Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
27 juillet 2015 1 27 /07 /juillet /2015 16:22
Trei zile după un an. Impresii la întoarcerea în ţară

Cât de mult poate să se schimbe o ţară înr-un an? Bunul simţ ar putea să ne spună că nu prea… Bineînteles, dacă nu se întâmplă vreo năpastă sau vreun război, ferească Sfântul!

 

Catastrofă naturală parcă nu a fost (Ce-i o secetă pentru noi? S-a mai văzut… Şi dacă n-or fi oamenii nătângi, am trece şi peste ea), de război pentru moment tot ne-a ferit, chiar dacă şi bubuie pe undeva pe-aproape… Dar ceva s-a întâmplat în acest an…

 

Să le luăm la rând:

 

PARCAREA

 

E o impresie falsă ori ba, dar niciodată nu am văzut atâta amar de lume la aeroport… Eu nu pot să-i găsesc încă o explicaţie, dar mulţimea asta întâmpinătoare generează anxietate. De parcă nu ar fi fost o simplă aterizare, ci o revenire a unui grup de supravieţuitori de pe un front sau dintr-un exil, sau… mai ştiu eu ce astronauţi ori chiar extratereştri?... Numai faptul că am fost printre acei care au sosit mă împiedică să mai adaug : de parcă ar fi venit un… Mesia…

 

Apoi a urmat parcarea asta «nouă»… Persoanele care au călătorit mult, şi în special în ţări pe care noi iubim să le numim «dezvoltate», mă vor înţelege : construcţia din faţa aeroportului, cu mai multe etaje şi mai nu ştiu ce, are un iz de… făcătură de mântuială, de construcţie vremelnică; de fapt, dacă stau şi ma gândesc bine, exact aceeaşi impresie lasă absolut totul ce este construit «nou» în ultimii ani… E o senzaţie de care nu mă pot dezbăiera: orice construcţie sclipitoare şi lucitoare care nu ar apare, e un fel de evro-remont. Această potenţialitate a hidosului este parcă programată din start în fiecare făcătură mai nouă de la noi. Noi am pierdut capacitatea să facem lucruri care ar şti să «îmbătrânească» nobil. Chiar şi vinăriile noastre vestite (cel puţin ceea ce văd eu din poze), deşi tocmai vinul este parcă predestinat îmbătrânirii şi nobleţei, arată kitschios şi… vremelnic. Indiferent de cât bănărit nu ai investi, această acumulare a efemerului se sedimentează întro percepţie de sărăcie durabilă şi profundă. Şi mecanismul respectiv este de o perversitate implacabilă: cu cât mai mult lux ostentatoriu acumulezi, cu atât senzaţia de sărăcie generalizată este mai mare…

 

Şi, la ieşirea din parcare, comentariul şoferului: «Au mai găsit o chestie să stoarcă bani din lume. Acum îl lasă gratis să se deprindă toţi cu el, apoi au să bage taxe… Şi-apoi n-are s-o mai utilizeze nimeni.».

 

BANCUL

 

Bancul pe care l-am auzit de două ori în trei zile de la persoane diferite: «Cică s-ar fi întâlnit Merkel, Obama şi cu Timofti undeva şi discută despre cum se trăeşte la fecare din ei în ţară :

Obama : La noi un cetăţean câştigă în mediu 3000 de dolari pe lună. Pentru trai are nevoie de 2000. Ce face cu ceilalţi 1000 pe noi nu ne interesează.

Merkel : La noi un cetăţean câştigă cam 2000 de euro pe lună. Pentru trai, pentru a plati toate serviciile, el are nevoie de 1500 de euro. Ce face cu ceilalţi 500 pe noi nu ne interesează.

Timofti : La noi un cetăţean câştigă 2000 de lei pe lună. Pentru trai, pentru a achita toate facturile, el are nevoie de 7000. De unde ia el 5000 de lei pe noi nu ne interesează.»

