Se cuvine să începem acest text cu celebrarea unei victorii de proporție pentru un moldovean și pentru echipa lui! Nu are legătură cu alegerile. Radu Albot a câștigat un turneu ATP la tenis de câmp! Felicitări, Radu! Măcar unul din noi a ieșit învingător din acest week-end...
De asemenea se cuvine să vă felicit, dragii mei compatrioți cu venirea primăverii! Cu ocazia Mărțișorului. Iar eu iată la ce mă gândesc: suntem unica țară din arealul Mărțișorului care încă mai rămâne în afara civilizației europene.
Și acum despre alegeri: așa dar, alegerile au avut loc ! Nu cred că au existat alte noutăți decât alegerile parlamentare care ar merita comentate. Să vedem ce se poate spune astăzi.
Dar voi începe cu o „ţeapă” pe care o voi trimite renumitului, inclusiv prin lipsa cronică de competență, cel puțin în ceea ce privește Republica Moldova, cotidian francez „Le Monde”. Acest coditian îl numea, în îndepărtatul an 2005, pe Voronin (atenție, aici francezul ar zice: „roulement de tambour!”)... proeuropean! Ei bine, astăzi „Le Monde” anunță impetuos printr-un ditamai titlu următoarele: „Législatives en Moldavie : la victoire des prorusses marque l’échec de la stratégie européenne”! Sunt de acord cu autorul acestui titlu în constatarea eșecului strategiei europene, dar acesta este un alt subiect. Vast subiect, în treacăt fie spus... Însă a considera că partidul care a obținut cel mai mare scor electoral (într-un sistem mixt!), dar care este departe de a deține majoritatea în Parlament, drept învingător la alegeri... Dar poate că Benoît Vitkine, acel care în 2018 ținea o conferință cu titlul „Rusia, de acum încolo – inconturnabilă?” cunoaște ceva ce noi încă nu știm? Are acces la insiduri? Și dacă le are, atunci de la cine?
Iar ca să nu fiu acuzat de „parti-pris” excesiv, am să vă spun că eu am ascultat conferința lui Vitkine (din 2018) în întregime și conținutul ei a fost destul de neutru. Dar iată cum să treci peste textul introductiv al conferinței de pe Youtube: „Malgré des difficultés économiques réelles la Russie est plus que jamais incontournable sur la scène internationale.”?
Tot în această săptămână am fost contactat de o doamnă, jurnalistă franceză, care a început interviul cu următoarea întrebare: „Cum comentați victoria pro-rușilor la alegeri?”. Bineînțeles, conversația a fost mai mult un eșec, căci răspunsul meu se pare că i-a dat peste cap tot planul interviului, ea nemaiștiind ce să întrebe mai departe...
Anticipând, vom recunoaște că există totuși o mare doză de adevăr în titlul din „Le Monde”... Rusia încă nu a învins, dar e foarte aproape și asta nu rezultă din rezultatele scrutinului (la care a pierdut dacă nu lamentabil, cel puțin fără precedent), ci se datorează inteligenței politice peste măsură de clarvăzătoare a politicienilor de la noi. La blocul ACUM mă refer: detalii – mai târziu.
Vom începe de la PREZENŢĂ Doar 49,22% alegătorii trecuți în catastiful CEC-ului au participat la alegeri. Ceea ce reprezintă 1.453.013 persoane. O cifră care este chiar mai mare decât acea din primul tur al alegerilor prezidențiale din 2016 – 1.440.733 (drept că atunci asta însemna 50,95% (?!)). La turul II în 2016 au participat 1.614.023 alegători. În 2014 la alegerile parlamentare se prezentau 1.649.402 alegători ceea ce a constituit 57.28% din numărul lor total.
Cum interpretăm aceste cifre? Nu cred că cetățenii din Moldova sunt într-atât de indiferenți. Această cifră reprezintă mai mult situația demografică din R. Moldova și colapsul emigraţional, plus calitatea registrelor electorale (cred că putem lesne adăuga vreo 10%). Aflați în străinătate, oamenii votează mai puțin... Iar când autoritățile din R. Moldova mai și limitează, intenționat, dreptul la vot...
În străinătate au votat 76.601 persoane. Ceea ce înseamnă 55% din numărul record de 138.720 câți au votat la turul II în 2016. Diferența îmi pare cam mare. Această cifră este doar puțin mai importantă decât în 2014 (atunci au votat 73.311). Cred că povestea cu pașapoartele expirate a însemnat cam 20.000 de voturi, ceea ce ar însemna o pierdere (rezonabilă?) de cam 40.000 față de prezidențiale. Presupuneri... Ce altceva putem face?
Ceea ce rămâne cert este că un mandat pe liste de partid a valorat 29.060 alegători în 2019. În 2014 un mandat valora 16.331 de voturi.
Altfel spus: emigrații în 2019 au însemnat 5,6 deputați (cu acele 20.000 ipotetice ar fi fost 6,3!). În 2014 – 4,5.
Mai departe, calculați și singuri ciferele care vă interesează mai mult. Foarte curioasă matematică, v-aș spune eu...
PREZENŢA TRANSNISTRENILOR Chiar dacă e o ilegalitate strigătoare la cer, și în mod firesc CEC ar trebui să sancționeze dur responsabilii pentru încălcările legislației electorale, voi menționa și un lucru pozitiv. Este doar pentru a doua oară când se întâmplă. Chiar și cu această „mobilizare” partida pro-rusă a luat un scor fără precedent de jos. Putin aruncă în războiul electoral ulmtimile „rezerve strategice”... Dar aici ar trebui să fim foarte atenţi. Știți ce fac copiii când pierd la un joc? Schimbă regulile jocului!
REZULTATE Aici vom fi lapidari şi factuali: PSRM – 35 mandate; PDM – 30; ACUM – 26; Sor – 7, Independenti – 3. Niciun concurent electoral nu obtine majoritatea. Dar alegerile încă nu sunt validate oficial.
CE URMEAZĂ? Dacă am fi noi o țară sănătoasă la cap și la minte lucrurile ar fi fost simple de tot. În pricipiu coalizează forțele politice cu cele mai apropiate platforme ideologice. Program social, economic, politic nu are nimeni în Moldova și nici nu a avut vreo dată, dar e firesc să considerăm că din această listă acei care au un discurs cel mai apropiat sunt PDM și ACUM. La o adică, nici alianță nu e necesară. Important e să-și împartă scaunele din Guvern, Parlament, ori ce ar mai avea ei de împărțit acolo și n-au decât să guverneze mai departe, hârâindu-se precum au făcut-o până acum. Dar asta desigur dacă am fi o țară civilizată și normală...
Teoretic am avea 30+26+3 versus 35+7.
Nu, nu suntem. ACUM a ars toate podurile, construindu-și campania exclusiv prin diabolizarea continuă a PDM-ului (Printre altele, dezlegându-le mâinile, pentru orice fel de mașinării și scheme. Subminând permanent reputația partidului de guvernământ, ei le-au legitimat acțiunile: nu poți ține la ce e ruinat oricum de alții, iar susținătorii PDM-ului îi susțin din cu totul alte motive decât cele reputaţionale, și acest lucru se datorează în mare parte celor de la ACUM). Ultimile zile spațiul virtual vuiește de propuneri pentru a coaliza ACUM cu PSRM... Adică un partid cu un pedigree corupţional mare cât Palatul Poporului de la București (care din câte se știe se vede de pe Lună), care și-a făcut campania exclusiv utilizând argumentul geopolitic, care propune federalizarea RM, ar fi mai acceptabil decât PDM? Hai că Maia Sandu a zis că nu va coaliza cu Dodon, şi Slavă Domnului, dar în capul celor care cheamă la acest fel de coaliție oare ce se face?... Și cine, dacă nu liderii de partid sunt responsabili de această situație?...
Mai pe scurt, ne așteaptă câteva luni vesele înainte. Și nu-i deloc exclus să-i scriu lui Vitkine la un moment dat pentru ca să-l felicit pentru clarviziune...
