Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
14 mars 2019 4 14 /03 /mars /2019 13:13
Scenariile lui Alexandru

Nu vă pot spune când anume a fost, dar cu certitudine înainte de 2014, prin 2011, poate 2012... Eram în plină „poveste de succes” a Republicii Moldova în drumul ei spre UE... Totul era limpede și frumos, calea bine trasată și trubadurii țării se iubeau cu mai marii ei descriind realizările întrecerii euro-integratoare și perspectivele viitorului luminos al poporului moldav... 

M-am întâlnit atunci cu Alexandru Leviţchi la o bere. Și am început „să punem țara la cale”, așa cum se face la o bere, dezinvolt, fără reticențe și rețineri... Îmi aduc foarte bine aminte de acea discuție. Și nu-i de mirare, veți vedea imediat de ce anume. Am pornit de la o constatare: „Totul e prea frumos ca să fie adevărat”. Și am început să inventăm scenarii pentru Republica Moldova.

Nici eu, nici Alex nu credeam că Moldova va putea continua mai departe la fel de obraznic și victorios, ținând cont de numeroasele vulnerabilități pe care guvernanții de la Chișinău nici nu se gândeau să le înlăture. După multe „modelizări” și câteva beri am ajuns la două scenarii: unul pesimist și unul verosimil. Veritabile scenarii de tejghea de bar, fără pretenții la mai mult, care, bineînțeles, nu au fost făcute publice până acum. Pentru noi era doar o farsă, o glumă, și nu a fost vina noastră dacă...

Am să vi le aduc pe ambele aici. Am încercat să ne punem în pielea unor „strategi” de la Kremlin și să vedem ce se poate face...

Scenariul Pesismist: Un nou război cu Transnistria

Scopul principal: o ciopârțire definitivă a Moldovei, crearea unei zone de non-drept care ar cuprinde tot teritoriul actualei RM și nu doar Transnistria. Drept urmare a acestui nou război trebuia să fie tăiat Nordul (cam de la Bălți mai sus) și Sudul (actuala Găgăuzie) de Chișinău, care ar rămâne să controleze doar raioanele din centru. Pentru asta erau necesare două lucruri: intensificarea propagandei pro-ruse și antieuropene la Nord și la Sud și trecerea acestor raioane la nivel de putere locală în mâinile forțelor filo-ruse. Centrul nevralgic al acestei operațiuni trebuia să fie orașul Bălți. Motivul? Același că și cel care a declanșat războiul în 1992. Obiective strategice: aeroportul de la Mărculeşti, aeroportul de la Corlăteni și unitatea militară de la Bălți. Unitatea militară trebuia să fie luată de către forțe „para-militare”, un fel de miliție locală alcătuită din polițiști bălţeni și din acei care au drept la port de armă din diversele firme „de pază”, surpinzator de numeroase în această urbe. Aeroportul de la Mărculeşti urma să fie luat concomitent, printr-un atac fulgerător, de către transnistreni, care ar fi sărit în ajutorul „fraţilor” de la Bălți. Cel de la Corlăteni cade în paner singur ca un măr răscopt. După aia se crează o nouă frontieră de-a curmeziș, undeva pe la nivelul Fălești – Sângerei – Râbniţa.

La Sud e și mai ușor. Formațiunea există deja, pur și simplu trebuie puțin „încălzită” atmosfera și declarată vre-o nouă „independenţă”. Acest scenariu ni se părea destul de fantezist atunci. Cam la fel de fantezist precum, să zicem, anexarea Crimeii... Ținând cont de costurile care sunt generate de o eventuală operațiune militară, inclusiv reputaţionale, iar pe atunci Putin încă nu era sfădit cu toată lumea, am zis că mult mai probabil va fi realizat altceva.

Scenariul Realist: Colapsul economic prin prăbuşirea sistemului bancar

Ceva trebuia să fie pus la cale așa încât să fie declanșată o criză financiară fără precedent. Trebuia generată pe de o parte o hiper inflație, poate chiar mai galopantă decât în anii 90, iar economiile moldovenilor în valută trebuiau „să dispară” din bănci. Aceste fenomene urmau să stârnească în mod firesc o răscoală populară (bine alimentată de propagandă și „ghidată” de instigatori, desigur), un fel de revoluție împotriva „puterii hoţilor”, cu un puternic mesaj antieuropean drept fundal după modelul testat cândva și resuscitat: „Aţi vrut limbă, alfabet (a se înlocui cu „integrare europeană”)? Iată rezultatul!”. În acest scenariu Transnistria nu ar inrterveni deschis, iar Rusia ar insista prin diversele organisme internaționale, inclusiv europene, să se revină la pace socială și la alegeri „democratice”, poziţionându-se drept salvatoare a unei situații care ar putea degenera în război la orice moment.

xxx

Ce s-a întâmplat de atunci și până în prezent o știți și singuri, dacă aveți niscaiva ținere de minte... Repet, eram prin 2011, poate 2012... Toți în jur erau optimiști, iar noi ne jucam de-a pronosticarea... 

De ce vi le scriu pe toate astea anume astăzi? Fiindcă Alexandru nu mai este printre noi... Mi s-a părut oarecum obscen să ating detalii care țin de viața lui intimă sau să mă lansez într-un panegiric inutil și plin de patos vulgar. Și atunci mi-am adus aminte de acea seară etilică și acel joc al nostru care, probabil, explică destule din atitudinile sau luările de poziție publice prin care poate că l-ați cunoscut. Apropo, tot de la el am auzit în 2009 întrebarea devenită clasică (nu știu dacă îi aparține), adresată unui politician care tocmai câștiga scrutinul: „Voi vreți să schimbați sistemul sau doar să-l preluați?”...

Pace ție, suflet zbuciumat! Mintea ți-a fost mai lucidă decât la majoritatea celor care știu să-și înșire cu iscusință și stil cele trei idei care se bat în cruce în cutia lor craniană...

Partager cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher