Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
12 avril 2018 4 12 /04 /avril /2018 16:38
Imagine: stiripozitive.eu

Imagine: stiripozitive.eu

Dragă Doru,

Habar n-am dacă ne va fi sortit să ne vedem undeva pe întinsurile Terrei, deși s-a subțiat vrăjmaș lumea în ziua de azi și nu-i exclus, într-o bună și frumoasă zi, să dăm nas în nas la o răscruce. Dar dacă sunt adevărate legile alea pe care le-ai descoperit tu însuți, doi tipi care-și citesc unii altora cărțile, neapărat se întâlnesc, aici ori în alte părți.

Țin să te felicit pentru descrierea destul de fidelă a Planetei M. Cu toate acestea, mă simt obligat să menționez câteva inexactități, detalii puțin semnificative, la prima vedere, dar amplificate sau distorsionate în timp și spațiu, cine știe ce efecte pot genera? Iată deci care ar fi observațiile aduse la text:

Denumirea satelor: Pe planeta mea ele se chemau Nicoreni și Climăuți. La Climăuți aveam cimitirul și biserica părăsită din lemn, în care intram pe geam și căutam comori printre guano de porumbel, chiar alături de casă, exact precum descrii, numai că în acel cimitir nu erau lilieci. Ori erau, dar au fost teleportați... I-am regăsit, 20 de ani mai târziu, în cimitirul din satul Cureșnița. Misterul migrației liliecilor în cimitirele de pe Planeta M. merită un capitol aparte și un grant de cercetare din partea guvernului inter-galactic.

Numele eroilor: În realitate ei se numeau Edic și Oleg, dar acest lucru se datorează, bănuiesc refractării spaţio-temporale și nu cred că e semnificativ.

Manualul de zbor: În mare parte am urmat exact aceeași metodologie, cu mici detalii diferență. În cazul meu exercițiul s-a petrecut pe o bicicletă de marca „Minsk”, din aia mare, pentru adulți, cu ramă. Eram cu doi băieți la pește (tot doi! se pare că aici metodologia a fost respectată). Bicicleta mea avea un fier rupt în butuc, din care cauză ea nu mai frâna (acele biciclete frânau dând pedala înapoi – tehnologie net superioară față de cea cu frâne manuale, folosite în alte părți ale Universului, care demonstrează avansul tehnologic de pe Planeta M.). În acea zi am prins foarte mult pește. Plasa era plină. Am aninat-o de ghidon și am pornit spre casă. Dar drumul cobora de pe iezitură – o vale strașnic de abruptă, după cum îți dai seama. Tot ansamblul - bicicleta cu mine pe ea și cu plasa plină cu pește pe ghidon – a pornit deci la vale și a căpătat o viteză nebună. Dar la un moment dat roata din față a nimerit într-o urmă uscată de căruță, ghidonul dezechilibrat de greutatea peștelui s-a răsucit brusc (la 90°) și bicicleta s-a oprit în loc, iar eu mi-am continuat zborul conform legilor fizicii exact precum o descrii, dragă Doru... Iar peste plai a mai plouat și cu peștele din plasă... A fost probabil cel mai biblic bombardament din istoria Planetei M. ... Roata și ghidonul au fost desigur îndoiate și așa au și rămas în istorie...

Înotatul la iaz: Interdicția despre care povestești, acea de a merge la iaz, dragă Doru, nu a fost neapărat una respectată cu strictețe. Nici eu nu știam să înot și mergeam regulat la iaz, singur, de rușine, pentru ca să învăț a înota. Ajuns la iaz, mă ascundeam în coada iazului să nu mă vadă nimeni și... învățam. Lucru extrem de periculos, căci dacă pățeam ceva nu mă mai găsea nimeni, așa de bine mă ascundeam în păpuriș... Dar de înotat totuși am învățat.

Grăunţele lui Dunitru: Nici în satul meu nu a murit nimeni. Niciunul. E o bucată întreagă în cimitir fără cruci, fără nimic, dovadă că nu a murit nimeni. Acolo nu îngroapă nimeni morți de teamă să nu dea peste acei care nu au murit... Numai că pe al meu Dunitru îl chema Ștefan. Avea și el o mașină din astea de dejghiocat. Dar al meu Ștefan proceda puțin altfel: el îi ajuta pe săteni să ascundă „pâinea”. El toată viața ascundea câte ceva. Când a murit, Ștefan avea ascuns în pod un sac cu sare, două cutii cu calupuri de săpun, o cutie cu chibrituri și alte mărunțișuri...

La club: Am fost și eu la club. Am asistat și eu la bătăi de cocoși înfocați. Dar eu eram nepotul lui Badea Ștefan, acel care îi ajuta pe săteni să ascundă. Și această „parolă” m-a protejat aproape magic întotdeauna. Era suficient să spun „sunt nepotul lui Badea Ștefan de devale” și nu se mai lega nimeni de mine. Chiar dacă eram de la Bălți. Dimpotrivă, de regulă mi se spunea: „Daca ai probleme cu cineva să-mi zici mie și rezolvăm”... Uite-așa o magie avea numele lui Ștefan, chiar și peste ani... Magie pe care am înţeles-o cu adevărat mult mai târziu. Mi-a explicat mama.

În rest, dragă Doru, descrierea Planetei M. este exact aceeași... Cu aceleași băltoace veșnice, colb până la glezne, „lisopol” cu zarzări, cer albastru, iarbă verde... Cu oameni cu care voi fi mereu alături, aici ori aiurea în alte părți...

 

Origine Imagine

Partager cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher