Le-am scris cu unghia pe tencuială

Pe un părete de firidă goală,

Pe întuneric, în singurătate,

Cu puterile neajutate

(Tudor Arghezi, Flori de mucegai)

Acum doi ani şi jumătate publicam pe paginile acestui blog o listă din câteva cuvinte de care mi se făcuse silă. Nebănuite sunt căile conecţiunilor nervoase şi habar nu am de ce mi-am adus aminte tocmai astăzi de acel text. E probabil ceva care ţine de afect, de oboseala generată de acest debit de (dez)informaţie, dar mai cu seamă de faptul că anumite concepte (căci vom vorbi mai degrabă despre concepte aici, decât despre cuvintele propriu-zise) sunt terfelite şi degradate de calitatea vorbitorilor, poluate de către deşeurile discursive şi, ceea ce le afectează cel mai mult, de lipsa de continuitate şi conecţiune între discurs şi realitate…

Să purcedem deci:

DEMNITATE: Toată lumea vorbeşte despre ea şi toţi o caută, în primul rând la alţii, ba chiar le-o şi revendică! Unde ţi-e demnitatea, Dom’le?! Ia, te rog, arată-ne-o şi nouă! S-o vedem, s-o cântărim. S-o punem pe-o balanţă aici alături de cea a oponentului tău! Să vedem a cui trage mai mult la cântar. Că altfel de unde să ştim cu cât să ţi-o cumpărăm?! Demnitatea a ajuns marfă cu price-list şi se vinde la kilogram… Pentru prostime se eliberează şi certificate anume, un fel de declaraţii semnate... Poate ajunge? Ce-ar fi dacă ne-am aduce aminte de alte sinonime: ruşine, onoare… Ah… Pe unde să se fi pierdut Cid-ul cornelian, cavalerii fără frică şi reproş, samuraii, muschetarii lui De Tréville?... Dar dacă nu ne plac aceştia, hai să ne aducem aminte măcar de ceea ce ne este mai accesibil, de „poniatiile” interlopilor de ieri: „Za bazar nado otvechiat’!”

PRINCIPII ŞI VALORI: A rămas doar un singur principiu: acel de a nu-l avea. Şi o singură valoare: acea care poate fi convertită uşor în oricare din valutele de largă circulaţie… „Numai proştii nu-şi schimbă părerile” zice un proverb francez şi noi ni le schimbăm. Prea des, căci proverbul a uitat să aducă precizările de rigoare referitoare la periodicitate. „Dacă eşti într-atât de deştept – arată-mi banii tăi”, zice o altă zicală sovietică şi noi ţinem cu tot dinadinsul ca lumea să vadă cât de deştepţi suntem… Poate le lăsam baltă şi revenem la un concept desuet şi simplu? Nu mai vreau pe nimeni cu principiii şi valori. Vreau măcar unul cu… SOVESTE!

DEMOCRAŢIE: Iată un concept pe care noi nu l-am înţeles cu adevărat niciodată… Noi am avut parte doar de o versiune DEMO (de la demonstraţie, nu de la demos) şi am utilizat-o în cel mai rău mod posibil. Ni s-a dat un Ferrari, iar noi i-am bătut cu „chiroane de 10” un proţap în radiator şi am înjugat şi boi la ea. Iar acum suntem gata să aruncăm bolidul la gunoi fiindcă, vedeţi D-stră, pe spidometru scrie 300 km/h, dar noi ne mişcăm mai greu ca un car cu boi… În schimb toţi sunt democraţi! Nu, dragii mei, noi am rămas demo, şi ei – craţi… Încă nu am meritat îmbinarea acestor două jumătăţi…

INTEGRARE EUROPEANĂ Cât de rapid s-a vidat de sens această sintagmă!... Şi cât de eficient a fost ea secată de conţinut. Fiindcă nu poţi scăpa de gândul că discreditarea ecestei noţiuni, destul de abstracte şi şubrede per se, este rezultatul unor acţiuni deliberate şi zelos aplicate. Fiecare a înţeles ce a vrut iniţial, marea majoritate, inclusiv din UE, înţelegând prin această mişcare doar componenta materială. Unii, mai puţini, au integrat şi noţiuni elementare securitare, mă refer aici în primul rând la securiatea socială, acea a instituţiilor şi o funcţionare a statului de drept… În realitate spaţiul european occidental înseamnă mult mai multe… Am un cunoscut la Paris care de câţiva ani a devenit un putinist înflăcărat şi nu ezită să beştelească, când i se iveşte ocazia, UE, SUA şi aşa numitele „valori occidentale”… Numai că, vedeţi Dumneavoastră, acest cunoscut al meu continuă să locuiască şi să muncească la Paris. Acolo unde nimeni nu-i dă peste mâini pentru că-şi exprimă liber punctul de vedere. În Rusia, care îi place într-atât de mult, un tânar de 18 ani îşi curma zilele din cauza persecutărilor şi hărţuielii fizice şi morale la care a fost supus, inclusiv şi din partea membrilor propriei famili, fiindcă a îndrăznit să arboreze drapelul Ucrainei în semn de protest împotriva invaziei Crimeii…

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.

Şi mă durea mâna ca o ghiară

Neputincioasă să se strângă

Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

(IDEM)