Şi fără scăpare...

Pentru țările care ies din mrejele unor regimuri totalitare nu există altă soluție decât condamnarea și renunțarea definitivă la tot ce ține de trecutul totalitar. Uitarea nu este nicidecum o soluție. Trecutul uitat se răzbună, iar monștrii trebuie decapitați, arși și cenușa împrăștiată în vânt. Cică Ronald Reagan ar fi spus următoarele: „Freedom is never more than one generation away from extinction.” C-o fi ieșit aceste cuvinte din capul lui sau din al unuia din speach-writeri, nu are importanță. Căci e un mare adevăr! Iar pentru ca acest lucru să nu se întâmple, răul trebuie numit, zătrit și amintit mereu și peste tot.

Astfel s-a procedat în Germania după al doilea război mondial (ce-i drept, Germania pierdea în război și au fost „ajutați”), astfel au procedat țările baltice. Țările europei centrale au făcut-o doar parțial și, într-un mod absolut firesc, petele grase de sub spoiala proaspătă apar din nou la suprafață cu toate problemele aferente, iar corupția nu este decât una din ele...

În Rusia lui Putin un studiu sociologic a arătat că jumătate din tineri habar nu au despre represiunile staliniste, iar o majoritate covârșitoare de ruși au o atitudine pozitivă față de Stalin. Într-un reportaj recent, realizat de un jurnalist tânăr, Iurii Dudi, până și fiii și fiicele celor persecutați îl aprobă pe Stalin, îi justifică actele. Halucinant...

Din fostele republici sovietice doar țările baltice au făcut tabula rasa și au o politică în privința memoriei colective coerentă! Am putea desigur să luăm statistici la puricat, dar e suficientă doar curba lor de creștere a PIB per capita.

În Republica Moldova, un partid care poartă sus și tare simbolica sovietică, stalinistă, este partidul cu tocmai 35 de mandate în parlament, iar un bloc care se auto-identifică drept „pro-european” nu vede dificultăți în a iniția discuții cu socialiștii, chipurile pentru a lupta împotriva oligarhiei...

Ceea ce nu înțeleg ei și, din câte se observă în spațiul mediatic, nu o înțelege nici marea majoritate a comunității „progresiste” este că nu poate exista luptă împotriva corupției fără decomunizare și desovietizare desăvârșită. Așa cum a fost făcut în Germania de Vest de după război. Așa cum a fost făcut în țările baltice după ce s-au rupt din URSS. Așa cum încearcă să facă disperat (dar au întârziat mult) ucrainenii...

Și atâta timp cât fâlfâie drapele roșii cu steluțe și secere cu ciocane peste țară, nicio corupție nu va fi eradicată. Deci, să fie clar, o condiție absolut necesară (nu și suficientă, să nu ne amăgim) pentru a merge mai departe: desovietizarea și structurarea memoriei colective!

Anume așa și nicidecum invers! Nu construiești nimic trainic pe o temelie putredă.

P.S.: În chiar ziua în care scriam aceste rânduri, citeam îngrozit că pe locul fostului sediu al NKVD, unde au fost împuşcaţi şi aruncaţi în gropi cu var cel puţin 85 de oameni, se construieşte o terasă cu loc de joacă pentru copii, iar piatra comemorativă a fost strămutată...