/2012 13:33



Merci mult, Ludmila!



Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher