Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
25 mai 2015 1 25 /05 /mai /2015 13:26
Săptămâna în care a plouat cu păianjeni

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

În săptămâna care a trecut am dat peste o ştire şi o poză destul de curioasă: cică în Australia a plouat cu păianjeni. Care au început a ţese la pânze şi au împânzit tot landşaftul de l-au acoperit cu o vată albă de parcă ar fi căzut troiene. Involuntar m-am gândit la acea pânza invizibilă care s-a lăsat peste noi şi care ne sufocă...

20.000 AU CERUT UNIRE Ceea ce se întâmplă în Republica Moldova crează senzaţia din ce în ce mai intensă că legitimitatea existenţei statului R. Moldova este subminată cu multă râvnă şi asiduitate. În situaţia în care se adevereşte că absolut TOATE instituţiile Statului sunt discreditate, forţele centrifuge din Republica Moldova devin din ce în ce mai puternice. În paralel se insistă şi se înrădăcinează noţiunea de „stat captiv”, iar parafraza „DNA – treceţi Prutul!” devine programatic. Expulzarea lui George Simion nu a făcut decât să amplifice manifestaţiile unioniste. Niciodată de la Podul de Flori încoace mişcarea unionistă nu a adunat mai mulţi susţinători. În acelaşi timp s-a manifestat şi la frontieră (gândul mă duce imediat la Peretele Berlinului, o fi o deviere anormală, căci alta ce poate fi?). Să fiu înţeles corect, opiniile mele la subiectul respectiv sunt fără echivoc şi publice încă din februarie 2011 (iată-le!) şi nu sunt defel imparţial, dar postura mea textuală de „comentator” îmi impune un efort de obiectivitate. După cum ziceam deci, am impresia că cineva cu tot dinadinsul ne face să credem că statul Republica Moldova nu are niciun viitor şi, la drept vorbind, nu are cum să nu reuşească, într-atât de mari sunt evidenţele pe care ni le fabrică şi prezintă. Toate bune, dacă nu ar fi existat un „dar”: înainte de a scufunda barca cu nume „Moldova”, ar trebui să ne întrebăm în care urcăm în loc. Nu de alta, dar despre spaţiul mediatic şi influenţa lui asupra „alegătorilor” nici nu vreau să mai vorbesc... Susţinătorii integrării în UV au ceva avans în raport cu „unioniştii”... Eu aş fi fost de acord cu expulzarea lui Simion, dacă statul R. Moldova ar lupta cu aceeaşi vehemenţă împotriva tuturor inamicilor săi. Dodon, iată, salută prezenţa unor forţe armate străine pe teritoriul ţării, Shor este candidat la primăria Orheiului şi tot aşa înainte...

RIGA, GA-GA-GA, GA-GA-GA Toţi sunt la summit. Jurnaliştii buni sunt recompensaţi pentru munca lor de toate zilele, pentru care le suntem recunoscători, cu o călătorie plăcută şi au posibilitatea să cunoască „lume multă şi frumoasă” (vorba cântecului) şi să se laude cu interviuri care mai de care. Sincer, mă bucură acest lucru şi consider că este partea cea mai frumoasă a acestui eveniment. Restul... Plictiseală, domnilor. Tot ce a fost de spus a fost spus şi până acum, tot ce a fost de ştiut se ştie. Nu avem noi ce aştepta de la Riga până nu ne lămurim cu oile noastre la noi acasă...

SERVERUL CU BUCLUC: O investigaţie de la RISE ne spune cum sunt şi cine sunt în reţea. Serverul Plahotniuc are conecţiuni bune şi multiple. Degeaba tot vine Candu cu declaraţii. Dacă şi putem să ne lăsăm convinşi de faptul că finul poate porni împotriva naşului (greu de crezut, dar s-a mai văzut), serverul acela şi cifrele adreselor IP stă acolo neclintit... Pentagonul o fi de vină.

NEGRUŢĂ CONDAMNAT LA NEGRU Fostul ministru al finanţelor, pe atunci memru PLDM, unul din acei care a încercat să se opună înstrăinarii BEM, a fost acuzat pentru un dosar dubios, cu membri de partid şi decizii de judecată (şi aici judecată!) mai mult decât bizare la trei ani cu suspendare. De facto, a fost acuzat pentru faptul că a executat o decizie judecătorească. Dar ceea ce este mai intrigant în această „acuzaţie” nu sunt acei trei ani, suspendaţi la fel precum aproape totul în Moldova, ci acei cinci ani de interdicţie de a ocupa funcţii publice... Hmmm... au simţit un potenţial adversar puternic? Şi încă ceva: în mai toate maşinăriile şi scandalurile din ţară nu se trece fără judecători... Eu habar nu am ce a făcut Efrim cât a fost ministru. O fi făcut şi lucruri bune. Ceva tot a făcut el. Dar eu i-aş da pe toţi judecătorii afară. Nu ştiu cum, dar i-aş da. Aşa cum au făcut georgienii cu poliţiştii rutieri. Căci nu se mai poate.

MĂI, MĂI, MĂI, CE MAI VESELIE LA MAI Un ministru comanditează percheziţii în biroul unui viceministru care cică voia să execute un „ordin” venit de la Prim-Ministru prin care cerea să se lămurească acei de la minister ce-i cu numerele false ale lui Cavcaliuc, care până la urmă s-au dovedit a fi „numere operative”. Toată această echilibristică ar fi amuzantă dacă nu ar fi fost un detaliu. Ministrul Bălan pare a-i fi spus vice-ministrului că Prim Ministrul nu este o „autoritate” pentru dumnealui. Aşa-i în lumea „avtoriteţilor”... Pahanul contează nu funcţiile oficiale.

GaBURICI DEVINE SIMPATIC gAburici vrea să fie cercetat cazul concesionării Aeroportului! Interesant, dacă ar fi impecabil în calitatea sa de Prim-Ministru, am fi capabili să-i uităm trişarea cu diploma şi faptul că e din „familia” lui Voronin? Bună întrebare, dar inutilă. Pomul rău nu poate face roade bune.

ŞI DE BEM N-AM UITAT? În toată vâltoarea evenimentelor mai să nu uităm de miliard şi de BEM. Căci noi cu memoria şi cu capacitatea de concentraţie cam aşa stăm: aşa şi aşa, după cum ne duce televizorul. Cu BEM totul e după program: Shor stă la „domiciliu”, dar candidează la post de primar de Orhei, echipa căruia a câştigat campionatul Moldovei la fotbal (interesant, fair-play-ul financiar se aplică şi pentru Shor?), suporterii căreia (ca să vezi că există!) lansează mesaje de susţinere pentru Shor. Printre altele, e interesant să compari pedeapsa lui Shor cu cea a lui Negruţă, care, amintim, nu poate ocupa fuincţii publice. Negruţă continuă sa publice epopeia BEM-ului. Din ultimile dezvăluiri aflăm că Sangheli, Reidman, Voronin şi Dodon sunt persoane deloc întâmplătoare în acest dosar. Din Scoţia ne vin veşti nu mai puţin curioase despre fire care ar duce la Plahotniuc... Cu cât mai multe dezvăluiri apar, cu atât şansele să se facă dreptate par mai mici: prea multă lume „importantă” implicată...

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? E lăsat în voia sorţii. Săptămâna care a trecut am primit un apel la ajutor din partea unei familii de la Paris pe care o cunoscusem cândva. Băiatul călătorea într-un autocar: se ducea să-şi vadă mireasa cu care aveau să joace nuntă la toamnă. Autocarul s-a răsturnat în Germania. E într-o stare gravă în spital. Nemţii cer bani grei. Într-o ţară normală oamenii sunt protejaţi. Nu în Moldova. Valentin are nevoie de ajutorul nostru! Familia a lansat un apel de croud financing pentru a colecta măcar o parte din bani. Aici se poate de contribuit cu ajutor.

Săptămâna care a trecut a fost una tristă: am pierdut-o pe Ana Barbu. Cu Ana Barbu am petrecut o seara memorabilă, plină de viaţă şi voie bună, acum trei ani, când a fost în concert la Paris... Dispariţia ei sfidează orice înţelegere. Să-i fie ţărâna uşoara...

Partager cet article

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher