Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
(M. Eminescu, „Împărat şi proletar”)
И крестьянин начинает подражать блатарям в своем поведении, в своих поступках. Он поддакивает каждому слову блатарей, готов выполнить все их поручения, говорит о них со страхом и благоговением. Он спешит украсить свою речь блатными словечками – без этих блатных словечек не остался ни один человек мужского или женского пола, заключенный или вольный, побывавший на Колыме.
Слова эти – отрава, яд, влезающий в душу человека, и именно с овладения блатным диалектом и начинается сближение фраера с блатным миром.,
Varlam Şalamov, „Колымские рассказы”, (Азбука, 2017, p.186)
Mare tămbălău în găinăria Republicii Moldova! Un poliţist rutier iarăşi a “divizat soţietatea”: pentru unii el este un erou, apărător al valorilor naţionale, exemplu de verticalitate şi virtute; pentru alţii – naţionalist şi „fascist” înrăit.
Ce s-a întâmplat, de fapt? Un inspector rutier a oprit o mașină. Din câte se vede în filmulețul înregistrat de șofer (element important!) polițistul a oprit mașina pentru exces de viteză. Șoferul cere să i se adreseze în rusă, iar polițistul refuză răspunzând că nu este obligat s-o facă. Apropo, șoferul, chiar și din puținul pe care-l rostește, lasă de înțeles că nu este nici pe aproape un „far al inteligenței”, limba lui rusă fiind destul de stâlcită. Dar cred eu că e mai bine să priviți filmul. De mai multe ori. Și să încercați să identificați detaliile. Intonații, accente, postùri. Totul își are importanța în acest video. Cred că ar trebui să le mulțumim celor de la Gagauzinfo.md pentru că l-au difuzat, chiar dacă sunt convins că nu au știut ce au făcut. Adică ei au publicat acest filmuleț cu un scop bine determinat, dar au obținut un efect total diferit. Haideți să vedem ce am văzut eu:
Conflictul lingvistic este secundar: Vom porni de la faptul că noi nu știm cu exactitate cât de lungă a fost înregistrarea. Bănuiesc că ni s-a prezentat doar un fragment. Bănuiesc că ceea ce a rămas în afară ar inculpa și mai mult... șoferul! Și nu pentru faptul că nu vrea să vorbească „limba de stat” ori că nu ar înțelege-o. Chiar și din bucata de video prezentată e clar că mașina a fost oprită pentru exces de viteză. Vom lăsa un procent pentru securitate, dar în proporție de 99% sunt convins că șoferul chiar a încălcat regulile. Dovadă e și tactica de apărare pe care a ales-o. Și uite-aici e loc pentru o reflecție pe mai multe subiecte odată. Ceea ce a încercat șoferul, este să înjosească polițistul, să se plaseze în acest „duel verbal” imediat de asupra, pentru a scăpa de amendă. Acest fel de „comunicare” este caracteristic mediilor interlope, banditești. În jargon românesc chestia asta se cheamă „a lua pe cineva la caterincă”. În rusă asta ține de ceea ce interlopii numesc „poniatii”, „razruliti po poniatiam”, „po fene botati”, „kaliakati” ș.a.m.d. Scopul șoferului este să-l aducă pe agentul poliției rutiere în acest câmp, în câmpul duelului verbal, în cele mai excelente tradiții banditești. Și deja acest fapt, departe de ajunge la componenta „lingvistică”, îl dezavantajează net pe șofer. Asistăm, înainte de toate, la un dialog între un „gopnik” (cu scuzele pentru exagerările stilistice de rigoare, dar intonația, accentul vorbitorului și erorile gramaticale comise, chiar și cu politețea vădit scremută știind că filmează, anume la gopnici mă fac să mă gândesc) și un agent de circulație (anume așa, și nu „ment”!, căci mentul ar fi discutat altfel, cu alt vocabular și altfel de atitudini).
Ce ascunde, de fapt, „conflictul lingvistic?” Tentativa șoferului de a-l face pe polițist să i se adreseze în rusă este, în primul rând, o dorință de a-l deplasa într-un câmp în care acesta s-ar simți mai puțin în apele sale, pentru a-l „lua la caterincă” mai ușor. În al doilea rând, cred că și polițistul înțelege perfect că este filmat. În acest video se vede bine că agentul de circulație are un accent puternic. Respectiv, el înțelege că felul în care vorbește rusa va fi negreșit folosit împotriva lui. Nu în sensul legal al cuvântului, evident. Probabil el s-a și văzut deja erou al rețelelor de socializare, pe Facebook sau, și mai probabil, pe OK, în care toți își bat joc de un „maldavan-baran”, un țărănoi care a fost pus polițist, un... Nu prea doresc să dezvolt acest șir, căci intuiesc că acei care locuiesc în Republica Moldova îl cunosc la perfecție. Refuzul său de a vorbi rusa este o reacție de apărare absolut firească și umană, mai mult decât atât, îmi apare drept unica posibilă în această situație (spre regretul multora, acest lucru îi cam știrbește din aura de „erou, luptător pentru cauza națională” polițistului, dar îl face oarecum mai... uman!). Și iată aici ajungem la esența problemii. Fiindcă ceea ce dezvăluie acest video sau ceea ce el ascunde, dacă doriți, este fundamental pentru a înțelege procesele care ne-au guvernat timp de 28-30 de ani.
Esenţa problemii Vom începe de departe. Noi am greșit cam tot ce am făcut timp de 30 de ani. Am greșit până și aparatajul metodologic pe care l-am folosit pentru a analiza evenimentele din Republica Moldova de la Independență încoace. Toată această perioadă noi am discutat despre spațiu post-sovietic și tranziție economică, despre renaștere națională și conflicte interetnice... Or aceste elemente îmi apar astăzi drept secundare. Dacă am fi aplicat o altă grilă, acea post-colonială, poate că am fi găsit soluții mai adecvate realității, mai viabile și mai eficiente. Și nu este doar o eroare a nostră. Până și „partenerii noștri strategici” au greșit tratându-ne excluziv ca pe un spațiu post-sovietic, trimițându-ne experți și „ambasadori” sovietologi de-a lungul anilor... Această eroare mai persistă și astăzi... În principiu, dacă e să pornim de la un exemplu tipic pentru societățile post-coloniale, de la acea situație când o minoritate etnică deține majoritatea resurselor, economice în primul rând, totul devine explicabil: de la caracteristicile elitelor economice, existența dodonilor, usatîilor și shorilor, neputința geopolitică și până la exodul masiv al populaţiei autohtone... Într-atât de simplu și evident, încât te apucă și groaza. Fiindcă și exemple în istorie când asemenea schizofrenii post-coloniale au terminat în băi de sânge există destule...
Haideți să mai privim o dată filmulețul. Ce avem? Un individ care aparent a încălcat legea, dar care se ține obraznic, de parcă această „încălcare”, mai ales constatată de un „localnic”, nu l-ar privi. Infracțiunea propriu-zisă, chiar dacă este penalizată, nu-i afectează nici într-un fel statutul de „stăpân” (altfel, ar fi postat el oare filmul?), ba chiar îi aduce puncte de credibilitate în „comunitatea” lor... De cealaltă parte, un polițist care este vizibil nervos (urmăriți gestualitatea mâinilor) și care încearcă să păstreze un cadru oficios și politicos, în pofida șoferului care îl trage în mocirla relațiilor „superior – inferior”... Filmul este, de fapt, dacă e să ținem cont de cele relatate mai sus, extrem de urât și îngrijorător...
Ce-i de făcut? În primul rând, și acest lucru ar trebui să-l înțeleagă toți, inclusiv alolingvii, orice formă oficială de bilingvism trebuie abandonată. Din păcate, suntem la ani-lumină de situația care ne-ar permite să ne gândim să-i acordăm un statut oficial limbii ruse. Mă tem că și așa s-a ajuns prea departe. Toate aberațiile cu „limba de comunicare interetnică”, acte oficiale recunoscute în limba rusă, etc. trebuie abandonate. Limba română, fiind limba vorbită de către majoritatea populației, trebuie să devină liantul oficial obligatoriu integrator. Acesta ar putea constitui un fundament solid pe care se poate încerca de construit ceva, dacă se mai poate... În schimb, statul ar trebui să investească sensibil mai mult în diversitate culturală și lingvistică. Nu există contradicție aici. Limba rusă, la fel precum și limbile celorlalte popoare trebuie susținute și încurajate. Situația când de minorități se ocupă Kremlinul nu mai poate fi acceptată şi devine periculoasă. În altă ordine de idei, trebuie investit enorm de mult în dezvoltarea ascensoarelor sociale. Elitele tradiționale economice trebuie zdruncinate din temelii. Asta nu înseamnă în niciun caz exproprieri sau „discriminări pozitive” (chiar dacă această experiență a fost și mai este folosită în multe state pentru a elimina situații „dezechilibrate”), însă respectarea unui anumit „contract social” trebuie să devină o condiție obligatorie pentru ascensiunea la „elitism”. Nu-i exclus, deşi s-a întârziat enorm de mult aici, ca o „desecretizare” a arhivelor şi o lege a lustraţiei să contribuie la, cel puţin, sanarea atmosferei. De la sine înțeles, influența și propaganda Kremlinului trebuie combătută cu vehemenţă, la fel precum și acest soi de „idiolatrizare” a culturii interlope ruseşti. Din fericire, cultura rusă este altceva decât ceea ce ni se prezintă în Republica Moldova.
Bănuiesc că cele spuse de mine aici nu vor fi deloc pe placul multora din Republica Moldova. Însă exemple sunt prea multe și realitatea îmi confirmă gândurile. Iar dacă încearcă careva să mă acuze de rusofobie, țin să vă spun că naționalitățile nu au nicio importanță în ceea ce descriu. „O minoritate etnică deține majoritatea resurselor economice” – iată esențialul. Mecanismele funcționează exact la fel indiferent de cine sunt actorii.
Iar pe final, chiar dacă nu am intenţia să vă zdruncin liniştea sufletească şi convingerile belicoase, v-aş ruga să vă aduceţi aminte de un caz care a făcut să curgă destulă cerneală virtuală: moartea lui Braguţa. Încercaţi să re-derulaţi cazul ţinând cont de cele citite mai sus. Parcă se aşează altfel lucrurile, nu-i aşa?
