În textul anterior vă povesteam despre acei manipulați, punându-le în cârcă prea multă responsabilitate, dar probabil a venit timpul să vă scriu și despre acei care „manipulează”… Mai exact, despre actrorii din arena acestui circ. Rezultatele scrutinului de duminică, 20 mai, sunt o succesiune firească a prostiei (asta, bineînțeles, dacă nu e exact inversul: o stratagemă inteligentă bine pusă la punct și meseriaş executată) politicienilor, de la mic la mare. Mă refer, în primul rând, la acei care ne interesează, la „proeuropeni”... Să începem precum se cuvine, de la început:
Declanșarea alegerilor aniticipate: A uita despre acei care au fost la originile acestui circ ar fi o eroare fundamentală. Dorin Chirtoacă, mult-hulitul ex-Primar al Chișinăului, a fost persoana care a declanșat alegerile anticipate! A făcut-o în tandem cu Usatîi la Bălți, ceea ce este doar o coincidență, de la sine înțeles. După prestațiile cu consecințe lamentabile (eu vorbesc de deciziile pur politice, nu de convingeri ori calitate a discursului, pe care, primile, nu am cum să le știu, iar celelalte oricum le cunoaștem drept bădăranoase de când hăul) ale liderului său, Mihai Ghimpu, de-a lungul ultimilor ani, la ce mai putea spera PL-ul ori oricare candidat al său la aceste alegeri, rămâne un mister.
Nastase şi prăjina: Primul care s-a poziționat, într-o manieră care nu lăsa loc pentru vreo negociere cu partenerii lor de la PAS, a fost Năstase. Înțelegând foarte bine că în acest tandem Maia Sandu este net peste el la capitolul popularitate, Năstase nu a mai acceptat niciun „exerciţiu democratic” și a apucat primul prăjina. Sandu avea de ales: ori mergea și ea în alegeri și eu cred că ar fi avut șanse foarte mari să se califice anume ea în turul doi, cu certitudinea că ar fi fost acuzată de dadaiști că ar fi rupt „coaliţia” (deși acei care au rupt-o au fost chiar dadaiștii), ori să facă „profil bas” și să înghită găluşca. A ales a doua variantă și acest lucru, potențial, poate însemna sfârșitul PAS-ului... În politica din Moldova nu se permite să arăți slăbiciune. Mărinimie – da, slăbiciune –nu. Alegătorii însă, au fost lipsiți de o candidatură puternică, mult mai puțin compromisă, pe segmentul centru-dreapta, capabilă să câştige şi într-un eventual tur 2... Părerea mea umilă este că Maia Sandu trebuia să-și prezinte candidatura.
Unioniştii: Faptul că PUN a propus un candidat a fost o surpriză. Codreanu a fost de departe candidatul cel mai „calitativ” în această cursă, dar problema e că „unionişti” au fost tocmai trei! Dar nici asta nu a fost cel mai grav. La fel precum și în cazul DA/PAS, nu consider că-i mare problemă că au fost trei. Marea tâmpenie, și aici toți trei sunt de vină, a fost dezbaterea tripartită a „unioniştilor” la Moldova 1, chintesență simbolică a ceea ce au făcut aceste partide de-a lungul campaniei! În a cui minte s-a născut și ce a fost în capul celor care au participat la această „dezbatere” rămâne să aflăm... Ce a căutat Codreanu la acea dezbatere și cine l-a trimis acolo, iarăși ar fi curios s-o știm. Lipsa de inteligență și fler pur politic la unioniști e de-a dreptul siderantă... Și, în general, de-a lungul săptămânilor „unioniştii” s-au ocupat mai mult de a se mușca unii pe alții decât de strategii electorale... Am avut impresia că unica grijă de dimineață până-n seară a postacilor și politrucilor unioniști a fost să se pândească și să se atace unii pe alții. Toți, dar absolut toți!, s-au dedat cu trup și suflet acestei îndeletniciri. Lamentabil... În genere, s-a creat impresia că „unioniştii” nici nu și-au dorit primăria. Codreanu nu ar fi avut șanse decât dacă rămânea singur în cursă pe acest segment. Și acestea nu ar fi fost chiar sigure, căci nu câștigi primăria în doar câteva săptămâni. Același lucru poate fi spus și despre Munteanu, el pornind cu un handicap mult mai mare, purtând în cârcă păcatele lui Chirtoaca și ale PL-ului, adevărate sau false, acest lucru nu mai contează. În politică au valoare doar convingerile și capacitatea de a le băga alegătorilor în cap. Dar el și fără această greutate care-l trăgea la fund a făcut destule pentru a se discredita, anunțând proiecte faraoniste și irealizabile cu care doar a amuzat galeria... De al treilea candidat „unionist” nici nu ar trebui să pomenim, într-atât de nesemnificativă a fost prezența lui...
Scoaterea candidatului lui Shor din cursă: Iată un lucru absolut inutil și nociv! Fiindcă dacă te conduci de buchia legii, atunci nu doar partidul lui Shor trebuia sancționat. PSRM a cheltuit sume exorbitante, originea lor este mai mult decât dubioasă, dar nu se întâmplă absolut nimic! Și atunci când elimini un candidat de pe partea putinistă a eșichierului, voturile sale (oricât de puține) nu merg niciodată la proeuropeni... În afară de a le redirecționa spre Ceban, care a fost rostul? Apropo, acel care a încercat să-și îmbrace epoleți de biruitor în urma acestui „act” a fost... PUN! La ce bun? În afară de o nouă porție de critici din partea complotiştilor că ar fi „proiectul holdingului” ce a câștigat? Nu știu cine le-o fi consilierii politici și din capul cui izvorăsc ideile lor, dar la PUN e ca în Meșterul Manole: tot ce construiește Băsescu ziua, năruie declarațiile celorlalți peste noapte...
Silvia Radu şi „independenţa” ei: Eu nu cred că PD-ul își dorea cu adevărat să câștige anume Radu. Ea a fost o piesă importantă în acest joc, desigur. Numai că ea apriori nu este un candidat bun anume pentru alegeri. Dar ea s-a regăsit în această vâltoare oarecum accidental și a trebuit să improvizeze în grabă. Sunt convins că PD-ul nu-și dorea anticipate. Impresia mea (și doar a mea) este că PD-ul își dorea doar să-l neutralizeze pe Chirtoacă. Atacurile împotriva lui deveneau într-atât de violente (nu sunt eu justiție ca să spun dacă erau și justificate), încât acest lucru amenința direct și așa numitul „vector pro-european” în întregime. Iar în această barcă se poziționează și PD-ul... Cu toate acestea, faptul că ex-primarul așa și nu a fost judecat lasă de gândit... Bănuiesc că acest lucru nici nu era „prevăzut” inițial... Dar nici nu putem exclude că punerea lui sub anchetă a avut un singur scop: alegeri anticipate. Oricum, dedesubturile mizerabiliste ale acestei operațiuni nu ar trebui să ne intereseze prea mult. Ar trebui respectată o anumită logică firească a lucrurilor: dacă Chirtoaca nu este „de jină”, atunci el poartă în cârcă toată responsabilitatea pentru demisie, (ceea ce automat anulează orice mesaj al PL-ului precum că ei luptă acerb împotriva holdingului, căci a cedat în fața lui, demisionând), dacă chiar este implicat și e vinovat de acte de corupție, atunci pietroiul cade direct în grădina justiției neprihănite moldave (și a holdingului!) pentru faptul că nu stă încă la răcoare. Același lucru se referă și la Shor cu Usatîi (în aceste cazuri absurdul situației chiar sfidează orice bun simț!).