 

Nu este un banc nou… Dar faptul că a revenit în top e simptomatic…

 

UNIREA : În aceste trei zile, cel puţin trei persoane mi-au vorbit despre Unire. Concluzia (a lor!) este simplă: ideea Republicii Moldova ca stat independent a falimentat. Aici nimeni nu mai poate face nimic. Nu există nicio persoană sau partid politic capabil să redreseze situaţia. Niciodată în aceste discuţii Unirea nu mi-a fost prezentată drept o revendicare naţionalistă sau restabilire a unui «adevăr istoric»… E drept că am întâlnit şi un opozant al Unirii. Numai că răspunsul său la întrebarea mea simplă «De ce ai fi împotriva Unirii?» a fost într-atât de caraghios, încât n-a mai fost loc pentru discuţie. Cică în România sunt prea mulţi ţigani! L-am întrebat : «Şi tu te consideri mai breaz? De ce? Faptul că nu te-ai născut ţigan nu este meritul tău.». Aş fi putut să dezvolt şi să aduc exemple şi definiţii despre nazism, dar nu a fost neapărat necesar. Interlocutorul meu, vădit jenat şi negăsind alte argumente, a schimbat subiectul discuţiei.

 

FENOMENUL «USATÂI / BECALI»: Primele zile din vacanţă le-am petrecut la Bălţi. Şi am înţeles mai bine de ce a câştigat Usatâi. Nu, alegătorul nu este «prost», precum afirmă mulţi. Alegătorul e gata deliberat să dea ţara (anume ţara şi nu doar oraşul) pe mâna unui interlop. E un vot nihilist prin definiţe. Dacă ar fi existat un Gigi Becali (pentru varianta pro-română), ar fi luptat pentru putere cu Usatâi, iar partidele ar fi dispărut. Catastrofic scenariu? Posibil. În schimb, e onest. Ar lupta pentru putere doi bandiţi care nu se dau drept altceva şi nu bandiţi care se dau drept politicieni…

 

RUPTURA ŞI URA : Ceea ce era considerat drept un pericol sau o ipoteză, s-a produs! Ireversibil şi iremediabil. Aşa numita ruptură înre clasa politică şi cetăţeni nu este doar o realitate consemnată, ci a şi depăşit acest stadiu, ajungând la o atitudine de antagonism imposibil de conciliat, oricât de mult nu s-ar screme actualii politicieni. Ura care musteşte în rândurile cetăţenilor de rând este una reală, vehemenţa verbală faţă de clasa politică (fără predilecţii ori excepţii) nu are precedent în istoria de un sfert de secol (scurtă? lungă?) a statului moldav … Iată doar câteva mostre din cele auzite în doar 4-5 zile :

 

«Eu unul mi-am trăit deja viaţa. Dacă îmi da cineva o mitralieră, mă duc la Parlament ori la Guvern şi îi împuşc pe toţi. Eu nu mai am nimic de pierdut…».

 

«La noi trebuie de făcut aşa : îi împuşti pe toţi din Guvern şi din Parlament, apoi îi împuşti pe toţi acei care vin la praznicul de 9 zle, apoi îi împuşti pe toţi acei care vin la praznicul la aiştilalţi şi tot aşa până nu mai vine nimeni. Abia după asta se mai poate de căutat pe cineva care să conducă ţara…»

 

Referitor la ridicarea tarifelor la electricitate şi gaz: «Asta-i genocid curat!!! Alt cuvânt nu se poate folosi! Ei toţi trebuie să fie judecaţi pentru genocid împotriva propriului popor, nu pentru altceva!»

 

«Maia Sandu? Ia mai lasă-mă şi tu cu Maia Sandu a ta… Totuna la buzunarul lor se gândesc. Ce-o făcut ea? O-nchis şcolile? Tot îi de-a lor. Ce, se gândeşte cineva la nărod?»

