dragă Ma'a, azi m-am hotărât să-ți scriu, căci am aflat că la voi a venit primăvara,

ce-ar fi să-ți trimit un mărțișor? aș vrea doar să te întreb dacă se poate...

știi, e o chestie așa, micuță, o împletitură din ațe roșii și albe,

un fel de amulet ancestral de pe la noi...

dar să nu-ți faci griji, nu face nimic: noi demult l-am dezinfectat de orice potență 

și deconectat de orice veleitate de a ne scoate din rutină,

l-am laicizat și aseptizat, reducându-l la inocență infantilă.

cine știe cum o fi pe la voi, care de facto mergeți cu capul

spre cealaltă extremitate a Universului?

prefer să întreb înainte de a comite v-o gafă interemisferică.

mă gândeam, dragă Ma’a, că ne completăm de minune:

media noastră aritmetică e un echilibru temperat perfect,

constant și fără variații în timp...

când la noi e iarnă la tine e vară, când la noi e vară la tine e iarnă.

mi-e dor de primăvară, Ma’a, demult nu vine nicio primăvară pe la noi...

reiese că a rămas împotmolită pe undeva pe la tine?

am putea să facem un mic schimb, să grăbim cumva procesul.

nimeni nu va observa nimic, Ma’a, te asigur!

nimeni nu mai privește afară în ziua de azi,

nimeni nu mai simte temperatura aerului cu epidermul,

toți stau cu ochii doar pe statistici, Ma’a,

toți urmăresc doar curbe și tendințe,

iar noi, dragă Ma’a, la acest capitol

suntem un etalon de constanță a echilibrului!

în rest, să știi că semănăm foarte mult:

mâncăm și noi kiwi din când în când,

e drept că la noi e doar un fruct, dar nici al tău nu zboară!

avem și noi o luptă corp la corp, o numim trântă,

un fel de grămadă ca la rugby, doar că e unu la unu,

avem și noi un dans al bărbaților războinici, călușarii,

în timpul căruia se și strigă, poate nu la fel de groaznic și patetic

că în Kapa o Pango condus de Tana Umaga, dar nici ale voastre

toate haka nu se termină cu o decapitare!...

îți dai seama, dragă Ma’a, cum stăm noi așa,

cu tălpile picioarelor unul spre altul

ținând între ele întreg Pământul în echilibru perfect?!