Cealalta tabără, pro-putinistă: De cealaltă parte nu a existat decât o singură forță, PSRM, mai ales după ce candidatul lui Shor a fost scos din cursă. A lupta cu PSRM-ul e, de fapt, foarte simplu. În primul rând, li se poate aplica exact același tratament ca și PN-ului la parlamentare sau candidatului lui Shor de acum. E suficient să-i cauți la bani. Nu am aici niciun dubiu că fraudează masiv, ținând cont de sumele enorme cheltuite de ei: ziare, televiziuni, Internet, bilboarduri, volante, mitinguri, concerte... Vă dați seama cât costă asta? Apropo, același Şalaru povestea cât îi costă pe acei de la PUN panourile și ce declară PSRM... În al doilea rând e suficient să tai, o dată și pentru totdeauna, suportul propagandistic, fabricat în Rusia, pe care se îmbracă totul. Un singur exemplu: KP Moldova publică zilelea astea o enormitate de îngheață apele: cică România ar folosi reagenţi pentru a „fura” ploaia de la moldoveni! Sau altul, referitor la vecinii noștri ucraineni: cică majoritatea suporterilor care au cumpărat bilete pentru finala Ligii Campionilor la fotbal au întors biletele și nu mai vor să meargă la Kiev. Fapt dezmințit de ofițerul de presă de la Real Madrid. Ăla a râs cu gust când a fost întrebat și a zis că e exact invers: sunt asaltați de acei care caută bilete la meci... KP Moldova, Sputnik.md și alții continuă să-și verse minciunile nestigherit pe teritoriul Republicii Moldova...
Ce-i de facut? Alegătorul din R. Moldova este prins în capacana „statului capturat” și a unui obscurantism generalizat. El nu vede decât complot peste tot. Principala întrebare din campania respectivă nu a fost programul electoral și nici barem viziunea geopolitică, faimosul vector, ci... este sau nu un candidat sau altul „omul lui Plahotniuc” (ceea ce le convine putiniştilor, la o adică)... Jalnic. Atunci când spiritul „conspiraţionist” domină într-o societate, ea devine extrem de vulnerabilă. Cheltuindu-și energia în dejucări și demascări ale „complotului universal” oamenii deviează de la esențial, de la ceea ce este cu adevărat important pentru ei, pentru viața lor de toate zilele, pentru viitorul copiilor lor. O asemenea societate este extrem de ușor de manipulat. În jurul acestor „comploturi” se poate construi orice. Se poate lesne obține rezultatul dorit... Ceea ce și se întâmplă astăzi în Republica Moldova. Mintea obișnuită să vadă complot peste tot este o minte moartă, maleabilă și ușor de deturnat...
Și încă ceva: un politician nu este niciodată liber. Soarta lui și menținerea la putere nu depinde de „complot”, ci de alegători! Cu cât mai clar și mai categoric este „programul” unui politician cu atât mai mică este latitudinea posibilului. Dacă însă alegem un „luptator împotriva sistemului” sau un luptător împotriva „statului capturat”, el poate face ce vrea și își va justifica acțiunile prin lupta împotriva „sistemului”.
Ca aplicație a celor spuse mai sus: atunci când un candidat vă zice că vine să facă Unirea, el nu are altă soluție decât să promoveze unionismul, căci nu va fi judecat decât din acest punct de vedere. El nu are altă soluție. Mai bine zis, unicul său mijloc de a fi fără a fi este să se mulțumească cu un scor relativ mic la alegeri, o minoritate, prin care să poată fi în pâine, justificându-și lipsa de avansare pe domeniul promisiunilor electorale prin lipsa de... putere.
A treia regulă de aur: Studiați cu mare atenție biografiile și CV-urile! Vreți schimbare? Votați oameni noi. Vreți integritate? Votați oameni integri. Vreți femei în politică? Votați femei. E simplu, nu? Dar pentru asta trebuie să știi ce vrei. Vrei Unire? Votează unioniști!
Din păcate, alegătorul din Republica Moldova, în afară de comploturi de tot felul și la tot nivelul, nu mai vede nimic... Și continuă să aleagă luptători împotriva „complotului universal”...
P.S.: Toate acestea nu sunt relevante decât în contextul primului tur al alegerilor. Al doilea tur presupune votarea pentru răul cel mai mic. Iar eu am fost, sunt și voi fi un apărător al democrației. Care începe de la actul votării! Inclusiv în turul II!