Cât de mult poate să se schimbe o ţară înr-un an? Bunul simţ ar putea să ne spună că nu prea… Bineînteles, dacă nu se întâmplă vreo năpastă sau vreun război, ferească Sfântul!

Catastrofă naturală parcă nu a fost (Ce-i o secetă pentru noi? S-a mai văzut… Şi dacă n-or fi oamenii nătângi, am trece şi peste ea), de război pentru moment tot ne-a ferit, chiar dacă şi bubuie pe undeva pe-aproape… Dar ceva s-a întâmplat în acest an…

Să le luăm la rând:

PARCAREA

E o impresie falsă ori ba, dar niciodată nu am văzut atâta amar de lume la aeroport… Eu nu pot să-i găsesc încă o explicaţie, dar mulţimea asta întâmpinătoare generează anxietate. De parcă nu ar fi fost o simplă aterizare, ci o revenire a unui grup de supravieţuitori de pe un front sau dintr-un exil, sau… mai ştiu eu ce astronauţi ori chiar extratereştri?... Numai faptul că am fost printre acei care au sosit mă împiedică să mai adaug : de parcă ar fi venit un… Mesia…

Apoi a urmat parcarea asta «nouă»… Persoanele care au călătorit mult, şi în special în ţări pe care noi iubim să le numim «dezvoltate», mă vor înţelege : construcţia din faţa aeroportului, cu mai multe etaje şi mai nu ştiu ce, are un iz de… făcătură de mântuială, de construcţie vremelnică; de fapt, dacă stau şi ma gândesc bine, exact aceeaşi impresie lasă absolut totul ce este construit «nou» în ultimii ani… E o senzaţie de care nu mă pot dezbăiera: orice construcţie sclipitoare şi lucitoare care nu ar apare, e un fel de evro-remont. Această potenţialitate a hidosului este parcă programată din start în fiecare făcătură mai nouă de la noi. Noi am pierdut capacitatea să facem lucruri care ar şti să «îmbătrânească» nobil. Chiar şi vinăriile noastre vestite (cel puţin ceea ce văd eu din poze), deşi tocmai vinul este parcă predestinat îmbătrânirii şi nobleţei, arată kitschios şi… vremelnic. Indiferent de cât bănărit nu ai investi, această acumulare a efemerului se sedimentează întro percepţie de sărăcie durabilă şi profundă. Şi mecanismul respectiv este de o perversitate implacabilă: cu cât mai mult lux ostentatoriu acumulezi, cu atât senzaţia de sărăcie generalizată este mai mare…

Şi, la ieşirea din parcare, comentariul şoferului: «Au mai găsit o chestie să stoarcă bani din lume. Acum îl lasă gratis să se deprindă toţi cu el, apoi au să bage taxe… Şi-apoi n-are s-o mai utilizeze nimeni.».

BANCUL

Bancul pe care l-am auzit de două ori în trei zile de la persoane diferite: «Cică s-ar fi întâlnit Merkel, Obama şi cu Timofti undeva şi discută despre cum se trăeşte la fecare din ei în ţară :

Obama : La noi un cetăţean câştigă în mediu 3000 de dolari pe lună. Pentru trai are nevoie de 2000. Ce face cu ceilalţi 1000 pe noi nu ne interesează.

Merkel : La noi un cetăţean câştigă cam 2000 de euro pe lună. Pentru trai, pentru a plati toate serviciile, el are nevoie de 1500 de euro. Ce face cu ceilalţi 500 pe noi nu ne interesează.

Timofti : La noi un cetăţean câştigă 2000 de lei pe lună. Pentru trai, pentru a achita toate facturile, el are nevoie de 7000. De unde ia el 5000 de lei pe noi nu ne interesează.»

Nu este un banc nou… Dar faptul că a revenit în top e simptomatic…

UNIREA : În aceste trei zile, cel puţin trei persoane mi-au vorbit despre Unire. Concluzia (a lor!) este simplă: ideea Republicii Moldova ca stat independent a falimentat. Aici nimeni nu mai poate face nimic. Nu există nicio persoană sau partid politic capabil să redreseze situaţia. Niciodată în aceste discuţii Unirea nu mi-a fost prezentată drept o revendicare naţionalistă sau restabilire a unui «adevăr istoric»… E drept că am întâlnit şi un opozant al Unirii. Numai că răspunsul său la întrebarea mea simplă «De ce ai fi împotriva Unirii?» a fost într-atât de caraghios, încât n-a mai fost loc pentru discuţie. Cică în România sunt prea mulţi ţigani! L-am întrebat : «Şi tu te consideri mai breaz? De ce? Faptul că nu te-ai născut ţigan nu este meritul tău.». Aş fi putut să dezvolt şi să aduc exemple şi definiţii despre nazism, dar nu a fost neapărat necesar. Interlocutorul meu, vădit jenat şi negăsind alte argumente, a schimbat subiectul discuţiei.

FENOMENUL «USATÂI / BECALI»: Primele zile din vacanţă le-am petrecut la Bălţi. Şi am înţeles mai bine de ce a câştigat Usatâi. Nu, alegătorul nu este «prost», precum afirmă mulţi. Alegătorul e gata deliberat să dea ţara (anume ţara şi nu doar oraşul) pe mâna unui interlop. E un vot nihilist prin definiţe. Dacă ar fi existat un Gigi Becali (pentru varianta pro-română), ar fi luptat pentru putere cu Usatâi, iar partidele ar fi dispărut. Catastrofic scenariu? Posibil. În schimb, e onest. Ar lupta pentru putere doi bandiţi care nu se dau drept altceva şi nu bandiţi care se dau drept politicieni…

RUPTURA ŞI URA : Ceea ce era considerat drept un pericol sau o ipoteză, s-a produs! Ireversibil şi iremediabil. Aşa numita ruptură înre clasa politică şi cetăţeni nu este doar o realitate consemnată, ci a şi depăşit acest stadiu, ajungând la o atitudine de antagonism imposibil de conciliat, oricât de mult nu s-ar screme actualii politicieni. Ura care musteşte în rândurile cetăţenilor de rând este una reală, vehemenţa verbală faţă de clasa politică (fără predilecţii ori excepţii) nu are precedent în istoria de un sfert de secol (scurtă? lungă?) a statului moldav … Iată doar câteva mostre din cele auzite în doar 4-5 zile :

«Eu unul mi-am trăit deja viaţa. Dacă îmi da cineva o mitralieră, mă duc la Parlament ori la Guvern şi îi împuşc pe toţi. Eu nu mai am nimic de pierdut…».

«La noi trebuie de făcut aşa : îi împuşti pe toţi din Guvern şi din Parlament, apoi îi împuşti pe toţi acei care vin la praznicul de 9 zle, apoi îi împuşti pe toţi acei care vin la praznicul la aiştilalţi şi tot aşa până nu mai vine nimeni. Abia după asta se mai poate de căutat pe cineva care să conducă ţara…»

Referitor la ridicarea tarifelor la electricitate şi gaz: «Asta-i genocid curat!!! Alt cuvânt nu se poate folosi! Ei toţi trebuie să fie judecaţi pentru genocid împotriva propriului popor, nu pentru altceva!»

«Maia Sandu? Ia mai lasă-mă şi tu cu Maia Sandu a ta… Totuna la buzunarul lor se gândesc. Ce-o făcut ea? O-nchis şcolile? Tot îi de-a lor. Ce, se gândeşte cineva la nărod?»

«La pimăvară va fi rău de tot. Nu plouă şi nu se face nimic. Iar lume care nu prea au din ce trăi e multă. Acum dacă au scumpit iar lumina... pensie nu-i, ce? asta-i pensie?… În ‘46 tot aşa a fost...»

ŞAMD

Este pentru prima dată de când revin în Moldova, iar cele auzite şi văzute mă îngrozesc cu adevărat… Şi mai fac o constatare : de-a lungul anului, încerc să mă ţin informat de ceea ce se întâmplă în ţară citind cu destulă meticulozitate diverse surse media (ştiri, analize, comentarii, interviuri…). Impresia pe care o aveam despre ce se întâmplă în R. Moldova îmi părea una destul de justă. De această dată recunosc că am greşit : este mult mai rău ! Catastrofa s-a produs. Şi încă ceva pe post de P.P.S.: dacă tot ce am citit eu în spaţiul virtual despre realitatea din ţară mi-a creat o impesie falsă, nu pot decât să constat o deconectare cvazi totală nu doar între putere şi popor, ci şi nître "elitele" producătoare de informaţii, analize, comentarii şi... acelaşi popor. Pe bune, este greu să stai strâmb (să circuli în maşină cu aer condiţionat, să mergi în vacanţă la mare, să participi la proiecte sau să benefeciezi de finanţări diverse, etc., etc.) şi să vezi drept...

Între timp, pe sticlă se pot vedea doar 3 posturi de televiziune: Moldova 1, Prime şi 2+. La fel ca şi anul trecut, ca şi anţărţ...

Photo: Vitalie Vovc. Un centru raional. Oamenii asteapta "rutiera" spre sat...