 

«La pimăvară va fi rău de tot. Nu plouă şi nu se face nimic. Iar lume care nu prea au din ce trăi e multă. Acum dacă au scumpit iar lumina... pensie nu-i, ce? asta-i pensie?… În ‘46 tot aşa a fost...»

 

ŞAMD

 

Este pentru prima dată de când revin în Moldova, iar cele auzite şi văzute mă îngrozesc cu adevărat… Şi mai fac o constatare : de-a lungul anului, încerc să mă ţin informat de ceea ce se întâmplă în ţară citind cu destulă meticulozitate diverse surse media (ştiri, analize, comentarii, interviuri…). Impresia pe care o aveam despre ce se întâmplă în R. Moldova îmi părea una destul de justă. De această dată recunosc că am greşit : este mult mai rău ! Catastrofa s-a produs. Şi încă ceva pe post de P.P.S.: dacă tot ce am citit eu în spaţiul virtual despre realitatea din ţară mi-a creat o impesie falsă, nu pot decât să constat o deconectare cvazi totală nu doar între putere şi popor, ci şi nître "elitele" producătoare de informaţii, analize, comentarii şi... acelaşi popor. Pe bune, este greu să stai strâmb (să circuli în maşină cu aer condiţionat, să mergi în vacanţă la mare, să participi la proiecte sau să benefeciezi de finanţări diverse, etc., etc.) şi să vezi drept...

 

Între timp, pe sticlă se pot vedea doar 3 posturi de televiziune: Moldova 1, Prime şi 2+. La fel ca şi anul trecut, ca şi anţărţ...

 

Photo: Vitalie Vovc. Un centru raional. Oamenii asteapta "rutiera" spre sat...

Partager cet article

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article

commentaires

violet 31/07/2015 10:04

e trist, e adevarat. Dar e mai trist cind moldovenii nostri plecati cu totul revin acasa si incep sa toarne pesimism pe capul oamenilor si asa nenorociti. Daca ar pune umarul la ridicarea acestei tari, folosind viziunile si mentalitatea npua obtinuta in alte tari, ar fi macar cu ceva de folos. Dar de critici, pesimism ne-am cam saturat. Toti stiu sa sonstate faptele fara a schimba ceva.

Vitalie Vovc 15/08/2015 12:10

propuneti sa cant de bucurie? sa scriu ode despre cat de frumos e plaiul nostru mioritic si cat de harnici sunt moldovenii? despre cat de intelepti sunt conducatorii? despre cat de gustoase sunt fructele cu legumele launloc cu vinurile? imi pare rau, dar eu nu am invatat la scoala de jurnalism si nu stiu cum se face.

nelly vranceanu 29/07/2015 20:46

si esecul sistemului economic. Si medical, si social,si mai altele...

Vitalie Vovc 15/08/2015 12:11

Adevar vorbiti, Nelly. une (doar una) din problemele noastre majore este ca nu intelegem ca problemele nu doar de la "politicieni" vin. cineva totusi ii alege...

nelly vranceanu 29/07/2015 20:43

Multumesc ,Vitalie.Este o viziune competenta, lucida .De fiecare data ce plec sau ma intorc din Moldova traiesc aceste frustrari de decalaje.Eu nu inteleg multe din cele ce se intampla acolo.Dupa parerea mea oamenii de acolo,din Moldova, trebuie sa se recunoasca in reprezentantii alesi.Ce le stimuleaza anume aceasta alegere?.Sau e o farsa,sau suntem meniti disparitiei ca stat dupa unele teorii moderne.Pana o fi suntem o minoritate cei ce vad si inteleg esecul sistemului legislativ in Moldova.

nicolas trifon 28/07/2015 13:55

buna vitale,
Când scrii :
"cel puţin trei persoane mi-au vorbit despre Unire. Concluzia (a lor!) este simplă: ideea Republicii Moldova ca stat independent a falimentat. Aici nimeni nu mai poate face nimic. Nu există nicio persoană sau partid politic capabil să redreseze situaţia. Niciodată în aceste discuţii Unirea nu mi-a fost prezentată drept o revendicare naţionalistă sau restabilire a unui «adevăr istoric»… "
cred ca atingi o problema prea rar dezbatuta si anume faptul ca in ultima analiza nu o dorinta colectiva, un program politic consecvent ci falimentul de fapt si de drept al notiunii de stat moldovenesc independent este principalul factor care poate duce la "unirea" Republicii Moldova cu România, sau, mai degraba, la o reintegrare într-un spatiu post-sovietic rusocentrat. Ceea ce permite deocamdata statului moldovenesc sa se mentina este mai ales incapacitatea României si a Federatiei ruse de a oferi un cadru cât de cât coerent si functional "recuperarii" Moldovei.
Pentru acest motiv, de altfel, de la bun început (prima carte a aparut în 1993) am avut intuitia ca principalul inamic al "unirii", scriu unire între ghilimele pentru ca nu e prea adecvat, este nationalismul românesc stil România mare care e incapabil sa ofere un cadru credibil integrarii Moldovei reale, adica cu o populatie românofona care are o experienta istorica diferita si cu o cultura specifica, cu segmente rusofone pentru care statutul de minoritate asa cum el este conceput într-un "stat national unitar" precum România nu este acceptabil. Fara o "revolutie culturala" în maniera în care cetatenii români îsi concep apartenenta la natiunea româna, argumentele des invocate pe tema "moldovenii nu sunt suficient de români", motiv pentru care unirea nu e posibila, constituie o diversiune de prost gust.
Totusi, o sa ti se para poate cam naiv, eu cred ca aceasta "revolutie" a început de bine de rau, în contextul integrarii în Uniunea europeana. Din pacate, pentru multi, ea apare mai ales ca o constrângere exterioara...
Cât despre comparatia Usatâi/Becali, ea mi se pare cam deplasata. Interlop, fost bisnitar devenit businessman, Becali e un apucat insuportabil a carui poularitate se datoreaza dupa mine mai ales faptului ca multi nenorociti se identifica cu el pentru ca, în fine, în ochii lor, cineva ca ei, care vorbeste ca ei, nu ca fostii stabi sau ca noii domni, a facut bani, si în plus, din când în când mai împarte cu ceilalti o parte din acesti bani. Ipocrit, zapacit si circar, Becali nu s-a pus insa niciodata în slujba unei puteri exterioare sau mai bine zis nu a încercat sa instrumentalizeze o putere exterioara în cariera sa precum Usatâi.

Vitalie Vovc 28/07/2015 22:01

Draga Nicolae, multam pentru lectura! In ceea ce priveste Unirea suntem pe aceeasi lungime de unda: nationalistii nu au facut decat s-o indeparteze. Si nu atat notiunea de "stat national unitar" ar fi piedica, cat discursul agresiv si exclusiv al unionistilor de noua speta. Eu as putea argumenta inca pe doua pagini inainte si demonstra ca anume moldovenii sunt mai "romani" decat romanii, dar, suntem de acord, e de prost gust!
In ceea ce priveste Usatay/Becali, nu cred ca gresesc prea mult. Ai dreptate, Becali nu are in spate o "putere" exterioara, dar nici marea majoritate a celor ce l-au votat pe Usatyi nu l-au votat pentru acest motiv. E un subiect destul de complex si foarte ingrijorator care merita o abordare mai serioasa decat cateva randuri. Sper sa ne vedem in curand si sa dezbatem asupra lui ;) Merci mult inca o data pentru lectura!

Anatol 27/07/2015 22:13

nu s-a schimbat nimic in tara, te-ai schimbat tu.

Vitalie Vovc 28/07/2015 21:51

Stiu eu? oi fi vazut-o eu cu alti ochi, dar si pamantenii o vad putin altfel... mai bine zis, nu o vad deloc...

Anastasia 28/07/2015 11:02

E corect, Anatol, Vitalie ai inceput sa vezi situatia Moldovei cu alti ochi.

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher