Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
18 mai 2015 1 18 /05 /mai /2015 13:02
Săptămâna bandiţilor candidaţi

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Săptămâna trecută îmi întitulam sinteza „Moldova under attack”. Majoritatea au văzut, cred eu, un titlu pompos şi comercial şi nu este exclus să fi pierdut o bună parte din cititori din cauza lui, o altă parte au citit explicaţia pe care o aduceam şi s-au mulţumit cu ea, căci ea a fost şi o cheie interpretativă pentru întreg textul, mai puţini, probabil, au sesizat un dialogism cu un alt titlu, din 2009...

Evenimentele din săptămâna care a trecut nu-mi lasă nicio alegere, nici măcar confortul de a umbla cu fofârlica, de a mă juca de-a metafora şi de-a intertextualitatea. A venit timpul să plătim (şi să scriem!) cash... În decembrie 2014, într-o discuţie cu nişte prieteni, unde fiecare se arăta foarte îngrijorat de faptul că se profila o coaliţie cu PCRM-ul, îmi permiteam o replică: 30 noiembrie este data când în Moldova a murit definitiv politica! Nu că s-ar fi făcut multă politică până atunci... Ce vedem noi astăzi în loc? O elementară luptă pentru teritoriu... Şi în această luptă populaţia teritoriului respectiv nu contează altfel decât în calitate de instrument pentru a acapăra acest teritoriu.

Ofensiva forţelor pro-europene începută în 2009 trebuia stopată. Net, definitiv şi fără riscuri de a pierde. Şi atunci au început a fi plasaţi pionii şi evaluate posibilităţi şi strategii, au început a fi „treziţi” agenţii mai vechi, recrutaţi alţii mai noi, atunci a început marele joc. Iar astăzi noi doar urmărim cum se materializează acele strategii. În aceste jocuri înţelesurile sunt altele şi grilele de interpretare diferite. Albul nu este întotdeauna alb, iar negrul poate căpăta nuanţe de roz... Vreţi să ştiţi care este momentul când a început contra-ofensiva? Fiecare îşi alege ce-l doare mai tare, dar pentru mine multe s-au limpezit cu o „dezbatere”: Oazu Nantoi vs. Aleksandr Dughin la Publica.tv. Atunci scriam asta: „Cum să începi un război: cîteva reguli elementare” şi îl începeam cu următoarea frază: „Un război e ca un tango : se dansează în doi. Tango platonic nu există.”

Bineânţeles, ceea ce spun este reductor şi aduce mult a un fel de teorie de complot, dar... de fiecare data când încerc să arunc superficialul pentru a ajunge la esenţă, aici ajung. Dar poate văd eu strâmb...

Să vedem împreună:

MAI 9 MAI În timp ce la Moscova Putin arăta lumii întregi Armata sa, (să ştie, să vadă şi să se teamă!) în compania a câţiva amărâţi de alde el, la Chişinău adepţii săi şi-au manifestat entuziasmul în a-l sluji. În frunte cu mitropolitul Vladimir şi episcopul Marchel. Faptul că evenimentele din Rusia nu au nimic în comun cu Războiul II mondial, nu mai interesează pe nimeni... În loc de o comemorare în rând cu lumea, simbolistica actuală nu este altceva decât militarism primitiv. Iată-i, de exemplu, pe „separatiştii” din Donbas la Tiraspol.

DESPRE TIRASPOL Transnistria şi-a pierdut din semnificaţiile ei iniţiale. Ea nu mai este suficientă pentru a menţine întreaga Moldovă sub control. Mai ales că a intervenit şi o altă dificultate – Ucraina. Transnistria fără întreaga Moldovă este inutilă pentru Rusia. Dacă autorităţile Republicii Moldova ar fi cu adevărat interesate să reintegreze acest teritoriu, împreună cu cetăţenii săi, s-ar fi găsit modalităţi de „dialog”. Dar eu am impresia că nu se vrea. Şi Şevciuk and Co profită. Au şi ei misiunea lor.

BEM ŞI ECONOMIA Dumitru Ursu, președintele Ligii bancherilor, ne zice că furtul nu e furt… Atunci să ne explice şi ce s-a întâmplat cu leul şi economiile cetăţenilor, ce se întâmplă cu economia, de ce investitorii vor s-o şteargă din ţară. Multe sunt de explicat. Dar un lucru e cert: dacă povestea cu BEM ar fi avut finalitatea ultimă furtul, atunci nimeni nu afla nimic. Cunoaşteţi povestioara cu gâsca care făcea ouă de aur? Stapânul căreia, din lăcomie, a tăiat-o. Şi a rămas fără nimic. Băieţii care au făcut schemele prin care s-au scos banii de la BEM nu par a fi proşti. Ei nu ar fi tăiat gâsca. Deci finalitatea povestii cu BEM nu a fost furtul. Miliardul e doar un fel de efect secundar. Pentru câteva persoane, destul de agreabil...

UŞOR, SHOR, UŞOR Apropo, atunci când furi un miliard şi te prind, ce păţeşti? Închisoare? Pe naiba! Te faci candidat la postul de primar de Orhei!

GEORGE SIMION Expulzarea lui Simion ar fi fost logică, căci din punctul de vedere al statului Republica Moldova un individ care îi doreşte dispariţia nu poate fi decât un inamic, dacă autoritatile ar fi adoptat acelaşi comportament referitor la tot şi toţi acei care îi ameninţă integritatea şi existenţa lui. Însă nu este cazul. Şi atunci acţiunea respectivă este pur şi simplu o sfidare şi o provocare. Alţii zic că este doar o diversiune pentru a sustrage atenţia de la cazul BEM... Prea mult pentru o diversiune şi prea riscant. Furtul de la BEM, odată mediatizat, nu putea să nu provoace ceva. Mămăliga nu exploadează doar dacă n-o faci din praf de puşcă. 3 mai a fost doar un test. Testul a depăşit aşteptarile. Poporul s-a mâniat şi a ieşit în stradă. Oameni buni s-au poziţionat în fruntea „mâniei poporului”. Totul a decurs foarte bine. Nu ca în aprilie 2009. Acum, vor ieşi în piaţă unioniştii. Cu revendicări mai radicale. Eventual, cu destule persoane dubioase în randurile lor. Din acei care pe reţelele sociale salută partide precum Frontul Naţional din Franţa... La fel de antieuropeni ca şi pro-putiniştii. Băieţi cu potenţial. La ce bun să te iei de liderul lor? Eu nu ştiu cine va mai ieşi în piaţă. Dar le-aş recomanda să facă din sintagma „protest paşnic” deviza sacră a manifestaţiei.

BĂTAIE LA PRIMĂRIE Usatâi, noul candidat la primăria de Bălţi, a dat năvală în primăria de Chişinău. Să vedeţi minune: am citit mesaje din partea unor „unionişti” care-l felicită pe Usatâi!!! Dar aşa şi nimeni (nici măcar cei din primărie) nu a explicat următoarele lucruri: a) cât de excepţional este numărul de dosare pe care urma să-l proceseze CMC; b) care este procesul exact de luare de decizie în Primărie c) care este componenţa comisiilor şi cine deţine majoritatea în ele. Iar primarului general i-aş recomanda să ia nişte cursuri de comunicare.

Din noutăţile curioase, aş nota faptul că Banca Mondiala şi-a premiat angajatul, Maia Sandu. Pe bune, Maia Sandu, cu toate criticile mele, începe să-mi fie simpatică. Între angajaţii Băncii Mondiale (iată de ce ea nu a plecat încă din Guvern! Iar dacă ar pleca, atunci chiar ar fi semn rău: aceasta ar însemna că BM se retrage din proiectele moldoveneşti) şi acei ai Cremlinului, alegerea se face repede...

Altminteri, la Chişinău, e în plină desfăşurare festivalul Cronograf. Mergeţi! Documentaţi-vă!

Ce ziceţi, e bună, „beletristica” (vorba lui Chetraru)?

Partager cet article

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher