Voi începe cu o sentință care la sigur va lăsa multă lume perplexă și, dacă tot am pomenit de aritmetică (Definiție DEX : ARITMÉTIC, -Ă, aritmetici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Parte a matematicii care se ocupă cu proprietățile elementare ale numerelor raționale), o voi numi teoremă :

« În Republica Moldova democrația nu poate funcționa ».

Cînd zicem teoremă, subînțelegem și o demonstrație, cel puțin așa am învățat eu la școală (Cred că politicantropii noștri ar trebui și ei să adopte acest mod de gîndire, dar, din păcate, aceștia din urma se cred semizei (cei mai modești dintre ei) și operează doar cu «axiome»…).

Dar să revenim la « elementarul » și « raționalul » din definiția DEX-ului. Voi încerca să demonstrez ce am evidențiat în Bold (traiască Bill Gates, Microsoft si sfîntul Word) mai sus și voi încerca să fiu cît mai rațional și mai elementar.

Să considerăm prima cifră și anume cea a numărului de alegători din Republica Moldova. De fapt, abordăm un subiect aparte. De la un scrutin la altul numărul alegătorilor oscilează fantasmagoric, variind în proporții de sute de mii… Mai mult chiar, se mai întimplă că și crește! Într-o țară în profundă criză demografică pare, cel puțin, bizar.  Nu cred că CEC-ul mai controlează ceva în acest domeniu. Eventual am putea să oprim demonstrația aici spunînd că din momentul în care ipoteza este greșită rezultatul nu poate fi corect, dar să incercăm totuși să facem abstracție de acest supărător « detaliu ».

Așadar, să presupunem că în Moldova ar exista 2 600 000 alegători și că aceasta cifră ar fi relativ exactă. Acesta este primul număr pe care ar trebui să-l reținem.

Acum să aducem și o altă ipoteză, de astă dată verificată de nenumarate ori la scrutinele din toată lumea cea bună unde, chipurile, am rîvni si noi să ajungem : 20 % din electorat este atras de extreme (vezi, spre exemplu, scrutinul din aprilie 2002 din Franța, unde Le Pen acumula 17,79% după turul doi la prezidențiale ). În plus, acest electorat este extrem de fidel, extrem de ușor de mobilizat, căci extrem de disciplinat. Nu degeaba li se spune « extremiști »!

Nu prea aș vedea de ce în Republica Moldova lucrurile ar sta altfel.  Spre deosebire de mulți din co-naționalii mei, nu consider că avem un popor mai « bou » sau mai « necărturar politic » decît în altă parte.

Istoria a făcut în așa fel încît extrema politică în Republica Moldova sa fie reprezentată quazi-total de către o singură grupare politică : PCRM. Să considerăm și această ipoteză drept una valabilă. Aș putea să argumentez și la acest subiect, dar nu aici și, oricum, nu mai are rost. 

Toate cele spuse mai sus ne permit, în sfirșit, și primul calcul : 20% din 2 600 000 de alegători fac exact 520 000. Cifră care nu e deloc departe de numărul alegătorilor care votează PCRM în Moldova, dacă e să ținem cont de faptul că aici ar mai trebui adăugat și numărul important de alolingvi care nu votează decît PCRM, întotdeauna PCRM și nicidecum altfel. Dar să reținem pentru calculele ulterioare cifra de 520 000. « Ținem în minte », deci, și această mărime de care ne vom servi ulterior.

Introducem în mica noastră ecuație (sper că nu v-am plictisit încă și că mai reușiți să urmariți firul) și a treia ipoteză : mai multe din ONG-uri ar stipula cum că ar fi 1 000 000 de moldoveni plecați peste hotare, toți în floarea vîrstei. Fie, deci, 1 000 000 de alegători în afară.  Din păcate, alegătorii din afară nu prea votează : doar 17 544 din ei au votat pe 29 iulie 2009. Putem, deci, să-i excludem din calcul ca un fenomen marginal.

Dacă ar fi să descriem în citeva cuvinte această veritabilă, dar potențială armată electorală am putea spune : « sînt persoane apte de muncă, dinamice, cu inițiative. Într-un cuvînt, descurcăreți și harnici de felul lor ». Nu prea seamănă cu o caracterizare tipică a electoratului comunist. Respectiv, deducem că electoratul comunist (520 000) nu pleacă după hotare la muncă grea, ci rămine în țară. 

Uite că sîntem « copți » și pentru al doilea calcul și ar trebui să scoatem din minte, dacă mai avem, o cifră:

2 600 000 – 1 000 000 = 1 600 000 (numărul alegătorilor care mai rămîn în Republica Moldova).

Tragem puțin aer, mai respirăm adînc si iarăși venim cu o ipoteză, a patra, verificată și aceasta de experiența europeană: la alegeri se observă, cam în toate țările, un absenteism de circa 30% din alegători.

Încă un calcul : 30% din 1 600 000 fac 480 000 de alegători care nu participă la vot.

Fiți atenți : pîna în prezent nu am adus în hora cifrelor nici un procentaj extraordinar sau de factură pur națională. M-am bazat doar pe statistici observate în oricare ţară occidentală.

Mergem mai departe : 1 600 000 – 480 000 = 1 120 000 numărul de alegători la care ar trebui să ne așteptăm în Republica Moldova. Sîntem deja la a patra « operațiune » aritmetică ! Ce brain-tornado extraordinar, nu-i așa ?!

Să scotocim puțin prin mintea noastră si să mai scoatem o cifră : 520 000. Mai țineți minte ce-i cu ea ? Nu sunt altcineva decît potențialii nostri PCRM-iști ! Să ne mai aducem aminte că am spus inițial că aceste persoane nu prea pleacă din țară. De ce nu am extras și din rîndul lor 30% de absenți? Vezi în text mai sus. Fiindcă sînt extremiști si devotați cauzei.  

Inevitabil, ei fac parte din cei 1 120 000 care participă la vot în Moldova.

Încet – încet ajungem la implacabilul calcul : 1 120 000 – 520 000 = 600 000 (numărul de voturi pe care mai pot sa-l împartă partidele non PCRM-iste). Avem deci un raport de 46% pentru PCRM contra 54 % restul partidelor, partiduțelor, mișcărilor si alt colb electoral.

Recapitulez:

20% din 2 600 000 = 520 000 (alegători PCRM, care nu pleacă din țară și votează întotdeauna)

2 600 000 – 1 000 000 = 1 600 000 (nr. alegătorilor rămași în țară, inclusiv PCRM)

30% din 1 600 000 =  480 000 (alegători ce nu vin la vot)

1 600 000 – 480 000 = 1 120 000 (nr. alegătorilor ce votează)

1 120 000 – 520 000 = 600 000 (voturi non PCRM-iste)

Care sînt rezultatele ultimului scrutin parlamentar ?... Dar absenteismul ? Vă las să căutați prin arhivele CEC-ului. Dacă mai adăugam la acest « camambert » și un sos pur moldovenesc (mă refer la pragul electoral pentru a fi reprezentat în parlament, repartiția voturilor celor care nu l-au depașit, cît și multe alte nuanțe ale politicii à la Moldova) ajungem inevitabil și inexorabil la o situație cînd un partid ce nu reprezintă decît 20% din electorat devine partid de guvernămînt. Pură aritmetică si nici o magie.

Şi ultima egalitate, ce ține mai degrabă de domeniul logicii:

În Moldova un partid ce nu reprezintă decît 20% din electorat devine partid de guvernămînt = În Moldova democrația nu poate funcționa.

CEEA CE TREBUIA SĂ ŞI DEMONSTRĂM, dragii mei.

Baftă mare!