Afirm cu destulă convingere că expulzarea celor șapte cetățeni turci este, și de departe, cel mai grav lucru care s-a întâmplat în Republica Moldova de la Independență încoace.

Operațiunea de săptămâna trecută nu ne aruncă nicăieri (pentru a nu nimeri în clișeul tradițional „ne aruncă cu 30 de ani în urmă”, ori câți or fi acolo), ci elementar desființează orice legitimitate pe care poate s-o aibă această formațiune piramidală a puterii, căreiea nici nu ar trebui să-i mai zicem „stat”. Suntem de acum încolo definitiv și iremediabil de partea obscură a umanității.

Problema nu-i atitudinea noastră față de Erdogan. Problema nu-i nici dacă acei deportați au fost implicați în acțiuni care ar constitui un „risc la adresa securităţii naţionale”, deși și la acest capitol SIS nu a adus nicio dovadă clară, iar bâlbâitul lor nu este deloc credibil... Problema este în acel modus operandi, care ne scufundă direct în timpuri din cele mai sumbre ale omenirii. SIS-ul moldovenesc s-a dovedit a fi un demn urmaș al GPU -ului bolşevik...

Trimiterea la precursorii KGB-ului nu este una arbitrară (am putea cu aceeași uşurinţă face și aluzii la raflele naziștilor), căci sunt și alte aspecte de luat în seamă. Nu sunt adeptul diverselor teorii complotiste, dar în ultimul timp o multitudine de acțiuni și actori numai asta și fac: îndepărtează tot mai mult acest teritoriu de influența europeană și de spațiul valoric occidental. De la o propagandă directă, agresivă a putinismului și prezența nestingherită a posturilor media specializate, gen Sputnik, KP, Russia Today sau Pervâi Kanal; de la activitatea nocivă, antistatală, pro-kremlinistă a bisericii ortodoxe moldovenești și până la apeluri constante adresate europenilor (iar mai recent și românilor) de a sista orie finanțare sau asistență a Republicii Moldova care chipurile ar menține oligarhia stăpână pe țară (despre „statul capturat” am mai scris)... Ah, dar vai!, și oligarhia anunță subit că nu mai are nevoie de Europa și că se va dedica corp și suflet Moldovei de acum înainte...

Nu în zadar zicea recent Emmanuel Macron că regimul putinist își dorește să distrugă Uniunea Europeană. Kremlinul susține orice mișcare, de orice culoare politică (de la extrema stângă și până la extrema dreaptă), care arborează un mesaj „anti-european” sau „anti-mondialist”, orice care ar submina legitimitatea instituțiilor democrațiilor de tip „occidental” și orice sistem de organizare internațional actual.

Numărul angajaților Ambasadei Rusiei din Moldova se ridică la câteva sute (cică ar fi apprx. 700) de persoane și am avea tot dreptul să ne punem întrebări serioase referitor la activitatea lor. De aici şi până la concluzia că instituțiile puterii de la Chișinău sunt infiltrate de o veritabilă coloană a V-a distanța e una foarte scurtă... Vom pune punct acum acestui gând, fiindcă acuzația adusă împotriva cuiva anume precum că ar fi „agent KGB-ist” mie personal îmi pare de o gravitate foarte mare. Lejeritatea cu care se aruncă în spațiul public cu invective și cu acuzații de acest fel, fără nicio consecință directă, de altfel, nici pentru acei care le fac, nici pentru acei care sunt acuzați, nu face decât să bagatelizeze acuzația însăși...

Să revenim însă la expulzarea celor șapte cetățeni turci. Pe lângă faptul că acțiunea respectivă a SIS-ului nu se înscrie nici într-un cadru legal, național ori internațional, nici în unul general umanist (expulzații au ajuns imediat după gratii în Turcia), ea reprezintă chintesența însăși a societății „pruto-nistrene”. O societate în care nu a mai rămas demult niciun reper valoric, nici de speță veche, țărănească, cu frica de a intra în gura lumii și rușine, cu frica de un dumnezeu din scripturi, nu din kremlinuri, nici de surginte mai livrești, cu onoare cavalerească, respectul cuvântului și demnității de om. O societate în care toate rapoartele umane au ajuns până la urmă monetizate și absolut totul se poate vinde, dar și cumpăra... O societate cu memorie instantanee, nici măcar de scurtă durată, care ține minte doar ceea ce i se arată în fața ochilor acum.

Lacrimi de copil ziceți? Vieți de om? Acorduri internaționale? Legi naționale? Umanitate? La dracu! Pe bani se vinde tot! Iar dacă pe lângă un troc avantajos (ce-s câteva vieți de om nenorocite, pe lângă o ditamai președinție?) se mai poate de înădușit un business concurent, ce ne-ar putea opri? Că s-ar supără UE, occidentul sau cine-o mai fi acolo? Păi, ei sunt acei care se supără, nu noi (la o adică supere-se!, atâta timp cât moldovenii vor avea bani de școli private care costă mii de euro pe an, mahării de aici se vor simți mari și tari). Noi și fără Europe o ducem bine!

Niciodată până acum nu mi-a fost într-atât de rușine că sunt cetățean al acestui „stat”... Toate câte s-au întâmplat în 27 de ani au încăput cumva în descrierea și imaginea unei societăți convalescente și febrile postsovietice, cu scuzele și condescendența de rigoare.

Atât! Dacă după un sfert de veac de independență și de „şcoală” mașinăria statală mai este capabilă de crime demne de stalinism și hitlerism primar, acest stat nu trebuie să existe!

P.S.: Îmi este rușine... Îmi este nespus de rușine pentru că sunt cetăţean al acestui „stat”... Nu știu dacă are importanță... Mă adresez familiilor celor deportați... Iertați-mă... Dacă puteți... Căci eu nu-i voi ierta!

Mai multe fotografii de Nadejda Roscovanu puteti vedea aici.