TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

“Dance me to the children who are asking to be born

Dance me through the curtains that our kisses have outworn

Raise a tent of shelter now, though every thread is torn

Dance me to the end of love”

Leonard Cohen

Mă veți întreba (unii chiar m-au și întrebat) de ce nu am scris încă despre scrutin. Chiar așa, cum poți să scrii despre altceva decât despre turul II al alegerilor prezidențiale în noaptea de joi spre vineri de după alegeri? Păi, chiar nu poți! De aia chiar am să vă scriu. Puțin de tot, cât să rămân în trend. Să știți că încă nu sunt gata să abordez subiectul. Promiteam între cele două tururi, pe o rețea de socializare, că voi înjura amarnic. Dar, fiți de acord, e mauvais ton să înjuri persoane cu care ai nimerit în aceeași belea... Așa că... Am să mai aștept. Să se mai calmeze spiritele. Adică până când au să înceapă „spiritele” alese a se mânca din nou înde ele, precum au făcut-o până la scrutin...

Până una-alta, însă, am să vă scriu despre altceva:

POMPIERUL – EROU Alegeri ori ba, roșii, verzi ori albaștri, ruși, români ori inuiţi, oricare din ei nu ar veni la putere, există corpuri de meserie misiuna cărora va rămâne aceeași: să salveze vieți și să intervină acolo de unde fug toți ceilalți, indiferent de apartenența lor politică. Ivan Nogailic, un pompier de 28 de ani, tată a doi copii de 4 ani, a decedat la datorie... Să-l odihnească Dumnezeu...

PRODAN A FOST SCOS DIN 11 În 1994 aveam 17 ani. Cu sufletul la gură priveam campionatul mondial la fotbal din SUA. Nopți la rând nedormite! Și câtă adrenalină! Și astăzi aș putea recita acel 11... Daniel era beton! Prodan și Belodedici – fundașii noștri centrali. A rămas doar Belodedici... Nu, nu a fost doar o schimbare.

LEONARD COHEN TO THE END Încă o pagină din cartea propriilor mele legende a fost întoarsă... Dance me to the children who are asking to be born… Una din acele câteva melodii care ți se-nvârt în permanență în cap…

„CARATISTUL” ARESTAT Vitas a fost arestat. Încă hăt în 2014 îi dedicam un text, „Alertă oranj 2 sau Comerțul caratiştilor”. La câtă atenție îi acordam pe timpuri, nu puteam să trec cu vederea această ştire! Cred că este cea mai bună noutate a săptămânii (în grila mea valorică personală, desigur). Iată un fragment din acel text și după aia, odată tranziția asigurată, putem discuta și despre alegeri: „Cît ziceţi că ar costa alegerile parlamentare? Nu-i mai bine să închidem această farsă şi să mai economisim ceva bani la buget, nu de alta, dar iată: ne manîncă din picioare creditorii şi ne spun că ar fi bine să mai închidem robinetele. Şi le-am închide noi, dar nu avem acces la ele.”

AVEM PREZIDENT (? SAU !) Așadar, cunoaștem învingătorul: Dodon a fost ales Președinte cu o diferență de 67 488 de voturi. Curtea Constituțională urmează să valideze (cum a făcut-o de obicei până acum) ori să invalideze (cum s-ar fi întâmplat în oricare din țările sănătoase la cap) rezultatele scrutinului. Eu tind să cred că va zice că totu-i ok, ținând cont de natura declarațiilor diverse și variate, începând cu Timofti și terminând cu Pettit. A fost oare previzibil? Cred că a fost, și nu de ieri ori alaltăieri... Ori parlamentarele din 2014 n-o anunțau? Ori localele nu au arătat clar ce avea să se întâmple? „Proeuropenii” au făcut totul pe dos în această campanie. Voi reveni mai târziu și cu alte opinii, vă ziceam din start că nu-i acum momentul... Dar câte ceva tot aș dori să zic.  

-          Câţi au ales?: 53%!!! Doar 53% din alegători au participat la scrutin... Oricum ar sta lucrurile, această cifră e o rușine! Mă stricam de râs în seara de după scrutin când auzeam pe la televiziuni sintagme de genul „a fost mobilizare generală”... Dar este și o nuanță: ar trebui totuși să știm la un moment dat: suntem noi într-adevăr niște loseri desăvârșiți, care altă soartă în afară de o cură de dictatură nu merităm, de nu mai ieșim la vot, ori listele elctorale sunt o scamatorie totală? Poate că numărul emigraților este mult mai mare decât ni se anunță? Cum altfel să vorbești de „mobilizare generala” și să înregistrezi doar 53%?

-          Cine a ales? Putem spune cu certitudine astăzi că acei care ne-au ales nouă președintele sunt Transnistria și Găgăuzia. Ceea ce e o aberație în sine. Nu pot regiuni care refuză ani la rând să participe la viața politică, socială și economică a țării, și asta în mod agresiv și categoric, să decidă cine ne va fi Președinte! E ceva nesănătos aici...

-          Record în străinătate: 138.712 alegători au votat în străinătate! Mai mulți decât oricând! Dar nu a fost suficient... În țară dezastrul e mai mare... Vom trece peste faptul că mii de cetățeni așa și nu au putut vota din cauza unui cod electoral absolut obsolet și neadaptat, chiar dacă gravitatea acestei situații este un motiv sficient pentru ca CEC-ul și Ministrul de Externe să-și dea demisia (Nu pentru că sunt responsabili, căci nu sunt cu adevărat, ci pur și simplu pentru că așa se face. Demisie „de onoare” cum ar veni.). Vom menționa doar că această mobilizare fără precedent spune multe despre noi: multe lucruri bune și extraordinare, dar și... despre aceeași lipsă de civism despre care scriam și mai sus. Mobilizarea respectivă ori a întârziat, căci se cerea înainte de turul I, atunci când foarte puțini și-au bătut capul de prezență, de numărul de secții, de înregistrări online prealabile, de documentele în baza cărora ar putea vota emigrații, ori a venit prea devreme, căci, cum n-ai da, adevăratul test ne așteaptă abia peste doi ani, în 2018, la parlamentare. Iată atunci vom avea nevoie de toată lumea! Să sperăm că această înfrângere nu va tăia din elanul emigraților... Căci, cel puțin, ei au demonstrat că se poate!

-          Validam ori ba? Semnele arată că scrutinul va fi validat. Deși nu ar trebui. Dodon nici nu ar fi trebuit admis la alegeri. Doar una investigația RISE despre finanțarea partidului prin Bahamas e un motiv mai mult decât suficient. Dar au mai fost și multe altele: instigări la ură și discriminare, implicarea bisericii în campanie și represalii pentru slujitorii care s-au opus (biserica devastată) acestei implicări, coruperea alegătorilor și deplasarea lor masivă organizată către secțiile de votare... Din cele dubioase am mai putea cita și scorurile absolut improbabile (99%!) în Găgăuzia. Așa ceva, elementar, nu poate exista dacă alegerile decurg onest. Scandalul cu alegătorii din străinătate care nu au putut să voteze este fără îndoială de proporții, dar, cred eu, nu este un motiv suficient de grav pentru invalidare. Fiindcă așa-i legea electorală. Proastă... (Dar poate că și este. Judecata ar trebui să decidă. Numai că va lua timp. Mai mult timp decât e necesar pentru validarea scrutinului) Pe bune, eu consider că CC ar trebui să anuleze rezultatele alegerilor. Apoi ar trebui să instaurăm un moratoriu pentru orice fel de alegeri până când nu este modificat codul electoral pentru ca să fie respectată Constituția. Ar trebui să avem o claritate absolută referitor la ceea ce se întâmplă cu listele electorale. Asta înseamnă că ar trebui publicate în sfârșit rezultatele recensământului. Apoi ar trebui să decidem ce și cum facem cu Transnistria și Găgăuzia. Votează? Nu votează? În ce condiții? Căci, dacă votează, ar trebui să fie condiții. CEC-ul oricum, ar trebui să demisioneze in corpore!  

-          De ce am pierdut? Cauze sunt mai multe, dar există una principală care le astupă pe toate. Am s-o numesc simplu: Pervyi Kanal! Dodon nici nu a avut nevoie să-și construiască un discurs sau să piardă timp pentru a convinge. Electoratul său este cizelat și condiționat de ani de propagandă continuă. Discursul lui Dodon și comportamentul său au fost și sunt o copie fidelă a zoaielor care se revarsă de la aceste „posturi de televiziune”. Și Republica Moldova nu a făcut nimic pentru a se apăra de acest flagel... Iar acum culege roadele. Putem invoca și alte chestii, dar asta e cum ai căuta păduchi la broască...  

Cam atât pentru astăzi.

Ah, da, cât pe ce eram să uit: Felicitări, Dumitru, pentru nominalizare! „Poetul European al Libertăţii” – sună frumos! Succes! Îți doresc să iei și premiul!