TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD
Nu ştiu cum percepeţi Domniile Voastre realitatea din ţară. Eu, urmarind evoluţia evenimentelor de la distanţă, m-am prins la un moment dat că nu reuşesc să le acord importanţă. Uite, orice nu s-ar întâmpla, am impresia că totul decurge de parcă a fost deja scris undeva, un fel de scenariu sau piesă de teatru pe care l-am citit nu demult, iar acum sunt obligat să privesc şi filmul. Şi cum acesta din urmă e foarte prost, mă doboară o plictiseală oribilă. Conştientizarea că adevărata viaţă se scurge pe undeva pe alături, iar tu eşti obligat să-ţi pierzi timpul în dodii… Nu pot scăpa de această senzatie de astă vară…
Noroc că, din când în când, se mai întâmplă şi ceva cu adevărat bun sau important.
NOBEL PENTRU ALEXIEVITCH Ieri a fost anunţat laureatul Premiului Nobel pentru literatură. Svetlana Alexievitch, originară din Belorusia, a fost distinsă pentru “scrierile ei polifonice, un monument închinat suferinței și curajului în vremurile noastre”. Întâmplarea face că tocmai acum termin o carte de-a ei: „Sfârşitul omului roşu”. Am cumpărat cartea încă prin februarie de la aeropoprt. Plecam într-o deplasare şi uitasem să-mi iau ceva de citit de acasă. Am decis să cumpăr o carte dintr-un „Relay”. M-a intrigat titlul şi coperta. Dar atunci aşa şi nu am apucat s-o citesc. A rămas pierdută printre cărţi pe raftul bibliotecii. Am început s-o citesc abia acum două săptămâni. Cartea este extraordinară! O recomand tuturor. Premiul Nobel este foarte contestat ultimii ani. Cică se dă mai mult pe criterii politice decât pentru valoare literară. Qu’à cela ne tienne! Dacă şi celelalte cărţi ale Svetlanei Alexievitch sunt la fel de bune precum aceasta, eu zic că-şi merită premiul!
CEL MAI TARE COME-BACK Chiar dacă această ştire poate să vă intereseze mai puţin (totuşi rugby-ul nu este un sport mediatizat la noi), nu pot să nu vă scriu despre acest meci. De când am venit în Franţa, am îndrăgit rugby-ul. În special atunci când joacă naţionalele. Acum suntem în plină Cupă a lumii. România participă şi ea la campionat. Ceea ce au realizat Stejarii în ultimul lor meci cu Canada e pur şi simplu senzaţional! Condusă cu 15 la 0, România a revenit şi a câştigat cu 17 la 15! E cel mai tare come-back din istoria Campionatelor mondiale la rugby! Cine înţelege cât de puţin acest sport îşi dă seama ce înseamnă acest lucru!
La fotbal, în schimb, am dat-o în bară. 1-1 cu Finlanda... Eu am privit meciul. Eu nu am înţeles ce a jucat România. Fotbalul e un joc colectiv! Sa întrebe de băieţii de la rugby. Ei ştiu ce înseamnă asta.
Şi acum să revenim la filmul nostru:
DA & DU Duminica trecută show-ul cu protestele a continuat. Organizatorii nu au acum de ales. Cu cât mai puţin reprezentativă este o mişcare, cu atât mai spectaculoasă trebuie să devină. DA & DU trebuie să recurgă la violenţă ori să meargă acasă. Cam aşa precum au făcut-o bolşevicii în 1917... Şi asta au facut. DU a blocat, ilegal, bulevardul Ştefan cel Mare. Duminică, s-a încercat marea cu degetul la Parlament şi la sediul lui Plahotniuc. Provocări, insulte la adresa poliţiştilor. Totuşi ar trebui salutat profesionalismul şi organizarea impecabilă a forţelor de ordine. Nu, eu nu cred că au fost excesiv de mulţi. Cu proştii nu te pui. Apoi DAdaiştii au anunţat formarea unor soiuri de „gărzi populare”. Un fel de organizaţii paramilitare? Acei care au memoria scurtă, să-şi aducă aminte cum începea totul în Donbass... Apropo, Dodon e din nou la Moscova.
ATAC LA PRESĂ! Vadim Ungureanu aşa şi nu poate scăpa de persecutări. Autorităţile, în loc să lanseze declaraţii comune şi apeluri la dialog (semnată de toţi cei trei mahări, Timofti, Candu şi Streleţ), mai bine ar face tot posibilul ca atacurile astea la reporteri să înceteze! Poate atunci şi apelurile le vor fi mai credibile, iar diverşi Dodoni le vor lua mai în serios.
BOMBA NEAGRĂ ŞI MOLDOVA Au fost reţinuţi nişte traficanţi de substanţe radioactive în Moldova. Au mai fost şi în trecut. Anchetatorii, pentru a provoca o tranzacţie cu presupuşii traficanţi s-au prezentat drept reprezentanţi a-i Statului Islamic. Atât! Din tot ţânţarul ăsta s-a făcut un harmăsar mare cât Mecca. Ştire bineînţeles difuzată (în cunoştinţă de cauză) pe larg de mass-media rusă şi preluată (cu o nonşalanţă criminală) de mass-media occidentală în continuă goană după senzaţional. Cam aşa devine Moldova un focar al terorismului internaţional, numai bun pentru a fi „curăţat” de o operaţiune antiteroristă de anvergură. „Fraţii” de peste Nistru sunt săritori la nevoi din astea... Avea bunică-mea o vorbă de duh. Când era tare supărată zicea: „Bomba neagră peste ei!”
PE ARIPI DE PRIETENIE Apropo, "fraţii' sunt acum în plină „operaţiune antiteroristă” în Syria. O caută pe naiba şi au s-o găsească... Căci ei sunt preocupaţi mai mult de securizarea lui Assad, decât de Statul Islamic, iar Assad nu prea are prieteni, nici chiar în rândul statelor arabe din regiune... Iar faptul că avioanele lor „se rătăcesc” cam des e un lucru ştiut. Numai că una e să violezi spaţiul aerian al unei ţărişoare fără aviaţie şi antiaeriene şi alta e să te bagi peste turci... Nu mai este Imperiul Otoman ce a fost altă dată, dar câte ceva tot mai ştiu turcii. Şi au şi prieteni buni. NATO se cheamă... Ruşii totuşi sunt într-o perioadă de mari premiere. Pentru prima dată au testat lansări de rachete de pe nave maritime din Marea Caspică. Apropo, pe o hartă am văzut că Moldova ar fi în raza de atingere a rachetelor ruseşti.
EMOŢII CU BANII Am avut ceva emoţii cu acele 150 de mln. de la Guvernul României. Vorba aia: iaca este, iaca nu-i... Parcă totuşi este. Vom vedea. Nu de alta, dar excursia FMI-ului a luat sfârşit. S-au pupat cu Streleţ, şi-au facut promisiuni şi s-au despărţit. Cică ar trebui să revină... Dacă cu alegerea noului Guvernator se mai poate rezolva până pe 6 noiembrie (comisia e gata-făcută!), cu tarifele la electricitate va fi mai greu. Cum să le măreşti, când „provocatori” de alde Tofilat şi Sturza explică din ce sunt ele făcute? Iată eu am aşa o idee: ce-ar fi să le organizăm o întâlnire cu FMI-ul? Poate o lasă şi ei mai moale cu cerinţele lor tâmpite?
Cam atât. Astăzi o să mai jucăm cu Rusia. Riscăm să luăm bătaie. Şi la fotbal.
O săptămână cât mai frumoasă vă doresc! Şi cu noutăţi puţine. Căci no news – good news.
