Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
27 avril 2014 7 27 /04 /avril /2014 18:27

Am fost un popor de fantome care nu ne găseam chipul adevărat cînd ne priveam în oglindă. Un popor căruia lanţurile i se descuiaseră zadarnic la glezne, căci se mutaseră de la o ureche la alta şi ne zăngăneau în creier, ca un arc de ceasornic smuls din capace”,

Varujan Vosganian, Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri (povestirea Iacob, fiul lui Zevedei, Polirom, p.111)

 

jocul-celor-o-suta-de-frunze-si-alte-povestiri_1_fullsize.jpgMă întreb cine a ales titlul acestei cărţi... Autorul? Editorul? Vre-un consultant în marketing sau vînzări? Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri este bineînţeles un titlu foarte... „literatural” şi, cert, unul care „vinde” bine. Este şi titlul celei mai complexe şi desăvîrşite nuvele din volum. Dar dacă e să respectăm jocul (acel de a alege un titlu generic din acele 6 nuvele pentru tot volumul), eu aş fi optat pentru Cînd lumea era întreagă...


Trecutul se răzbună întotdeauna... Mai devreme sau mai tîrziu, dar el dă năvală peste noi pentru a-şi lua birul care i se cuvine. Şi cu cît mai mult ne eschivăm de la plăţile curente, cu atît mai dureros este momentul cînd acest creditor de neînduplecat ne găseşte...


Şi atunci nimeni şi nimic nu ne mai poate adăposti... Pînă şi cetăţile seculare cu statuile lor prind viaţă, pereţii fac umbre, gunoaiele se desfac...


Cînd anume am încetat să ne achităm facturile? La ce moment a încetat lumea să mai fie întreagă?


Şase nuvele ale unui scriitor-ministru sau ministru-scriitor care a demisionat.


Şase nuvele despre o Românie post-socialistă care plăteşte din greu pentru păcatele trecutului... O Românie care încearcă să întregească găurile negre din trecutul ei... Dar cîrpeala se prinde greu, şi se tot duc ochiuri, şi se tot destramă ţesătura cusută cu aţă albă...


Oare mai există pe undeva o lume întreagă?

Partager cet article

Published by Vitalie Vovc - dans CĂRŢI&FILME
commenter cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher