« Сколько мы ни пели - всё равно, что молчали
Поэтому мёртвой стала наша святая вода »
Борис Гребенщиков , « Праздник Урожая Во Дворце Труда »
În noiembrie 2016 publicam un text, ”Cum „statul capturat” îi aduce pe dodoni la putere”. Au trecut mai mult de doi ani de atunci. Să fiu înțeles corect, nu am intenția să vin cu un mesaj jubilator, ceva de genul: „Vedeţi, aveam perfectă dreptate!”... În primul rând fiindcă e mauvais ton. Pa care l-am și comis lamentabil, începând textul, fără pic de modestie, cu o trimitere spre propriul text... Nu există și nu poate exista nicio glorie în a revendica o premoniție anunțătoare de catastrofă, mai ales când e ca și produsă. Dimpotrivă, rămâne un arrière-gout de ceva vulgar, laș și fără sclipiri de inteligență, eufemistic vorbind.
Dar nu dubioasa și trista performanță de mai sus mă face să scriu aceste rânduri... Iată închipuiți-vă așa un tablou. Aproape cinematografic:
Stai într-o gară de tren și îi aștepți pe ai tăi să vină cu acceleratul. Și iată că vezi trenul cum vine cu viteză. Și realizezi că el e pe o cale greșită. Că avansează cu viteza lui accelerată pe o cale condamnată, un impas. Și oricât nu ai panica, nu ai striga, sări în sus, mătăhăi din buchetul de flori, trenul se duce drept în perete fără a diminua din viteză. Adică tu faci isterii, mori de zece ori, câțiva de pe același chei, poate din acei care așteaptă și ei trenul, par să-ți dea dreptate, dar creierul deja a procesat informația și a înțeles ca nu-i nimic de făcut... Desigur, omul este un animal straniu și speranța mai pâlpâie undeva...
Iată întindeți această scenă pe o distanță de vre-o doi ani, adică, ce zic eu?, toți patru! și-mi veți înțelege pornirea... Căci eu despre acest zugzwang scriam încă în 2015...
Acum, stau și mă gândesc: de la mașiniști nu ai ce să mai aștepți. Ei sunt primii responsabili de această situație. Toţi fără excepţie. Ai impresia că au acţionat concertat. Dar chiar nu se găsește niciunul din pasageri să tragă frâna de urgență? Să știți că acei care conduc nu vor păți nimic. Ei nu au nevoie de tren. Orice nu s-ar întâmpla de acum înainte, ei au la dispoziție câte o posibilitate, poate chiar mai multe, de a părăsi garnitura.
Voi nu o aveți.
