Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
12 juillet 2016 2 12 /07 /juillet /2016 12:16
Despre vizierǎ, paloș și lupta pentru dreptate

 

И поют друг другу – шепотом ли, в крик ли.

Слух дурной всегда звучит в устах кликуш.

А к хорошим слухам люди не привыкли, почему-то

Говорят, что это выдумки и чушь.

 

Словно мухи, тут и там, ходят слухи по домам,

А беззубые старухи их разносят по умам.

 

Закаленные во многих заварухах,

Слухи ширятся, не ведая преград.

V. Vîsoțkii, Cлухи

 

De ceva timp nu mă lasă în pace un gând : discursul mediatic nu are mare lucru în comun cu realitatea. Nu pretind a fi făcut o mare descoperire sau că aș fi ajuns abia acum la această concluzie. Dar cert este că astăzi citesc cu multă circumspecție orice nu ar apare în spațiul public. Ceea ce se vehiculează prin diverse media, pe rețelele de socializare, din ce în ce mai influente, toate aceste dezvăluiri și bombe mediatice participă la edificarea unei noi realități, un fel de meta-realitate, în care ne complăcem să evoluăm în funcție de propriile convingeri (și astea din urmă oare cine le construiește ?) sau, și mai rău, interese. 

 

Noam Chomsky edita cândva o listǎ din 10 reguli de manipulare perfect valabile oricând și oriunde. Însă perversitatea lor constă în faptul că, chiar dacă le cunoaștem pe de rost, nu suntem vaccinați în niciun fel. E și uman până la urmă, căci fiecare din noi are nevoie de certitudini, un soclu pe care ai putea să-ți definești propriul loc în mediul ambiant și de la care pornesc ramificații de tot felul: atitudini, reacții, acțiuni... 

 

Iar toată mașinăria mediatică de astăzi asta face: atacă soclul. La un nivel extrem de simplu, cine este bun versus cine este rău, cine este hoț versus cine este integru, cine este ca noi și cine nu este, cine ne vrea binele versus cine ne vrea răul, ce este bine și ce este rău. Da, până la urmă totul de aici începe:  Крошка сын / к отцу пришел, / и спросила кроха: / Что такое / хорошо / и что такое / плохо?.

 

Ce facem? Cum să separăm grâul de neghină? Nu am răspuns. Și nu cred că cineva poate să-l aibă. Urmăresc cu mare tristețe cum ne bate vântul de la o moară la alta, persoane, personalități, instituții întregi se plasează conștient sau inconștient de-o parte sau de alta, uitând cu desăvârșire de rațiune, iar pentru anumite instituții chiar și de corectitudine deontologică, căzând în extreme patetice (vezi regula nr. 6 a lui Chomsky...) și generând la rândul lor postări sau materiale lacrimogene... Cercul s-a închis, bucla e buclatǎ: răul e întruchipat, luptăm împotriva lui generând alt rău, căci viziera ne este deja pusă, lancea ne este pregătită (deja?)...  

 

X vine la Y la o emisiune televizată, care apare pe un canal Z, carele canal Z aparține unui politician W, carele politician este parte beligerantă într-un război mafiot... 

 

Iată la ce mă mai gândesc: să-i lăsăm la o parte pe acei plătiți și care mint din interes. Ce să-i faci, dacă se câștigă bine? Dar ei, oricât de mulți nu ar fi, rămân totuși puțini. Noi, ceilalți, ce facem? Noi, acei mulți? Rămânem proști? Ne punem viziere? Să știți că e o regulă: din moment ce ai îmbrăcat zale, imediat se găsește cineva să-ți dea și paloșul.  Și îl veți lua singuri, de bună voie... Căci „rǎul” se vede atât de bine prin deschizătura îngustă...

 

Noi, ceilalți, cei mulți, care nu suntem plătiți, avem încă o noțiune de bine și de rău cât de cât nealterată. Dar ne împărțim în tabere și luptăm împotriva celor de teapa noastrǎ care luptă pentru același bine?

 

Suntem până la urmă la fel... Doar că prostiți diferit.

Partager cet article

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher