Astăzi a fost U2, „Beautiful Day”,
Săptămîna trecută – Michael Jackson, „Billie Jean”.
În surdină, undele sonore învaluie plăcut auzul croindu-şi calea prin moleşeala îmbibată cu un miros lejer, dar persistent de cafea.
Chelnerul e un tip simpatic.
Tipul de la masa de alături, tapînd frenetic la un laptop, e la fel de simpatic.
De la cuplul simpatic instalat la altă masă, ambii trecuţi de 40, adie a adulter.
Trei cumetriţe spală necontenit rufele cartierului în mod simpatic.
Bătrinul italian amuză muşteriii cu accenul şi glumele sale simpatice.
Cîinele italianului, ce-i doarme la picioare, vede vise simpatice...
E timpul micului dejun în cafeneaua „La Piscine” de pe Rue du Poteau, în arondismentul 18 din Paris. Timpul cafelelor şi al croissantelor.
De cealaltă parte a sticlei se întîmplă viaţa, un detaliu supărător şi fără importanţă, căci în cafeneaua „La Piscine” e timpul micului dejun, timpul cafelelor şi al croissantelor: un moment de eternitate ciclică.
Atunci cînd stai cu o cafea şi un croissant în faţă, viaţa de afară trece straniu şi ridicol.
Îmi termin cafeaua, plătesc şi ies afară.
