Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
17 juin 2016 5 17 /06 /juin /2016 14:08
ultima

Stăteam faţă-n faţă

Face to face cum ar zice unul astăzi

El ştia. Eu ştiam.

Pereţii micului antreu ştiau

Aerul pe care îl respiram ştia

Şi tăceau

Scaunul de sub el răsufla uşurat

Valiza pe care m-am aşezat nu s-a deformat

Slăbise. Slăbisem.

Trebuia să-i spun ceva esenţial

Trebuia să-mi spună ceva esenţial

Trebuia să ne spunem ceva esenţial

Dar tăceam

Era un lucru pe care-l făceam bine împreună

El ar fi vrut să plângă

Eu aş fi vrut să plâng

Dar el nu vroia să facă să mă doară

Iar eu nu vroiam să fac să-l doară

Stăteam aşa, faţă-n faţă

Şi respiram aerul care ştia

Apoi m-am sculat de pe valiză

Eram prea greu

Mă dureau încheieturile

Respiram plumb

Aveam plumb în plămâni

Şi în mâini

Şi în ochi

Şi pe buze

Părul de pe cap mă trăgea la pământ

De-mi venea să mă-nchin în faţa lui

Un taxi mă aştepta la scară

El nu s-a ridicat

Era prea greu

Iar eu înăbuşeam cuvinte

Şi sugrumam lacrimi

Le apucam unul câte unul

Le apucam una câte una

Şi le sigilam în plumb.

Apoi l-am îmbrăţişat

Şi el m-a îmbrăţişat

Şi ne-am îmbrăţişat

Şi ne-am strâns în braţe

Şi nu am găsit nimic mai bun

Mai puţin potrivit să-i spun

Decât atât:

„La vară vom merge la peşte împreună”

Şi el a încuviinţat

A fost ultima noastră despărţire.

Partager cet article

Published by Vitalie Vovc - dans Aiureli la subiect
commenter cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher