În Republica Moldova se desfășoară un nou proces de rusificare care a căpătat amploare primejdioasă, iar natura lui este mult mai perversă și mai nocivă decât brutalitatea și violența rusificării sovietice.

Dixit !

Dacă aveți carecumva treabă pe acolo sau dacă vă poartă nevoia ori norocul prin acele părți, vă rog să nu treceți cu vederea ce mi-a înghimpat și mie mintea când am trecut pe acel drum. Poate că dacă ne înțeapă pe mai mulți, chiar ne va durea și vom face ceva… Locul cu pricina este satul Rubleniţa pe șoseaua care leagă Soroca cu Drochia. Deși e doar un loc, bănuiesc că există asemenea “spini” și în alte localități (cum ar fi spre exemplu portretul lui Stalin lângă biserica din satul Braniște). Din păcate, nu am făcut poze, căci eram în mașină și, năucit de stupoare, nu am reușit să scot revolverul timpurilor moderne, telefonul, la timp... Dar piatra nu se macină într-o zi-două și bănuiesc că acel coge monument cu un bărbos care ni se bagă pe gât în calitate de Hristos cu inscripție în... rusă, „Спаси и сохрани”, cu litere chirilice, mari de jumate de metru fiecare, nu va mișca din loc și îl veți putea găsi la locul lui și la iarnă și la primăvară... Suntem în leatul 2020 de la nașterea lui Hristos (vorbesc de acel adevărat, nu momâia aia colorată de piatră) și am intrat în al 30-lea an de „Independenţă”!

Nu departe de Rubleniţa, dar tot în raionul Soroca, în satul Cureşniţa, un om gospodar a renovat un izvor. Și cum la noi nu curge nicio apă fără o icoană (mă rog, fiecare bordei cu al lui obicei: nu am nimic cu această tradiție), s-a pus una și la izvorul proaspăt văruit. Dar a pune o icoană se vede că nu mai este suficient și alături o mână zeloasă a mai adăugat și o mică bandă cu același „Спаси и сохрани” (rusește și cu litere chirilice! într-un sat în care ruși nu țin minte să fi auzit că locuiesc!) pe ea. Iar ca să înțelegeți că acest act nu era unul de rutină sau de protocol voi adăuga că banda era laminată în masă plastică și prinsă bine cu un șurub cruciform, nu carecumva s-o ia vântul... (vedeți pozele). Ironia sorții face ca acest izvor să fi fost renovat de un patriot, mai degrabă unionist, care a participat la ultimul scrutin local (pe care, din păcate l-a pierdut). Cine i-a „pângărit” lucrarea electorală, nu am reușit s-o mai aflu.

De fapt, cam așa se întâmplă cu tot ce e nou în Republica Moldova: de construit se construiește pe bani românești sau occidentali, iar când e gata trece un bărbos pe acolo și sucește un „Спаси и сохрани” pe de-asupra...

Dacă și există ceva ce se înmulțește ca ciupercile după ploaie în Republica Moldova astea sunt bisericile. Și nu biserici oarecare, ci alea ale rezidentului Cantarean, aleas Mitropolitul Vladimir cu șeful său ierarhic la Kremlin.

Oricât de mult nu ar lua în zeflemea careva „mâna Moscovei” și oricât de mult nu ar încerca alții să ne convingă că doar „pacea socială” ne mai poate salva și că prioritățile ar fi cu totul în altă parte, realitatea este nemiloasă și ne dă cu „Спаси и сохрани” în frunte precum ai da cu ciocanul în gămălia chironului de 10. 

Îndrăznesc să cred că această nouă rusificare a teritoriului este mult mai perfidă decât cea de altădată. Explic din ce cauză: ea nu are ca scop să-i facă pe moldoveni să vorbească rusește așa precum au făcut sovieticii. Ea are ca scop să-i umilească. Să le arate locul lor de „oameni inferiori”. Să le demonstreze cine este adevăratul stăpân aici. Aceste biserici și inscripții sunt jaloane ale noii stăpâniri, care își are capul la Cremlin. Semnul colonului peste pământul pe care l-a luat în stăpânire. Un fel de urinat de potaie peste locuri pentru a le demonstra celorlalți că ea e stăpână aici...

Toate atributele, inclusiv lingvistice, vin din urmă. Impunerea culturii colonilor drept una a „stăpânilor”, a celor care au acces la resurse, la viață luxoasă și la clasă dominantă, îi va face pe moldoveni să accepte de bună voie acel „Спаси и сохрани” drept pașaport de acces la elita dominantă... Iar folosirea însemnelor religioase și nu politice ori de altă natură este o posibilitate ca aceste stigmate ale colonizării să fie apărate pe viitor în calitate de semne religioase, utilizând argumente „occidentale” de genul dreptul la libera expresie a opiniilor si religiilor...

Ку колонизареа пи вой, дражь молдовень!